Regularizarea: calea sigura catre Europa

Intr-o mare expectativa si in mijlocul unor critici venite din partea unor state cum sunt Germania si Olanda, Spania a inceput, la 7 februarie, al saselea si cel mai important proces de regularizare a asa-numitilor "fara documente". Acestia vor obtine un permis de lucru si rezidenta temporara de un an.

TRAGEDIE. Atentatul de la Madrid, cauza elaborarii procesului de regularizare

O noua lege a strainilor a fost conceputa imediat dupa atentatele de la 11 martie din Madrid, cand Spania a avut revelatia numarului imens de imigranti ilegali. In urma acestora, Berlinul si Haga se temeau ca Spania sa nu devina o poarta de intrare a imigrantilor inspre natiunile din nordul Europei, considerand ca societatea spaniola era mai vulnerabila si mult mai deschisa catre acestia.

Prevazut sa se desfasoare intre 7 februarie si 7 mai 2005, procesul de regularizare, adica de intrare in legalitate a imigrantilor ilegali, este cel mai important proces pe care l-a demarat noua lege a strainilor.

Si a inceput. Angajatorul trebuie sa-si legalizeze angajatii imigranti fara acte. Aceasta inseamna ca trebuie sa depuna la unul dintre cele 160 de birouri deschise de Asigurarile Sociale actele necesare precum pasaportul imigrantului, certificatul de domiciliu de dupa data de 7 august 2004, emis de o municipalitate spaniola, un cazier judiciar "curat" din tara de origine si un contract de munca de cel putin sase luni. Plus documentele care tin de propria afacere.

EFORTURI CONCENTRATE. Scopul programului initiat de Guvern este de a elimina costurile sociale suplimentare pe care le implica munca la negru a unor persoane care traiesc in aceasta tara fara a plati impozite si fara a-si plati asigurarile sociale. Un alt scop declarat este acela de a reduce economia subterana. Daca datele pe care le detine in acest moment Executivul spaniol sunt reale, aceasta ar putea fi cea mai mare regularizare a extra-comunitarilor. Guvernul spaniol a alocat pentru functionarii publici fonduri de 180.000 de euro, care vor acoperi plata orelor suplimentare prestate de acestia si a sporit cu 130% numarul de birouri pentru Imigratie, numai pe aceasta perioada si pentru ca rezultatele sa fie cat mai favorabile. Cele mai mari eforturi in acest sens se vor face in Madrid si Barcelona, acolo unde se afla concentrat cel mai mare numar de imigranti ilegali. Totodata, au fost distribuite 1.760.000 de buletine informative in toate limbile imigrantilor din Spania, printre care si limba romana, prin care cetatenii straini din aceasta tara vor putea cunoaste toate detaliile legate de regularizare si care este procedura pe care va trebui sa o urmeze. Secretarul de stat spaniol pentru Imigratie si Emigratie, Consuelo Rumi, a tinut sa reaminteasca, inainte de startul acestui program, ca cei care trebuie sa depuna actele sunt angajatorii, si nu angajatii. Acestia sunt cei care vor trebui sa faca dovada faptului ca angajatul respectiv lucreaza pentru ei de cel putin sase luni, ca este stabilit intr-una dintre provinciile spaniole dinaintea datei de 8 august si ca nu are antecedente penale in tara sa de origine.

REGULARIZAREA. Sute de imigranti s-au inghesuit sa obtina un permis de munca

ORGANIZARE. Numarul de imigranti din Spania se ridica la peste 3.000.000, din care se presupune ca 800.000 se afla in ilegalitate. Majoritatea celor fara documente in regula vin din Africa de Nord, in special din Maroc, din tarile latino-americane Ecuador, Columbia, Peru, Argentina si din Romania. Pentru a-si pune in practica programul de regularizare, al saselea de acest tip din ultimii 20 de ani, Spania a mobilizat mijloace importante, mai ales deschizand 742 de puncte de informare si 160 de birouri de asistenta sociala. Tarile de imigratie nu s-au lasat mai prejos si au facilitat obtinerea anumitor documente oficiale pentru cetatenii lor. In Spania, "consulatele argentiniene ar urma sa primeasca in bune conditii solicitari de 3-4 ori mai mari decat in mod normal", a declarat un purtator de cuvant argentinian pentru publicatia Clarin.

Totusi, prima zi a planului spaniol, cel mai ambitios conceput vreodata pentru imbunatatirea vietii strainilor, nu a adus rezultatele scontate.

Imigrantii erau deja pregatiti cu informatii si acte. Cu toate acestea, multe cereri au fost refuzate inca din prima zi, in absenta unui certificat de domiciliu.

