Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„O barcă fără cârmaci merge în derivă!”, preciza recent Ferruccio Resta, președintele Conferinței rectorilor universităților italiene, într-o metaforă ce s-ar putea aplica, spre satisfacția lui Putin, unei mari părți din Europa, în condițiile în care guvernele de pe Bătrânul Continent sunt supuse unei presiuni tot mai intense, din cauza costului intern al războiului din Ucraina, digerat din ce în ce mai greu de propriile electorate.
Scenariul unei revolte populare mocnite, gata să izbucnească cu putere contra sancțiunilor occidentale impuse Rusiei, coincide cu teza promovată intens de liderul de la Kremlin, potrivit căruia timpul și economia sunt de partea Moscovei, deoarece măsurile punitive ar dăuna mai mult consumatorilor europeni decât celor ruși. Foarte probabil, Putin simte că prețurile ieșite de sub control ale carburanților reprezintă pentru liderii politici din Vest cel mai primejdios dintre șocurile macroeconomice provocate de război, deoarece acestea duc la inflație, încetinind în același timp creșterea economică.
UE simte pericolul
Deocamdată, o imagine clară asupra amplorii unei posibile reacții electorale violente în Europa este prematură. Adoptând o poziție ofensivă, Josep Borell, șeful diplomației europene, și-a exprimat însă cu furie nemulțumirea față de faptul că majorarea prețurilor este atribuită, fără nicio dovadă, sancțiunilor UE. „Nu au ochi? Nu se uită la grafice? Nu iau în considerare cifrele sau faptele?”, i-a atacat Borell pe criticii sancțiunilor impuse Rusiei de către blocul comunitar.
Apoi, el i-a îndemnat pe europeni să continue măsurile punitive contra Moscovei şi „să reziste” exploziei preţului la energie şi alimente. „Acesta este un test de rezistenţă pentru societăţile noastre! Sunt sigur că Putin mizează pe oboseala democraţiilor. Sunt sigur că el crede că democraţiile sunt slabe. Societăţile europene nu îşi pot permite să fie obosite!”, a avertizat Borell, la începutul săptămânii.
Primele efecte ale furtunii
În Franța, Emmanuel Macron a fost serios afectat de pierderea majorității sale parlamentare, în favoarea unor partide cu o doctrină mult mai îngăduitoare față de Putin.
În Spania, socialiștii, care se confruntă cu alegeri anul viitor, tocmai și-au pierdut centrul de putere din Andaluzia, cea mai populată regiune. Partidul Popular, de centru-dreapta, a obținut un nou record, de 36,3%, într-un ultim sondaj. Dacă acest scor s-ar repeta în alegeri, ar fi cel mai bun rezultat al său, din 2011 până în prezent.
Citește pe Antena3.ro
În Estonia, premierul Kaja Kallas, cu o poziție vehementă contra lui Putin, a supraviețuit politic, săptămâna trecută, după ce guvernul său de coaliție anterior a căzut, din cauza unei dispute legate de rata inflației din țară, care a atins 19%, cea mai mare din zona euro. Prețul energiei electrice în Estonia a consemnat un nivel-record, ajungând în medie la 300 de euro pe megawatt-oră, săptămâna trecută.
Kallas și-a reconstruit ulterior guvernul, însă cu un anumit cost pentru bugetul estonian și pentru credibilitatea sa. Dacă economia nu se va îmbunătăți până la alegerile legislative din martie, anul viitor, ea ar putea avea mari probleme.
La Varșovia, formațiunea politică „Dreptate şi Justiţie”, aflată la putere, se teme acum de o înfrângere electorală în toamna anului viitor, chiar dacă și partidele din opoziție ar continua să sprijine Ucraina, iar în Bulgaria tocmai a căzut un guvern pro-occidental. De asemenea, un alt puternic susținător al guvernului de la Kiev, premierul britanic, Boris Johnson, va fi înlocuit din toamnă.
Liderul politic care s-a descurcat cel mai bine la alegeri, în ultima vreme, este, probabil, Viktor Orbán, principalul aliat al lui Putin în Europa. Premierul ungar se mândrește, de altfel, cu această prietenie. Potrivit propriilor comentarii pe tema sancțiunilor contra Rusiei, Orbán a crezut la început că politicienii europeni „s-au împușcat doar în picior”, dar acum a devenit clar că este o lovitură „în plămânii economiei europene”.
La cheremul Kremlinului
Perspectivele unei ameliorări a situației în Europa nu sunt deloc optimiste. Dimpotrivă. Astăzi, în afara problemei Italiei în privința supraviețuirii politice a premierului Mario Draghi, UE va trebui să decidă dacă poate să cadă de acord asupra unui mecanism de solidaritate, în cazul în care livrările de gaze rusești se vor termina în această iarnă.
