Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Luptele din Ucraina au remodelat alianțele globale, au readus în actualitate vechi anxietăți și au dat un nou suflu NATO și legăturii dintre Europa și Statele Unite.
Invazia a plasat Moscova mai aproape de Beijing și de state paria precum Iranul și Coreea de Nord. De asemenea, războiul a ridicat numeroase întrebări cu privire la suveranitate, securitate și utilizarea forței, intensificând în același timp îngrijorarea legată de intențiile militare ale Chinei față de Taiwan.
„Războiul subliniază interconectarea dintre diplomație și folosirea forței, dintr-o perspectivă care nu a mai fost percepută de foarte mulți ani.”, remarca recent Ian Lesser, vicepreședinte al influentului think tank american „The German Marshall Fund”.
Atunci când forțele rusești au invadat Ucraina, pe 24 februarie, „a fost marcat sfârșitul complet al lumii post-Război Rece”, a precizat, la rândul lui, luna trecută, premierul japonez, Fumio Kishida, într-un discurs rostit la Universitatea Johns Hopkins. „A ieșit la iveală faptul că globalizarea și interdependența nu pot servi singure drept garant al păcii și dezvoltării în întreaga lume.”, a adăugat el.
Efect de domino. Taiwanul tremură
Liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, susține că Ucraina este „parte integrantă” a istoriei rusești și nu a obținut niciodată „statutul de stat real”. Această poziție rezonează cu discursul președintelui chinez, Xi Jinping, în privința Taiwanului, insula autoguvernată pe care Beijingul o revendică drept teritoriu al Chinei.
La aproximativ șase luni după invazia Ucrainei, Beijingul a publicat o carte albă în privința Taiwanului, susținând că insula separatistă „a fost parte integrantă a Chinei, din cele mai vechi timpuri”. Documentul mai precizează că Beijingul urmărește „reunificarea pașnică”, dar „nu va renunța la utilizarea forței”.
Intențiile liderilor chinezi în privința Taiwanului au fost exprimate cu mult înaintea declanșării războiului din Ucraina, dar China și-a intensificat presiunea în ultimul an, inclusiv prin lansarea de rachete balistice deasupra insulei și în apele japoneze, anul trecut, în august, ca răspuns la vizita în Taipei a președintei de atunci a Camerei Reprezentanților din Congresul SUA, Nancy Pelosi.
Citește pe Antena3.ro
Dacă Rusiei i se permite să câștige în Ucraina, acest lucru ar putea încuraja și mai mult țări precum China, cu viziunea sa asupra unei noi ordini internaționale, „care diferă de a noastră și pe care nu o putem accepta niciodată”, a mai avertizat premierul nipon, Fumio Kishida.
El s-a angajat să folosească președinția japoneză a G7 din acest an pentru a consolida „unitatea țărilor cu mentalități similare” împotriva agresiunii rusești.
„Dacă permitem ca această schimbare unilaterală a status quo-ului prin forță să nu fie contestată, același lucru se va repeta în alte părți ale lumii, inclusiv în Asia!”, a mai spus Kishida.
O invazie chineză în Taiwan ar fi mult mai complicată decât atacul Rusiei asupra Ucrainei, este de părere și Euan Graham, expert din Singapore la Institutul Internațional pentru Studii Strategice.
„Reprezentația de incompetență oferită de Rusia pe câmpul de luptă din Ucraina trebuie să dea de gândit oricărui lider militar sau politic de rang înalt din China în privința unei aventuri la o scară mult mai ambițioasă cu Taiwanul.”, consideră Graham, citat de AP.
Teama unui atac din partea chinezilor este însă reală. Președintele taiwanez, Tsai Ing-wen, a prelungit serviciul militar obligatoriu al națiunii, într-un anunț făcut în decembrie, care a făcut referire la războiul din Ucraina.
„Ei au învățat lecția din Ucraina și anume că trebuie să ai o rezervă militară mai mare dacă există un conflict.”, a comentat Graham această decizie a conducerii din Taipei.
Kim și-a ales tabăra și pune presiune pe Seul
Coreea de Nord, care a amenințat în câteva rânduri că va folosi preventiv arme nucleare într-o gamă largă de scenarii, constituia deja o preocupare regională. În acest context, amenințările Rusiei în privința unei posibile utilizări a armelor nucleare în Ucraina au provocat noi îngrijorări pe continentul asiatic și nu numai.
Coreea de Sud, țară aflată sub protecția „umbrelei nucleare” americane, a extins anul trecut exercițiile cu armata SUA, care fuseseră reduse sub administrația Trump. Coreea de Sud încearcă, de asemenea, să obțină garanții mai puternice că Washingtonul își va folosi rapid capacitățile atomice în fața unui atac nuclear nord-coreean.
Începând de anul trecut, Coreea de Nord a sprijinit puternic Rusia vecină, dând de înțeles că este dispusă să meargă pe mâna lui Putin în acest război. La sfârșitul lui 2022, SUA au acuzat Phenianul că a furnizat Rusiei obuze de artilerie.
De asemenea, Iranul a ajutat Rusia din punct de vedere militar, furnizând dronele purtătoare de bombe pe care Moscova le folosește și acum pentru a lovi centrale electrice și cartiere rezidențiale din Ucraina.