PRIMELE STATISTICI. In prima zi a procesului de regularizare a imigrantilor ilegali din Spania, Birourile de Protectie Sociala din Madrid au inregistrat un numar de 1.500 de cereri din partea cetatenilor straini. Dupa cum indicau surse guvernamentale, prima zi din cursa pentru depunerea cererilor de regularizare s-a desfasurat "absolut normal". Intrebata de presa cum califica acest numar de cereri sosite in prima zi, aceeasi sursa a recunoscut ca cifra este inferioara celei la care se asteptau autoritatile, chiar daca nu a fost data publicitatii nici o estimare oficiala anterioara demararii programului. Conform datelor statistice, acest proces ar putea fi in folosul a 500.000 de cetateni straini fara acte, care au sosit in Spania inainte de 7 august 2004 si care dispun de un contract de munca pentru cel putin sase luni. Totodata, cei care vor sa isi faca regularizarea trebuie sa aiba cazierul "curat" in tara de provenienta. Cei care au solicitat pana in prezent cele mai multe certificate de antecedente penale pentru procesul de regularizare sunt de origine romana, ecuadoriana, columbiana si marocana. Executivul spaniol spera ca in perioada urmatoare acestui proces numarul de cereri sa creasca semnificativ, conform cu numarul de cereri de consultanta depuse pe Internet (230.000), pe pagina Ministerului Muncii.

REPRESALII. Angajatorul este cel care trebuie sa declanseze procesul, depunand o cerere de regularizare pentru angajatul lui. Teoretic. Unii insista insa pe amenintarea care planeaza asupra patronilor. La incheierea acestui termen de aministie de 3 luni vor exista masuri coercitive implacabile la adresa intreprinderilor care angajeaza muncitori in situatie ilegala, amenzile ridicandu-se pana la 60.000 de euro. In opinia columbienilor, absenta remarcabila a oamenilor de afaceri in birourile de asistenta sociala la inceperea planului desteapta principala temere a autoritatilor spaniole: aceea ca majoritatea patronilor, mai ales a celor mici, nu e gata sa isi asume o marire a taxelor pe care le implica declararea unui muncitor. Unul dintre obiectivele majore ale procesului este de a intari sistemul de securitate sociala, manat de economia subterana. Or, dimpotriva, multi patroni fac concedieri masive, potrivit mai multor marturii ale imigrantilor difuzate la televiziunile spaniole.

Temerile Guvernului spaniol sunt impartasite si de Asociatia Muncitorilor si Imigrantilor Marocani din Spania. Directorul acesteia, Mustapha Lamrabet, a declarat ca spera ca "toti oamenii de afaceri, piesa de baza a acestui proces, sa isi asume responsabilitatile si sa dea dovada de civism pentru ca toti imigrantii sa poata indeplini cerintele solicitate pentru a-si putea regulariza situatia administrativa". El considera masurile Guvernului spaniol "foarte pozitive" si afirma ca "batalia se da acum in tabara patronilor".

Ceea ce reproseaza Opozitia acestei masuri luate de guvernanti este ca aceasta nou-creata situatie ar putea conduce la acceptarea de catre imigranti a oricarui tip de contract, fie el si unul abuziv.

REACTII. Politica de trecere in legalitate a imigrantilor a primit sustinerea Bisericii Spaniole, a unor organizatii sindicale si a aproape tuturor formatiunilor politice, exceptia fiind Partidul Popular (PP). PP duce o intreaga campanie impotriva acestui proces, afirmand ca se teme "de un efect de apel" generalizat al imigrantilor clandestini din Europa spre Spania. Ziarul El Mundo, apropiat al Partidului Popular, publica un editorial in care aprecia ca afluxul de imigranti africani si de europeni din Est care au trecut Pirineii nu este o coincidenta.

Acest proces pleaca de la constatarea ca mii de imigranti lucreaza deja in Spania si participa la activitatea economica a tarii. El este motivat si de grija de a supraveghea mai indeaproape strainii dupa atentatele feroviare de la 11 martie 2004 de la Madrid, imputate unor activisti islamisti originari din Maroc.

Responsabili germani si olandezi si-au exprimat nelinistea fata de politica spaniola, temandu-se ca, odata situatia lor legalizata, imigrantii vor decide sa se stabileasca in nordul Europei.

