Macron vrea să conducă politica externă a Europei. Nu toată lumea e de acord

Noua atitudine dură a președintelui francez a devenit evidentă atunci când acesta a refuzat în mod public să excludă ipoteza trimiterii de trupe NATO în Ucraina, pe care tot el o sugerase și o promovase anterior. 

În condițiile în care Marea Britanie nu mai face parte din Uniunea Europeană, iar guvernul Germaniei este fărâmițat de diviziuni, Macron s-a transformat în principalul lider al continentului în materie de politică externă. 

Șeful statului francez a preluat conducerea majorității inițiativelor în privința contracarării agresiunii Moscovei în Ucraina și a dezastrului umanitar din Gaza. Nu toți aliații săi sunt însă convinși că el este cel mai bun apărător al intereselor lor.

Controversatul său comentariu asupra trimiterii de trupe occidentale în Ucraina a atras imediat și în mod public reacții ferme de dezaprobare din partea cancelarului german, Olaf Scholz, și a înfuriat oficiali americani care, în privat, susțin că o astfel de acțiune ar putea chiar risca să provoace o ciocnire cu Moscova.

Exact pe dos

Aluziile lui Macron la intervenția terestră a NATO au fost făcute pentru a-l ține pe președintele rus, Vladimir Putin, în suspans, a declarat, la momentul respectiv, sub acoperirea anonimatului, un oficial occidental din cadrul blocului militar transatlantic. 

Alți oficiali familiarizați cu discuțiile NATO privind Ucraina afirmă acum că este posibil ca scenariile promovate de Macron să fi avut efectul opus.

Forțând Berlinul să excludă în mod public posibilitatea trimiterii de trupe, președintele francez a reușit să risipească ambiguitatea care mai persista cu privire la poziția liniilor roșii ale aliaților, susține un oficial american de rang înalt, citat de Bloomberg.

Comentariile nu au fost nici foarte inteligente din punct de vedere al securității operaționale - potrivit unor alți oficiali, care au vorbit, de asemenea, cu Bloomberg, sub rezerva anonimatului - mai ales că mai multe țări au trimis deja, în mod discret, personal, chiar dacă într-un număr redus, în Ucraina.

Amenințarea Rusiei

Problema unității militare a Europei este cu atât mai importantă acum, când Putin este încurajat de mandatul popular primit în urma victoriei zdrobitoare din alegeri, iar neînțelegerile asupra unui nou ajutor militar pentru Ucraina persistă și la Washington, și la Bruxelles.

În acest joc intră, de asemenea, politica internă franceză. Macron plasează Ucraina în prim-planul campaniei pentru alegerile europarlamentare din iunie, prezentând-o pe rivala sa de extremă dreapta, Marine Le Pen, drept o aliată a lui Putin.

„Este tot mai clar că Rusia este o amenințare pentru noi.”, a declarat, marți, ministrul francez al Apărării, Sebastien Lecornu, într-o conferință de presă. „Nu ne putem permite să avem în vedere o victorie a Rusiei.”, a adăugat el.

Foarte probabil, unii premieri din UE se uită la Macron pentru leadership, mulți dintre ei salutând poziția sa dură față de Rusia, susțin surse familiarizate cu discuțiile de la Bruxelles pe tema apărării, citate de presa americană.

În același timp, Franța a sprijinit Polonia în solicitarea sa ca UE să se regândească la posibilitatea ca grânele ucrainene să circule liber pe piața unică, lucru care a alimentat în ultimele luni protestele agricultorilor europeni.

Unul dintre numeroasele planuri ale Europei de a rezolva problema lipsei de arme din Ucraina este însă emblematic pentru motivul pentru care Macron îi deranjează pe unii aliați. Criticii președintelui francez spun că acesta este mai mult un om al vorbelor decât un om de acțiune.

Republica Cehă conduce o inițiativă care prevede achiziționarea, în viitorul apropiat, a aproximativ 800.000 de obuze, din state din afara UE. Chiar dacă Macron a declarat luna trecută că susține inițiativa cehă, Franța încă nu a contribuit financiar. Germania, în schimb, cheltuiește 300 de milioane de euro pentru a cumpăra 180.000 de obuze.

De la începutul războiului, Franța a rămas cu mult în urma aliaților săi în ceea ce privește ajutorul global trimis Ucrainei, arată „Kiel Institute's Ukraine Support Tracker”. Parisul a promis Kievului mai puțin de 2 miliarde de euro ca sprijin, în contrast cu cele 22 de miliarde de euro ale Germaniei. 

Există, așadar, o discrepanță puternică, deși guvernul francez spune că aceste cifre nu iau în considerare impactul disproporționat pe care armele sale moderne l-au avut pe câmpul de luptă.

Urmașul Angelei Merkel?

Prin exacerbarea inițiativelor de politică externă ale Franței, Macron a încercat permanent să umple golul lăsat de Angela Merkel, după ce aceasta a demisionat din funcția de cancelar german, în 2021.

Cel mai tânăr lider al țării de la Napoleon încoace a fost mult mai îndrăzneț decât alți colegi europeni atunci când, potrivit unei redactări a conversației din biroul lui Macron, i-a transmis premierului israelian, Benjamin Netanyahu, că orice transfer forțat de persoane din orașul Rafah ar constitui o crimă de război.

Cu toate acestea, recentele aventuri de politică externă ale Parisului în afara Europei au înregistrat câteva rateuri. Strategia lui Macron pentru Africa nu s-a dovedit a fi eficientă, deoarece Franța se luptă să convingă națiunile din regiunea Sahel să tolereze prezența unei foste puteri coloniale. 

Nigerul a fost un pivot al strategiei lui Macron în această zonă, dar, anul trecut, guvernul francez a trebuit să își evacueze cetățenii, după ce soldații l-au luat ostatic pe președintele țării africane și s-au declarat stăpâni pe situație.

După aproape șapte ani la putere, președintele francez și-a construit însă și un palmares diplomatic de invidiat, bazat pe experiență. Spre exemplu, el este unul dintre cei doar doi lideri din Grupul celor Șapte care au lucrat direct cu Donald Trump.

Înaintea unor alegeri în care fostul președinte ar putea reveni la Casa Albă, europenii pun deja la îndoială angajamentul SUA față de relațiile transatlantice și față de Ucraina, având în vedere că republicanii lui Trump blochează în Congres o finanțare de peste 60 de miliarde de dolari pentru Kiev.

„Macron a ratat o oportunitate de a acapara decisiv conducerea europeană la începutul invaziei rusești în Ucraina.”, este de părere Rym Momtaz, cercetător la Institutul Internațional pentru Studii Strategice din Paris. „El face acum pași spre rectificarea acestei greșeli!”, spune el, citat de Bloomberg.