Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 2009, atunci când a revenit la putere pentru a doua oară în calitate de prim-ministru al Israelului - funcție pe care o deține aproape neîntrerupt de atunci -, Benjamin Netanyahu s-a confruntat cu o schimbare majoră în regiune: apariția Hamas, formațiune militantă islamistă, ce fusese aleasă la putere în Fâșia Gaza cu trei ani mai devreme.
Încă de la început, gruparea radicală a jurat să distrugă statul evreu. De cealaltă parte, în campania sa din 2009, Netanyahu a jurat să distrugă Hamas. Ulterior, însă, s-a derulat un deceniu și jumătate de coexistență incomodă, în care guvernele succesive ale lui Netanyahu și liderii Hamas au dat deseori senzația că se consideră reciproc utili pentru atingerea propriilor obiective.
Trecând prin perioade de escaladări și acomodări, speranțe de revenire la calm și ani de haos, această simbioză ciudată a rezistat până acum, când atât Hamas, cât și Netanyahu se confruntă cu un posibil sfârșit al menținerii lor la putere.
După ce au organizat atacul care a ucis cel puțin 1.200 de israelieni, pe 7 octombrie, liderii Hamas sunt vânați de armata israeliană, care a jurat că gruparea teroristă nu va mai conduce niciodată în Gaza.
Mai mult, în mijlocul atacurilor devastatoare, care au ucis, potrivit oficialilor palestinieni, peste 14.000 de persoane în Gaza, chiar și unii locuitori din teritoriul bombardat de statul evreu au recurs la un gest extrem de rar: criticarea publică a operațiunii teroriste a Hamas, din luna octombrie, precum și a expunerii implicite a populației civile la riposta militară israeliană.
De cealaltă parte, Netanyahu se confruntă cu o furie publică fără precedent pentru eșecul său în prevenirea atacului din octombrie și pentru răspunsul dezordonat al guvernului în urma acestuia. Sondajele de opinie arată că 75 la sută dintre israelieni îi cer premierului să demisioneze acum sau să fie înlocuit atunci când luptele se vor opri.
Citește pe Antena3.ro
„Este o alianță ciudată care și-a urmat cursul.”, remarcă istoricul israelian Adam Raz, care a realizat un studiu al relației dintre premier și grupul militant. „Hamas nu va mai fi guvernul din Gaza. Și cred că putem presupune că Netanyahu se apropie de finalul carierei sale politice.”, este de părere Raz, citat de publicația americană „The Washington Post”.
De altfel, contextul politic și militar se schimbă rapid și soarta niciunuia dintre ei nu este sigură. Săptămâna trecută, spre exemplu, Israelul și Hamas au convenit asupra unei pauze de patru zile a luptelor. Netanyahu a promis, însă, că va continua războiul după această încetare temporară a focului, pentru „a eradica Hamas”.
Raz, precum și alți analiști ai scenei politice israeliene au precizat că Netanyahu nu a anticipat atacul Hamas și capturarea a aproximativ 240 de israelieni pe 7 octombrie, cea mai tragică zi pentru evrei de la Holocaust încoace.
„Dezbină și stăpânește”
Pe de altă parte, aceeași observatori susțin că imediat după ce a recâștigat puterea, Netanyahu - care, din postura de candidat, se angajase să „doboare dominația Hamas în Gaza” - a promovat, în schimb, în mare parte, o strategie ce nu a perturbat status quo-ul unei populații palestiniene divizate. El a lăsat Hamas să conducă în Gaza și Autoritatea Palestiniană, rivală, în Cisiordania.
Această schismă a servit perfect scopurilor lui Netanyahu și ale adversarilor vehemenți ai soluției cu „două state”, în care Israelul ar coexista cu un stat palestinian independent, împiedicând astfel unitatea palestinienilor, susțin analiștii citați de „The Washington Post”.
„Fără o conducere unificată, Netanyahu a putut să spună că nu poate avansa cu negocierile de pace.”, afirmă Dahlia Scheindlin, un reputat analist politic israelian. „Situația i-a permis să spună: «Nu există nimeni cu care să vorbească!».”, a precizat ea.
Această strategie i-a oferit lui Netanyahu posibilitatea de a marginaliza „chestiunea palestiniană”, o problemă care a marcat mandatele liderilor israelieni din ultimele patru decenii, asupra cărora s-au exercitat numeroase presiuni din partea comunității internaționale, favorabilă, în mare parte, soluției cu „două state”.
În schimb, Netanyahu s-a concentrat asupra Iranului și a altor amenințări, precum și asupra dezvoltării Israelului într-o putere economică, susține biograful lui Netanyahu, Anshel Pfeffer.
„Netanyahu a simțit întotdeauna că acest conflict palestinian era o distragere a atenției, folosită ca o problemă de divizare în Israel. El a numit-o «gaura de iepure».”, mai spune el.
Efectele strategiei
An după an, cabinetele succesive ale lui Netanyahu au aprobat măsuri care au avut ca efect reducerea presiunii asupra Hamas: Israelul a fost de acord cu eliberarea periodică a prizonierilor, cu transferul de bani din Qatar pentru a plăti salariile publice din Gaza, pentru a îmbunătăți infrastructura și, spun criticii, pentru a finanța operațiunile militare ale grupării radicale islamiste.