ITALIA SI LEGEA BOSSI-FINI

Guvernul italian a adoptat si el o serie de reglementari ministeriale solicitate de populisti, in vederea aplicarii unei politici mai severe fata de imigrantii clandestini. Legea Bossi-Fini. Referindu-se la Cartea Alba a Legii, Furio Colombo, directorul cotidianului L’Unita’, aprecia ca este vorba de un raport care "demonstreaza ca legea e rea, gresita si se misca in afara Europei. Noi am sustinut de la inceput ca nu era o lege buna pentru ca incurajeaza ilegalitatile, scazand posibilitatile de stabilire a fluxurilor regulare si era facuta cu un spirit de aversiune contra imigratiei. Dreapta, in lume, incepand cu Anglia si Statele Unite, este in favoarea imigratiei si sustine faptul ca fiecare imigrant aduce o valoare adaugata in tara in care se duce, mai mare decat costul noilor intrari in tara". Legea Bosso-Fini cuprindea patru mari masuri. Prima se referea la reglementarea functionarii unui birou unic, a doua prevedea crearea unei retele informatice speciale, cea de-a treia reorganiza comisiile de atribuire a statutului de refugiat, iar ultima stabilea modalitatile de coordonare a ministerelor in planul imigratiei.

PLANGERI Mai multe asociatii de imigranti s-au plans ca regularizarea nu merge asa cum ar trebui, pentru ca multi patroni opun rezistenta legalizarii situatiei muncitorilor imigranti. Presedintele Asociatiei America-Spania, Solidaritate si Cooperare (AESCO), Yolanda Villavicencio, a spus ca imigrantii au nevoie de informatii, dar ca foarte multi se confrunta cu refuzul patronului de a formaliza contractul de munca. Mai mult, au loc concedieri din pricina dorintei muncitorilor de a intra in legalitate. Reprezentatii asociatiilor s-au plans si de afirmatiile "rasiste si xenofobe" ale reprezentantilor Partidului Popular.

APRECIERI Ministrul Muncii si Problemelor Sociale, Jesus Caldera, a declarat, dupa doua saptamani de la inceperea procesului, ca regularizarea muncitorilor imigranti merge foarte bine si ca numarul cererilor creste in fiecare zi. Nicolas Schmitt, ministrul de Externe al Luxemburgului, a afirmat ca procesul spaniolilor nu are de ce sa aiba efecte negative pentru alte tari europene, ci, dimpotriva, pozitive. Aceasta pentru ca imigrantii fara acte vor ramane in tara in care lucreaza, pentru ca vor avea acte. Cei fara acte au tendinta sa se mute dintr-o tara in alta.

Legalizarea, "fiasco total"

CRESTERE. Jesus Caldera, ministrul Muncii, incantat de regularizare

Un esec total. Asa a caracterizat Partidul Popular Spaniol noul proces de regularizare initiat de Guvernul Zapatero. Motivele: creste fenomenul imigratiei si Spania nu e capabila sa absoarba tot fluxul care vine din Maghreb si Europa de Est. Prea multe responsabilitati pentru oamenii de afaceri, au spus patronatele. Ei nu pot rezolva si problemele sociale. Numai Guvernul este multumit de cum merge procesul de regularizare. Faptul ca, de pe 7 februarie, strainii care pot produce un contract de munca si dovada ca au stat in Spania mai mult de sase luni primesc dreptul de a sta in tara timp de un an si permis de munca li se pare ingrijorator unor tari membre in Uniunea Europeana. Pe langa imigrantii care muncesc in Spania, noua legislatie spaniola atrage un val de imigranti care spera ca vor putea sa pacaleasca autoritatile cu acte false.

Cotidianul britanic Financial Times scria ca politistii de la frontiera dintre Franta si Spania au intors din drum autobuze pline cu romani si bulgari. Toti pasagerii aveau adrese false in Spania unde se mutasera, printr-o coincidenta, acum sase luni. Doar in luna ianuarie, Politia spaniola a trimis inapoi 10.000 de imigranti care au incercat sa treaca Pirineii.

IDEI NATIONALISTE. In opinia reprezentantilor PP, Guvernul spaniol nu a asigurat conditiile necesare pentru intrarea in legalitate a imigrantilor fara documente, pentru ca procesul de regularizare "incita imigratia ilegala si creeaza un cadru de desfasurare perfect pentru Mafie". Reprezentantii Opozitiei sunt de parere ca Spania nu-si poate asuma atatia imigranti, pentru ca asteptarile in ceea ce priveste cererea de forta de munca sunt mult mai mici decat numarul prevazut de imigranti care se vor legaliza. Pe de alta parte, Guvernul nu s-a consultat nici cu principalul partid de opozitie, nici cu guvernele locale si comunitatile autonome, nici cu primariile sau sindicatele Politiei si nici cu Uniunea Europeana.

