Cea de-a şasea zi de proteste desfăşurate în mai multe oraşe din Egipt a indicat clar că manifestanţii nu au de gând să renunţe până când preşedintele Hosni Mubarak nu va renunţa la puterea de care se agaţă de 30 de ani. Oamenii ieşiţi în stradă n-au părut deloc impresionaţi de încercarea lui Mubarak de a calma spiritele desemnând un nou premier şi un vicepreşedinte. "Oamenii nu mor pe străzi ca să-şi schimbe el miniştrii. Noi cerem o democraţie adevărată, cu mandate prezidenţiale limitate. Numai că el se face că nu ne aude", declara ieri, pentru BBC, unul dintre manifestanţi.
Ieri, manifestaţiile au degenerat în haos: locuitorii din Cairo s-au organizat în patrule, pentru a preveni jafurile şi spargerile din cartiere, mii de deţinuţi au evadat din penitenciarele Wadi Natroun şi Demu. O centură de tancuri blochează anumite zone din Cairo, iar oraşul era survolat ieri de avioane şi de elicoptere militare, menţinând tensiunea şi alimentând speculaţiile privind o eventuală intervenţie armată contra protestatarilor.
Dacă mulţi analişti încă se întreabă dacă masele vor reuşi să-l detroneze pe Mubarak, alţii se întreabă deja ce va urma dacă această revoltă va pune capăt celor 30 de ani de regim forte. Cine i-ar putea succede lui Mubarak şi pe mâinile cui ar putea intra una dintre cele mai influente state din lumea arabă? Actuala Opoziţie din Egipt este împărţită în "bisericuţe", divizate din punct de vedere ideologic, dar şi în ceea ce priveşte relaţiile personale dintre liderii lor. Analişti citaţi de BBC apreciază că, dacă astăzi ar avea loc alegeri libere şi democratice în Egipt, marele învingător va fi Frăţia Musulmană, cea mai bine organizată şi cea mai susţinută mişcare de opoziţie. Acest lucru ar însemna îndeplinirea uneia dintre "profeţiile" cu care Hosni Mubarak îşi pleda cauza în dialogul internaţional – preluarea puterii de islamişti.
Până de curând, Frăţia Musulmană s-a ferit să îşi asume prim-planul în Egipt. Unul dintre liderii mişcării, Essam El Erian, declara, pentru BBC, că Occidentul trebuie să respecte dorinţele şi credinţa religioasă a egiptenilor, că islamul este perfect compatibil cu democraţia, că este favorabil principiului rotaţiei la putere şi drepturilor şi responsabilităţilor egale pentru toţi cetăţenii. O atitudine interpretată drept echilibrată, mai ales dacă termenul de comparaţie este declaraţia făcută sâmbătă de liderul iordanian al Frăţiei Musulmane, Hammam Saeed. Acesta a avertizat că revolta din Egipt va cuprinde şi Orientul Mijlociu şi că arabii îi vor înlătura pe liderii aliaţi cu Statele Unite, potrivit Associated Press. Un nume care a fost asociat frecvent, în ultimii ani, cu ideea de succesor al lui Hosni Mubarak este cel al fostului şef al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, Mohamed ElBaradei.
Respectat atât în Egipt, cât şi în plan internaţional şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace, ElBaradei trece, potrivit BBC, drept persoana potrivită pentru a conduce un Egipt democratic. Revenit în ţară săptămâna trecută, pentru a lua parte la proteste, Mohamed ElBaradei, susţinut de formaţiunea politică Asociaţia Naţională pentru Schimbare, a declarat că Frăţia Musulmană ar trebui acceptată drept partid politic şi a lucrat cu această mişcare pentru a redacta o petiţie prin care solicită schimbări în Constituţia ţării. Un alt posibil înlocuitor al lui Mubarak ar fi liderul Ligii Arabe, Amr Moussa, fost ministru de Externe. Generalul Omar Suleiman, director al serviciilor de informaţii şi proaspăt desemnat de Mubarak drept vicepreşedinte al ţării, trece, la rândul său, drept un posibil succesor. Caz fericit pentru SUA, întrucât Suleiman împărtăşeşte viziunea lui Mubarak pe dosare vitale – relaţia Egiptului cu Iranul, cu Israelul şi cu SUA.