Intențiile lui Putin pe acest front vor deveni clare, joi, când „Gazprom”, furnizorul monopolist de gaze al Rusiei, va decide dacă va relua livrările către Europa, după întreruperea anuală programată pentru întreținerea gazoductului „Nord Stream 1”. Semnele nu sunt însă de bun augur. „Gazprom” a anunțat deja, într-o scrisoare privată adresată clienților săi, că nu poate garanta livrările de gaz, invocând „forța majoră”.
Politicienii germani nu ascund electoratului amploarea amenințării și încearcă să se asigure că populația înțelege vinovăția lui Putin pentru această situație. De altfel, ministrul german al Economiei, Robert Habeck, a descris tacticile liderului de la Kremlin drept un atac asupra Germaniei, capabil să provoace o catastrofă.
În același timp, Klaus Müller, șeful Autorității germane de reglementare în domeniul energiei, a declarat că prețurile la gaze pentru consumatori s-ar putea tripla până în 2023. El a spus că este „absolut realist” să li se ceară clienților care plătesc în prezent 1.500 de euro pe an pentru gaz să plătească 4.500 de euro sau chiar mai mult în viitor.
Thomas Matussek, fost ambasador al Germaniei la Londra, preciza, luni, la BBC: „Dacă va fi nevoie, probabil că vom intra în cea mai mare criză economică pe care a cunoscut-o Germania de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial”.
Vine iarna
În pofida valului de căldură care topește în momentul de față continentul european, Matussek a avertizat că anotimpul friguros se apropie deja, iar nivelul rezervelor europene de gaze ce vor intra în această iarnă va deveni o problemă critică.
Avantajul lui Putin constă în faptul că Germania, care depinde încă de Rusia pentru o treime din gazele sale pentru iarnă, poate fi ținută sub presiune de Kremlin. Spre deosebire de momentul în care s-a efectuat anterior întreținerea de rutină la gazoductul „Nord Stream 1”, „Gazprom” nu a accelerat de data aceasta livrările de gaz prin conductele din Ucraina, astfel încât exporturile de gaz rusesc către Europa sunt în prezent la un sfert din nivelul normal. În acest context, se prefigurează o luptă pe viață și pe moarte între Berlin și Moscova.
În schimb, unele țări sunt mai bine protejate. Italia, de exemplu, a depășit 65% din capacitatea sa de stocare a gazelor și este pe cale să își atingă obiectivul de a ajunge la un nivel de stocare de 90%, în octombrie, a afirmat, recent, Roberto Cingolani, ministrul Tranziției Ecologice.
Rusia a oprit livrările de gaze către Polonia, Bulgaria, Finlanda și Olanda și le-a restricționat către alte opt țări. Compania spaniolă „Enagas” a anunțat însă că Spania nu are de ce să se teamă de o întrerupere a furnizării de către Rusia, deoarece poate accesa gaze din alte părți.
Și Putin se confruntă cu un mare risc
Tocmai din această perspectivă și Kremlinul se confruntă cu un mare risc. Rusia poate încerca să distrugă în această iarnă unitatea europeană în privința sancțiunilor ce i-au fost impuse, prin oprirea alimentării cu energie în cât mai multe state din UE. Putin va avea însă o singură încercare în acest sens, deoarece, în cazul în care eșuează și rezervele Europei vor fi suficient de mari pentru a supraviețui până vara viitoare, Occidentul va ști că se poate descotorosi de dependența de gazul rusesc.
În acest scenariu, Putin ar arunca definitiv în aer principala sursă de venit a Rusiei și cea mai mare piață de export de gaze naturale.
Fiona Hill, fost secretar de stat adjunct al SUA, susține că există riscuri electorale în această situație chiar pentru Moscova, în special în 2024, atunci când Putin va încerca să-și prelungească mandatul. Ea spune că Putin „vrea să termine cu acest conflict. El vrea să pară legitim. Vrea ca noi să fim cei care să simțim că nu mai avem timp – când, de fapt, și el poartă un ceas care ticăie!”.
„Acesta este un test de rezistenţă pentru societăţile noastre! Sunt sigur că Putin mizează pe oboseala democraţiilor. Sunt sigur că el crede că democraţiile sunt slabe. Societăţile europene nu îşi pot permite să fie obosite!”
Josep Borell
„Putin vrea ca noi să fim cei care să simțim că nu mai avem timp – când, de fapt, și el poartă un ceas care ticăie!”
Fiona Hill