FENOMEN SINGULAR. Spania este tara europeana care traieste cu cea mai mare intensitate fenomenul migratiei. Imigrantii de toate natiile inseamna 8% din toata populatia tarii. Cifra a crescut de patru ori din anul 2000. Populatia Spaniei, la ultimul recensamant, a fost de 43,7 milioane. Imigrantii rezidenti in Spania inseamna 3,5 milioane de oameni. Presedintele Institutului National de Statistica, Carmen Alcaide, facea publice aceste date la inceputul anului 2005, dar preciza ca ele sunt provizorii, pentru ca nu se cunostea exact numarul strainilor care au intrat in Spania in 2004. Datele spaniolilor arata ca in 2003 au venit si s-au stabilit legal in Spania 400.000 de imigranti. Nici o alta tara nu a mai inregistrat o crestere de o asemenea anvergura. Desi, a mai precizat ea, cifrele s-ar putea sa nu fie foarte corecte, pentru ca multi imigranti nu au declarat venirea lor in Spania la politia locala (procedura de "empadronamiento"). Previziunile specialistilor arata ca procesul de migratie nu se va opri aici, ci, chiar el, va accelera din cauza reintregirii familiilor.

Franta, imigrare-invazie

Desi socialistii si stanga pluralista din Franta au acceptat intotdeauna imigratia si chiar au facilitat procesul de "imigrare-invazie", Guvernul francez a incercat si el sa puna la punct un proces de regularizare. Toate masurile au constat in a finanta fenomenul de imigratie prin practicarea discriminarii pozitive, favorizandu-i pe imigranti in detrimentul francezilor. Cu toate ca in 1975, d’Estaing si Chirac anuntau interdictia definitiva a oricarui proces de imigrare, in aprilie 1976, un decret al aceluiasi Guvern restabilea oficial dreptul la imigrare familiala. Rezultatul? Intrarea a inca 1,5 milioane de imigranti si nasterea pe teritoriul Frantei a 1,65 de milioane de copii non-europeni in urmatorii cinci ani. In 1998, apare Circulara Chevenemen: regularizarea in bloc a 80.000 de clandestini (340.000, daca se tine cont de reintregirea familiala ulterioara). In iulie 1999, decretul Jospin faciliteaza si mai mult reintregirea familiala, cu conditia insa ca solicitantul sa nu locuiasca in Franta mai mult de un an. Acestea au dus, conform expertilor, la cresterea considerabila a numarului imigrantilor.

Estimarile patronatelor

Directorii Confederatiei Oamenilor de Afaceri din Castellon (CEC), unde s-a format in ultimii patru ani cea mai mare comunitate de romani din Spania, au pus si ei sub semnul intrebarii procesul de normalizare a muncitorilor imigranti. Ei au estimat ca necesarul de muncitori al Castellon-ului este de 10.000-15.000 de oameni. Secretarul CEC, Rafael Montero, a spus ca oamenii de afaceri nu pot rezlva problema sociala a imigrantilor, iar Guvernul le-a repartizat chiar aceasta sarcina, pentru ca angajatorul este cel care initiaza procedura de regularizare.
"CEC si-a dat toata silinta ca sa rezolve problema regularizarii muncitorilor straini. In ultimii ani, muncitorii si-au primit actele in cel mult 10 luni", a spus Montero. "CEC nu crede ca exista atatea contracte nelegale cum se spune".

Imagine de capsunari

Imaginea romanilor din Spania nu este una tocmai buna. Si aici, ca si in alte tari, ei au imagine proasta, majoritatea nu au acte si sunt prost platiti. In general, barbatii romani lucreaza in constructii, femeile isi cauta de lucru in domeniul casnic. Multi romani, si barbati, si femei, lucreaza in agricultura sau in domeniul hotelier.
Dar sunt numiti gresit "capsunari". Si pentru ca Spania are acorduri in materie de munca cu Romania, sunt multi angajatori care aduc romani cu contract la cules de capsuni in zona Huelva. Dar romanii lucreaza si la cules de portocale in Valencia, la struguri in zona Toledo si asa mai departe.
Daca vin cu contract, castiga destul de bine. Daca vin pe cont propriu, reusesc sa castige 30 euro pe zi. In constructii se plateste totusi ceva mai bine. Dar romanii sunt mult mai mult decat brate de munca. Iar asociatiile romanesti se lupta sa demonstreze acest lucru. Si aici, tiganii care spala parbrize sunt confundati cu romanii si sunt luati drept reprezentativi. Dar cand spaniolii intra in contact direct cu romanii si aud de Romania, isi schimba total perceptia. Pana atunci, se iau dupa cele cateva chestii rele scrise in ziare.

Grupaj realizat de Anca Alexe si Ana-Maria Luca