În toată această perioadă, a apărut o destindere volatilă. Hamas a continuat să lanseze rachete asupra Israelului, majoritatea fiind interceptate de sisteme sofisticate de apărare aeriană. Conflictele militare au izbucnit, dar fiecare dintre acestea s-a încheiat cu încetări negociate ale focului. Hamas a rămas la putere și au crescut speranțele că grupul radical va evolua spre un organism de guvernare mai de încredere, axat pe construirea Gaza și nu pe un război total cu statul evreu.
Netanyahu nu a fost singurul care a văzut beneficii în această situație. Moderații israelieni au început să își imagineze un viitor alături de o Gaza stabilizată economic și social, cu un standard de viață mai bun. Oamenii de afaceri au salutat îmbunătățirea relațiilor Israelului cu vecinii arabi, dispuși să creeze legături mai puternice cu statul evreu.
În plus, exporturile din Gaza au crescut. În ultimii ani, atât Netanyahu, cât și un guvern de 18 luni, condus de partide de opoziție mai puțin conservatoare, au acordat tot mai multe permise de muncă în Israel pentru locuitorii din Gaza. Până la acțiunile teroriste din 7 octombrie, numărul acestora depășise 18.000.
Prin această strategie, premierul a sperat să împiedice orice reconciliere între Hamas și Autoritatea Palestiniană, chiar și atunci când cele două părți dădeau impresia că sunt gata de o apropiere, în 2018.
„În ultimii 10 ani, Netanyahu a acționat pentru a bloca orice încercare de eradicare a Hamas în Gaza.”, remarcă Raz.
De cealaltă parte, rugat de ziarul american să comenteze acest scenariu, biroul lui Netanyahu a refuzat să ofere un răspuns în mod oficial. Un înalt oficial guvernamental, care a vorbit sub protecția anonimatului, a negat însă că premierul ar fi urmărit vreodată o politică de menținere a Hamas la putere.
„Este cel mai citat prim-ministru din istorie și nu cred că veți găsi vreo declarație a sa în care să facă lobby pentru consolidarea Hamas.”, a declarat oficialul.
„A fost exact invers: el a lovit Hamas mai tare decât orice alt prim-ministru din istorie. A condus trei operațiuni militare de amploare împotriva Hamas, în 2012, 2014 și 2021!”, a adăugat el.
Contra premierului și a grupării teroriste
Presupusa strategie care a lăsat Hamas la putere în Gaza este analizată acum de către israelienii traumatizați, după acțiunile teroriste din 7 octombrie.
Furia din tot spectrul politic a dus sprijinul lui Netanyahu la minime istorice. Doar 25 la sută dintre alegători afirmă în acest moment în sondaje că actualul lider este cel mai potrivit politician pentru a ocupa funcția de prim-ministru, susține Scheindlin.
„Dreapta ar fi vrut ca Netanyahu să fi eliminat până acum Hamas, iar formațiunile de centru și de stânga își doresc ca el să nu fi renunțat la calea negocierilor.”, spune analista israeliană.
În Gaza, unde nu au mai avut loc alegeri din 2006, măsurarea actualului sprijin pentru Hamas este mult mai dificilă. Înainte de război, teama de represalii din partea grupării radicale a făcut ca toate criticile la adresa regimului să rămână în mare parte pe la colțuri.
Acum, campania de bombardamente și strămutările masive fac aproape imposibilă derularea de sondaje. Unele sondaje recente arată însă un sprijin continuu pentru Hamas, pe măsură ce furia față de Israel crește, după lansarea atacurilor de către statul evreu.
Cu toate acestea, tot mai mulți locuitori din Gaza sunt dispuși să critice Hamas pe rețelele de socializare și în interviuri acordate presei occidentale.
„Nu mi-e teamă să o spun: nu vrem Hamas și nu doar din cauza războiului, ci de ani de zile!”, spune Ahmad, un farmacist de 44 de ani din Deir al-Balah, în centrul Gazei, intervievat de „The Washington Post”. Ziarul nu îi folosește numele complet pentru a-l proteja de posibile represalii.
„Lipsa unei guvernări competente ne-a lăsat în sărăcie și mizerie, exacerbate de acest război devastator. Acțiunile Israelului nu cruță pe nimeni, indiferent dacă este afiliat sau nu la Hamas.”, adaugă el.
Motaz, în vârstă de 39 de ani, a declarat că atacul Hamas asupra Israelului a fost „o oroare” și i-a lăsat familia expusă atacurilor israeliene, care i-au distrus magazinul alimentar din Khan Younis, luna trecută.
El nu crede că Hamas mai poate supraviețui. Palestinianul nu vede însă ce diferență ar aduce o eventuală schimbare a conducerii pentru locuitorii greu încercați din Gaza.
„Chiar dacă Hamas rămâne la putere, ce va rămâne pentru noi aici? Nu există case în care să trăim și nici locuri de muncă care să ne susțină. Mi-am pierdut singura sursă de trai!”, spune palestinianul.