Opozanţii lui Mubarak, finanţaţi de SUA
Statele Unite au contribuit direct la dezvoltarea forţelor care i se opun preşedintelui Mubarak, titra, zilele trecute, cotdianul Aftenposen, potrivit AFP. Aftenposen cita documente obţinute de site-ul WikiLeaks, care arată că SUA au oferit zeci de milioane de dolari organizaţiilor pentru promovarea democraţiei din Egipt, în defavoarea preşedintelui Hosni Mubarak. Agenţia SUA pentru Dezvoltarea Internaţională (USAID) ar fi alocat 66,5 milioane de dolari pentru 2008 şi 75 de milioane de dolari pentru 2009 unor programe egiptene pentru democraţie şi bună guvernare, conform unei note a Ambasadei americane din Cairo, datând din 6 decembrie 2007. "Programele administraţiei americane încearcă să creeze instituţii democratice şi să susţină vocile celor favorabili schimbării în Egipt", se mai arăta în nota diplomatică americană. Sumele oferite de SUA pentru promovarea democraţiei acopereau şi programe ale Guvernului egiptean.
● Irina Cristea
Evitaţi călătoriile în Ţara piramidelor
Ministerul Afacerilor Externe le recomandă cetăţenilor români să evite deplasările care nu sunt necesare în această ţară. Românilor care sunt deja în Cairo sau în alte localităţi în care se produc violenţe sau celor care, în ciuda avertismentelor, se deplasează în Egipt li se recomandă să aştepte până la o eventuală restabilire a ordinii şi să evite să iasă în stradă. Ei sunt sfătuiţi să ia legătura cu Ambasada României din Cairo şi să îşi anunţe prezenţa în regiune, comunicând Ambasadei datele lor personale, pentru a putea fi contactaţi în situaţii de urgenţă. De asemenea, ei trebuie să ţină cont de faptul că legăturile de comunicaţie pot suferi întreruperi. Datele de contact ale Ambasadei României la Cairo, de unde românii pot obţine informaţii, sunt: Telefon direct: (00202) 2735.95.46; Web: http://cairo.mae.ro , E-mail: roembegy@link.net; Secţia Consulară: Telefon: (00202) 2735.53.26; E-mail: roegyvisa@tedata.net.eg.
● Sânziana Stancu
Israelul, lăsat fără aliaţi în Orientul Mijlociu
În urma revoltei fără precedent din Egipt, Israelul pare a fi, în acest moment, singur, fără aliaţi în regiune. Aceasta este concluzia la care a ajuns Itamar Eichner, care semnează un editorial pentru publicaţia online israeliană Ynetnews.com. Potrivit lui Eichner, totul a început în urmă cu doi ani, o dată cu prăbuşirea alianţei strategice dintre Israel şi Turcia. După ce premierul israelian Benjamin Netanyahu a venit la putere, l-a cultivat pe preşedintele egiptean Hosni Mubarak, reuşind să formeze o alianţă cu acesta, având în comun teama că Iranul va reuşi să penetreze în regiune. Premierul a reuşit să-l convingă pe Mubarak de bunele sale intenţii. Mubarak, chiar dacă nu a fost ocolit de critici, i-a dat o şansă lui Netanyahu. Acum, prin declinul regimului lui Mubarak, Netanyahu rămâne fără nici un aliat arab. Dacă Omar Suleiman, acum în postul de vicepreşedinte, îl va înlocui în cele din urmă pe Mubarak, acest lucru va fi de bun augur pentru relaţiile egipteano-israeliene.
Pe de altă parte, în viitorul apropiat, Egiptul va fi preocupat cu problemele sale interne şi nu se va mai implica serios în procesul de pace. Prin urmare, la est, Israelul a rămas cu suspiciosul regim al regelui Abdullah, care dă vina pe Israel pentru impasul diplomatic, refuză să-l întâlnească pe Netanyahu şi crede că situaţia se va agrava.
●Marina Constantinoiu