China, aliată cu Rusia și nu prea. India, spre SUA
În timp ce aliații occidentali au cooperat îndeaproape în eforturile lor de război contra Moscovei, o provocare diplomatică majoră a SUA a fost aceea de a convinge o mare parte a restului lumii de importanța invaziei.
Doar o mână de țări din Asia au luat măsuri dure împotriva Rusiei, în timp ce multe altele s-au abținut de la rezoluția ONU care condamnă agresiunea rușilor.
Cu doar câteva săptămâni înainte de invazie, China și-a declarat prietenia „fără limite” față de Rusia. Beijingul a refuzat să critice războiul și s-a apropiat de Kremlin, cumpărând mai mult petrol și gaze naturale și ajutând astfel Moscova să compenseze sancțiunile occidentale.
Cu toate acestea, există semne de „linii de falie complicate” în relația dintre China și Rusia, este de părere Jude Blanchette, analist la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, citat de AP.
În timpul discuțiilor din septembrie, din Uzbekistan, președintele chinez i-a exprimat lui Putin „îngrijorări” nespecificate cu privire la invazie, deși, în același timp, a promis „un sprijin puternic” pentru „interesele fundamentale” ale Rusiei.
„Cred că, dacă Xi Jinping ar putea pocni din degete, ar dori să vadă războiul încheiat, dar într-un mod în care Rusia să iasă din această situație cu Putin la putere și cu Moscova continuând să fie un partener strategic puternic.”, crede Blanchette.
India, care se bazează foarte mult pe Rusia pentru echipamente militare, s-a abținut, la rândul ei, de la rezoluția ONU și a continuat să cumpere petrol rusesc.
În timp ce rivalul său regional, China, se apropie de Rusia, India a alunecat însă discret spre SUA, în special prin intermediul mecanismului celor patru națiuni din componența „Quad”. Această alianță este formată din India, SUA, Japonia și Australia.
NATO, resuscitată
În Europa, invazia din Ucraina a revigorat NATO, după o avalanșă de critici din partea lui Donald Trump, în timpul președinției sale, care îl determinase la vremea respectivă pe șeful statului francez, Emmanuel Macron, să declare că alianța transatlantică a ajuns în „moarte cerebrală”.
Țările membre și cele aliate cu NATO s-au mobilizat pentru a sprijini Ucraina, mai multe dintre acestea schimbând politicile care interziceau exportul de arme către statele aflate în conflict. În cel mai elocvent exemplu, Germania a renunțat la tabuurile sale de după cel de-al Doilea Război Mondial, fiind de acord cu furnizarea tancurilor de luptă „Leopard” pentru Kiev.
Războiul a determinat, de asemenea, Finlanda și Suedia să solicite aderarea la NATO, care, foarte probabil, va fi aprobată în acest an.
Pe de altă parte, anul trecut, blocul militar transatlantic a desemnat pentru prima dată China ca fiind o provocare strategică, deși nu este un adversar direct. Alianța a avertizat asupra ambițiilor militare crescânde ale Chinei, a retoricii sale de confruntare și a legăturilor ei tot mai strânse cu Rusia.
Dincolo de NATO, războiul a scos în evidență, de asemenea, importanța relației dintre SUA și Uniunea Europeană, considerată de experții internaționali absolut crucială în privința sancțiunilor și a controlului asupra exporturilor.
China insistă că SUA sunt cele care au declanșat criza din Ucraina, parțial prin extinderea NATO în mai multe țări din Europa de Est. Beijingul a criticat, de asemenea, blocul militar transatlantic, deoarece a sugerat că războiul ar putea influența acțiunile Chinei în Asia.
„NATO pretinde că este o organizație de apărare regională, dar continuă să pătrundă în teritorii, stârnind conflicte, creând tensiuni, exagerând amenințările și încurajând confruntările!”, a declarat, săptămâna trecută, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Wang Wenbin.
Efectele pe termen lung ale războiului asupra diplomației globale sunt greu de prevăzut. Ian Lesser consideră însă că un lucru este cert: va fi „foarte greu pentru Rusia să-și revină de pe urma deteriorării reputației sale pe mai multe planuri”.
Un grup loial de țări precum Siria, Coreea de Nord, Iran și Venezuela „ar putea fi înclinat să rămână alături de Rusia”, a spus el. În privința diplomației pe scară mai largă, reputația Rusiei „a suferit însă o lovitură enormă!”, consideră vicepreședintele think tank-ului american.
SUA acuză Rusia de „crime contra umanităţii”
Vicepreşedinta Statelor Unite, Kamala Harris, a acuzat Rusia de comiterea unor „crime contra umanităţii”. Este pentru prima oară de la începerea invaziei militare din Ucraina când administrația de la Washington formulează o astfel de acuzație.
În cadrul Conferinţei de securitate de la Munchen, Harris, fostă procuroare, a enumerat infracţiunile atribuite Moscovei, printre care bombardamentele sistematice asupra civililor şi infrastructurii esenţiale, cazurile de tortură şi violurile atribuite soldaţilor ruşi, deportările cetăţenilor ucraineni în Rusia, inclusiv separarea a mii de copii de familiile lor.
