Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când instituțiile noastre sunt bine guvernate, le acordăm puțină atenție. Sunt pur și simplu o infrastructură invizibilă care susține economia și aproape toate aspectele ordinii sociale. Iar guvernarea „destul de bună” din a doua jumătate a secolului al XX-lea a permis creșterea veniturilor și pacea socială.
Astăzi, însă, mulți oameni și-au pierdut încrederea în liderii lor. Confruntați cu riscuri tot mai mari și cu eșecul nostru colectiv de a le aborda, am început să căutăm vinovați. Unii arată cu degetul către lideri politici inepți, alții dau vina pe directorii generali de tip „Davos Man” (“Omul de la Davos”), iar o minoritate disperată, în creștere, vede o conspirație de elită în spatele nenorocirilor actuale. Adevărul este mai complicat. În centrul eșecului nostru de a prevedea și gestiona riscurile globale – nu numai schimbările climatice și adâncirea diviziunilor sociale, ci și recrudescența bolilor infecțioase, crizele datoriilor și reglementarea inadecvată a tehnologiei – se află o problemă nerezolvată a guvernanței globale. Instituțiile noastre și conducerea lor nu mai sunt potrivite scopului. Tindem să privim istoria ca pe o serie de evenimente mari și bruște, asemănătoare cutremurelor. Dar degradarea guvernanței globale a fost în mare parte un caz de eroziune treptată.
În perioada Guvernanței 1.0 imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, atât guvernanța publică, cât și cea corporativă au fost marcate de “domnia unui singur om”: „liderul puternic” ales sau neales, „șeful absolut”. Acest tip de conducere a funcționat bine într-o societate în care costul informației era mare, puterea ierarhică și managementul funcționau relativ bine, iar progresele tehnologice și economice au produs beneficii aproape tuturor.
Modelul de guvernare 2.0, care a apărut la sfârșitul anilor 1960, a afirmat primatul bogăției materiale și a coincis cu ascensiunea „capitalismului acționar” al economistului Milton Friedman și dezvoltarea globală progresivă a capitalismului financiar. Noua clasă managerială, responsabilă doar față de acționari, deținea domnia supremă și avea o acoperire globală. Și în timp ce criza financiară globală din 2008 a dat guvernanței 2.0 o lovitură serioasă, viziunea sa îngustă a continuat să prevaleze până la izbucnirea pandemiei de COVID-19.
Șocul social și economic brutal provocat de COVID-19 a inaugurat Guvernarea 3.0. Managementul crizelor domină în prezent luarea deciziilor, liderii concentrându-se pe gândirea operațională și manifestând o relativă desconsiderare față de posibilele consecințe neintenționate. Această abordare pe termen scurt, prin încercare și eroare, a condus la gestionarea întâmplătoare a pandemiei și a consecințelor sale socio-economice.
Dar când pandemia se va termina, vom avea nevoie de un nou model de guvernare. Guvernanța 4.0 ar diferi de modelele anterioare în mai multe aspecte fundamentale. În primul rând, ar înlocui gestionarea actuală a crizelor pe termen scurt cu o gândire strategică pe termen lung. Accentul pe problemele actuale, cum ar fi pandemia, crizele socio-economice și sănătatea mintală a oamenilor, trebuie să fie completată cu acțiuni pentru combaterea schimbărilor climatice, inversarea pierderii biodiversității și daunelor mediului cauzate de activitatea umană și abordarea provocărilor sociale conexe, cum ar fi migrația involuntară. În al doilea rând, Guvernanța 4.0 trebuie să înlocuiască viziunea tunelului și abordarea de sus în jos care a predominat în trecut. Trăim într-o lume extrem de complexă și interconectată, nu una liniară cu puține discontinuități. Aceasta înseamnă, de asemenea, că rolurile și responsabilitățile fiecărei părți interesate din societate trebuie să se schimbe. Afacerile nu mai pot ignora impactul lor social și de mediu, în timp ce guvernul nu mai poate acționa ca și cum singur ar avea toate răspunsurile. În al treilea rând, accentul actual pus pe o concepție restrânsă a economiei și a intereselor financiare pe termen scurt trebuie să înceteze. În schimb, primatul societății și al naturii trebuie să fie în centrul oricărui nou sistem de guvernare – fie pentru afaceri, fie pentru guvern. Finanțe și afaceri sunt de o importanță vitală. Dar ele trebuie să servească societatea și natura, nu invers.
Lumea s-a schimbat, iar guvernanța publică și corporativă trebuie să se schimbe odată cu ea. Astăzi, schimbări structurale majore, cum ar fi a patra revoluție industrială și schimbările climatice, perturbă fiecare industrie și centru de putere. Tehnologii precum blockchain înlocuiesc organizațiile centralizate și ierarhice cu entități descentralizate, autonome. Și inechitățile sociale, economice și digitale sunt în creștere. Deocamdată, mulți lideri rămân blocați în mentalitatea de capitalism acționar al Guvernanței 2.0, în timp ce unele societăți sunt în favoarea conducerii omului puternic și a structurii Guvernanței 1.0. Și atâta timp cât COVID-19 rămâne o amenințare, mentalitatea de criză a Guvernanței 3.0 va continua să domine discuțiile în consilii de conducere și guverne.
Citește pe Antena3.ro
Dar mulți lideri gândesc și acționează deja ca niște pionieri pentru o nouă eră a guvernării. Printre aceștia se numără directori de afaceri care pledează pentru parametrii de mediu, social și guvernanță (ESG) și lideri politici precum președintele francez Emmanuel Macron și prim-ministrul italian Mario Draghi, care au înlăturat limitările. Mai presus de toate, tinerii cer un viitor mai bun. Cei care încă folosesc cărțile de guvernare din epocile anterioare îi critică pe astfel de lideri pentru că nu au rămas pe calea lor. Dar ar trebui să salutăm liderii care, navigând pe un teritoriu în mare parte neexplorat, acționează ca pionieri în afara interesului lor restrâns și pledează pentru acțiuni specifice pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice și a aborda injustiția socială.
Cele mai bune etaloane de guvernare responsabilă și receptivă astăzi exprimă măsura în care liderii îmbrățișează și acceptă responsabilitatea părților interesate față de responsabilitatea acționarilor. Deși măsurarea responsabilității părților interesate este încă la început, dezvoltarea unor metrici consecvente ne va permite să judecăm dacă liderii adoptă o viziune mai largă asupra rolului și responsabilității lor.
Secolul XXI va aduce multe provocări fără precedent. Dacă dorim ca nepoții și copiii noștri să privească înapoi la progresul pe care l-am făcut cu aceeași satisfacție pe care am simțit-o la sfârșitul secolului al XX-lea, atunci modelul nostru de guvernare trebuie să evolueze.
Klaus Schwab, fondator și președinte executiv al Forumului Economic Mondial, este coautor al cărții The Great Narrative: For a Better Future (Forum Publishing, 2022).
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2022
Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol, ClubEconomic
