Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mai mult decât un an al alegerilor pentru Parlamentul European, 2014 este un an al ruperilor, referendumurilor şi al separatismului, consideră săptămânalul german de stânga, Der Freitag. “Încleştarea steagurilor în România. Următorul conflict separatist se coace în ţinutul Secuiesc, o enclavă maghiară este în pragul autonomiei”, consideră autorul reportajului din Der Freitag, Martin Leidenfrost. Câştigător în 2007 al premiului internaţional pentru jurnalism “European Journalism Prize Writing for CEE”, Leidenfrost este un scriitor austriac, care trăieşte în Bratislava şi Bruxelles, colaborând cu mai multe publicaţii din Austria, Germania, Elveţia si Slovacia.
Miza regionalizării
La începutul lunii martie, el s-a aflat în România pentru a lua pulsul situaţiei de aici şi pentru a găsi răspunsul la întrebarea “de unde vin şi ce vor secuii”. “Găgăuzia, Crimeea, Veneţia, tensiuni în Bosnia şi Belgia, referendum pentru independenţă în Scoţia şi Catalunia, dar să nu uităm nici tensiunile dintre Moldova şi Transnistria. Dacă mă întrebaţi unde va izbucni următorul conflict separatist în Europa, atunci eu mizez pe Ţinutul Secuiesc. Insula lingvistică majoritar maghiară din centrul României vrea autonomie. România, cel mai centralizat stat din UE, plănuieşte o regionalizare. Secuii, aduşi în zonă pentru a proteja Carpaţii, nu sunt luaţi nici un fel în considerare”, notează Der Freitag.
Tricolorul, de record mondial
“Pentru moment este o încleştare a steagurilor, bannerelor şi a glasurilor. Un prefect român a îndepărtat un steag secuiesc, ceea ce a generat acuzaţii între Bucureşti şi Budapesta. Ungaria a împodobit cu steaguri secuieşti mai multe clădiri ale consulatelor şi instituţiilor culturale. Partea română a replicat în 2013 cu un record mondial: mogulul TV şi politicianul Dan Voiculescu a desfăşurat cel mai mare steag din lume, un tricolor pe şapte hectare”, notează Martin Leidenfrost.
Originile secuilor
Prima oprire a jurnalistului austriac este la Târgu-Mureş. În cadrul întâlnirii cu dramaturgul Szekely Csaba, el încearcă să afle cine a început cu istoriile despre “uciderea femeilor, copiilor şi orbilor. Au fost respingătorii mămăligari români sau barbarii fără ţară care miros a cal?”. La 11 martie, a doua zi după marşul secuilor pentru autonomie, austriacul a luat legătura cu unul dintre organizatorii mitingului. “În martie, 100.000 de secui au ieşit la marş pentru autonomie. L-am căutat pe vicepreşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, Ferencz Csaba, şi l-am întrebat de unde au venit secuii. Nu cumva sunt un trib maghiarizat de origine turcă? El îmi răspunde că secuii provin din naţiunea maghiară, au avut întotdeauna o autodeterminare cu o identitate militară şi nu au plătit tribut decât cu sângele. Csaba vrea o autonomie teritorială de pe urma căreia să profite şi cei 200.000 de români din Ţinutul Secuiesc. El propune ca fiecare comunitate să opteze prin referendum pentru apartenenţa ei, după modelul din Tirolul de Sud”.
Autorul mărturiseşte că limba română nu-i este străină şi o foloseşte în dialogul cu secuii. “Vorbesc în română cu secuii. Având în vedere că îşi caută cuvintele, sunt nişte parteneri de conversaţie ideali pentru un începător. Doar anumite cuvinte nu le folosesc: Constituţie, impozit. Toţi subliniază că autonomia nu înseamnă separatism. Vorbesc cu un negustor din Târgu-Secuiesc, care ajunge ocazional şi în Ungaria. Nu vrea o unire fiindcă, susţine el, în Ungaria mai sunt doar 40% unguri, e plină de ruşi. Cât despre harta Ungariei Mari, îmi mărturiseşte că e vorba doar de istorie, nu de politică”, adaugă autorul.
Pentru a observa mai bine figurile secuilor, Martin Leidenfrost se retrage într-o cofetărie. “În piaţă atârnă steaguri secuieşti. În zilele ploioase originile turceşti ale acestui popor sunt tot mai vizibile. Vânzătoarea din cofetărie îmi zâmbeşte. Neagă cu vehemenţă că dialectul secuiesc ar avea cuvinte de împrumut din turcă. Preferă să vorbească despre sărăcie decât despre autonomie. Intru în vorbă cu o tânără româncă. Se plânge că de ziua maghiarilor sunt afişate steagurile Ungariei, iar de ziua României nu au curaj să facă asta. Deşi nu o spun, ea ştie la ce se gândesc ei: vor independenţă. Ţinutul Secuiesc este legitimat prin literatura secuiască în limba maghiară. Am întrebat în şapte librării dacă există vreo carte despre secui în limba română. Nu există nici măcar una. Dar nu întotdeauna românii şi secuii s-au înţeles aşa rău. Când Împăratul Iosif al II-lea le-a şters privilegiile secuilor în exploatarea sării, aceştia s-au răzbunat prin importarea de sare din România”, mai scrie Der Freitag.
Regiuni absurde
“Astăzi, regionalizarea României în scopul unei mai bune absorbţii a fondurilor europene este blocată. Opoziţia vine din ambele părţi. Preşedintele Traian Băsescu consideră că este o greşeală ca regiunile să fie realizate de sus în jos, dar nu face absolut nimic pentru discuţiile 'de jos'. El e prea ocupat cu fanteziile de unire a Moldovei cu România. Politicienii din Bucureşti se apără cu directiva UE 1054/2001, care subliniază că regiunile trebuie să aibă între 800.000 şi 3 milioane de locuitori. Secuii, fără partea românească a Mureşului, au doar 700.000. România are regiuni istorice puternice, Ţinutul Secuiesc fiind înglobat în Transilvania. Propunerile de regionalizare au în vedere o ciopârţire a regiunilor istorice şi formarea unora artificiale. Banatul este intersectat cu Transilvania, iar Dobrogea cu o bucată din Valahia. Apogeul este numirea regiunilor după punctele cardinale, astfel încât nimeni să nu se simtă acasă în regiunea sa”.
Modelul Slovacia
“Opoziţia faţă de regionalizare are şi o explicaţie culturală. Românii şi ucrainenii din toate taberele nu suportă când guvernanţii bine intenţionaţi de la Bruxelles ridică problema federalismului sau a federalizării. Cei mai mulţi înţeleg prin asta o dezbinare a ţării. Aşa se explică faptul că preşedintele Ucrainei desemnează guvernatorul, fără consultare cu parlamentul regional şi în zone în care acesta a fost respins de 90% din electorat. Aşa se explică şi modelul românesc de a numi de la Bucureşti prefecţi care să vegheze asupra judeţelor. Slovacia este un exemplu pentru România. Regiunile s-au format în aşa fel încât minoritatea maghiară să nu fie nicăieri majoritară, chiar dacă au rezultat regiuni absurde. Nu întâmplător toleranţa este zero în aceste regiuni, iar prezenţa la vot nu depăşeşte 20%. Aşa s-a ajuns ca un neo-nazist ca Marian Kotleba să fie numit preşedinte în regiunea Banska Bystrica. România merge pe acest drum. Nenorocirea îşi urmează cursul firesc”, concluzionează Martin Leidefrost reportajul din Der Freitag.
Citește pe Antena3.ro
