Pe taramul american se cauta Divizia A

Comunitatea romaneasca din vestul Floridei are eroii si falitii sai, cu nostalgii legate de Romania, dar si cu admiratii fata de tara de adoptie, cu istorii personale, cu aventuri ale emigrarii, cu reusite si insatisfactii. America, privita de aproape, arata altfel decat dintr-un colt de Europa, stimuleaza succesul, dar nu isi plange invinsii.

Cristofor si Stela Focsan au emigrat in 1982. El, inginer constructor, ea, profesoara de istorie. "Primul an a fost de groaza - primeam ajutor 300 de dolari din care 200 dadeam pe chirie", isi aminteste Cristofor - Gibi, cum ii spun prietenii de acasa. Trebuia sa stam cel putin un an in Chicago pentru ca sponsorul nostru era acolo - ca asa era atunci, trebuia sa ai pe cineva care sa gireze pentru tine." Impreuna cu cativa prieteni cauta de lucru. "Toata lumea ne sfatuia sa facem orice la inceput, chiar si genitorial work… adica sa spalam WC-uri", povesteste el, si privirea ii aluneca undeva, in trecut, la perioada de inceput a aventurii lor americane.

EXPERIENTE. Eram un grup de ingineri si ce ne-am gandit? Sa reparam masini de cusut. Noi, veniti dintr-o tara comunista, cu doua tipuri de masini de cusut, voiam sa ii convingem pe americani ca stim sa reparam cele cateva sute de masini pe care le aveau ei…"

Sotia voia sa scape de saracie si era gata sa accepte orice slujba. El avea alta filozofie: "Nu voiam sa lucrez sub nivelul meu pentru ca astfel nu aveam cum sa ies din mediocritate".

Salvarea a venit insa tot de la Stela. Mai precis de la o prietena de-a ei care locuia in Florida si care le-a promis o slujba - pe care au gasit-o insa ocupata cand au venit in Clearwater, o statiune langa Tampa, cu una dintre cele mai frumoase plaje de pe coasta. In trei zile s-au intors acasa, la Chicago, cu dezamagirea in suflet.

TUPEU DE ROMAN. Prietena Stelei nu s-a lasat insa si i-a ademenit din nou. Fusese adoptata de o familie de americani si a dat in cautare un job pentru Stela Focsan, care lucrase ca proiectant in Romania, la IPCM, prin reprofilare - ca sa nu se duca la tara, la postul din invatamant. Punctul asta din CV a salvat-o pentru ca firma de proiectare a familiei prietenei ei s-a declarat gata sa o angajeze. Patit deja, Gibi a cerut asigurari: "Sa ne dea patronul firmei o hartie in care sa apara slujba, pozitia si salariul!", a plusat el, uitand ca se afla intr-o tara straina, a carei limba nu o vorbea de acasa, deci departe de postura de a pune conditii. Atitudinea lui a dat insa roade. Patronul firmei de proiectare din Florida i-a trimis documentul cu pricina - probabil socat de indrazneala romanului. Scrisoarea se afla si astazi la loc de cinste, ca document de arhiva in casa familiei Focsan. "Am plecat pe un viscol de nedescris din Chicago… mancam pui fript si conduceam", isi aminteste Cristofor Focsan inceputul reusitei lor in Florida.

Gibi tanjeste dupa meciurile de fotbal

Sotii Focsan par impacati cu destinul lor de pe taramul american. Cei doi lucreaza pentru Local Government, adica la primarie - Gibi in Clearwater, iar Stela in St. Petersburg - un alt oras de langa Tampa, unde locuiesc cei mai multi dintre romani. Anul trecut au fost in Romania, pe care au incercat sa o reconstruiasca la ei acasa, pastrand obiceiurile, traditiile si retetele culinare romanesti. "Sotul meu duce mereu prajituri la serviciu, asa cum e regula pe aici - cand te intorci din concediu si cand sarbatoresti angajarea, povesteste Stela, o femeie frumoasa, cu coc si unghii rosii, lacuite ingrijit. A doua zi vine cu retetele, ca i le cer colegii, si toata lumea crede ca el le-a preparat". Ceea ce nu este de mirare pentru ca barbatii americani gatesc cot la cot cu nevestele lor, impartindu-si fifty-fifty treburile casnice. Stela si Gibi au pastrat insa relatia clasica matrimoniala, valabila si azi in Romania, in care femeia e responsabila cu bucataria, iar barbatul cu… fotbalul. De altfel, Gibi sufera ca nu poate vedea meciurile din Romania - de aceea se gandeste sa isi cumpere antena de satelit speciala pentru posturile tv romanesti.