Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu o economie la pământ și o popularitate la cel mai scăzut nivel din toate timpurile, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, recurge din nou la tradiționala sa retorică înflăcărată, foarte probabil pentru a-și crește șansele electorale în perspectiva alegerilor de anul viitor.
De data aceasta, liderul de la Ankara se folosește de războiul din Ucraina și de dorința tandemului Finlanda-Suedia de a intra în Alianța Nord-Atlantică, blocând începutul negocierilor de aderare.
„Case de oaspeți pentru teroriști”
Chiar în ziua în care oficialitățile de la Helsinki și Stockholm depuneau scrisorile oficiale de cerere a admiterii lor în NATO, Erdogan declara că nu vede „în mod pozitiv” dorința țărilor nordice de a se alătura alianței. El a acuzat cele două națiuni că sunt „ca niște case de oaspeți pentru organizațiile teroriste”.
Președintele a adăugat apoi, miercuri, la Ankara, în fața parlamentarilor partidului său, că se așteaptă ca membrii NATO să „înțeleagă, să respecte și să sprijine” problemele de securitate ale Turciei.
Erdogan a acuzat cele două țări că adăpostesc membri ai grupului militant separatist „Partidul Muncitorilor din Kurdistan” (PKK), ce urmărește crearea unui stat independent pe teritoriul Turciei. PKK se află într-o luptă armată deschisă cu Ankara de zeci de ani și a fost desemnat deja organizație teroristă de către Turcia, Statele Unite și Uniunea Europeană.
Ce vrea Ankara
La începutul săptămânii, Erdogan formulase două cereri pentru a nu folosi dreptul de veto contra acestei aderări: Finlanda și Suedia să pună capăt presupusului lor sprijin pentru PKK și, de asemenea, să ridice interdicția privind exporturile de arme, impusă în octombrie 2019, după incursiunea turcă în nordul Siriei.
„Nu vom spune da celor care impun sancțiuni Turciei pentru a adera la NATO!”, a declarat Erdogan, într-o conferință de presă. „Deoarece, atunci, NATO ar înceta să mai fie o organizație de securitate și ar deveni un loc în care sunt concentrați reprezentanți ai grupărilor teroriste!”, a adăugat el.
Ministerul turc al Justiției a identificat șase presupuși membri ai PKK pe care încearcă să îi extrădeze din Finlanda și 11 din Suedia. Adăugând pe listă nume acuzate de Ankara că îl susțin pe clericul Fethullah Gülen - refugiat în SUA, pe care Ankara îl consideră vinovat de orchestrarea tentativei de lovitură de stat din 2016 -, Turcia vrea ca 12 persoane să fie returnate din Finlanda și 21 din Suedia.
Potrivit diplomaților nordici, această listă a fost prezentată ultima dată în 2017 și nu a făcut obiectul niciunui lobby turcesc în ultimii ani.
Presa turcă a relatat ceea ce descrie ca fiind alte exemple ale unei atitudini „blânde” a Suediei față de terorism, inclusiv dovezi că ramura siriană a PKK a organizat întâlniri la Stockholm, găzduite de Ministerul suedez de Externe.
De asemenea, Turcia afirmă că, în 2019, susținătorii PKK au organizat un protest într-un centru comercial în sprijinul liderului încarcerat Abdullah Öcalan, iar forțele de securitate suedeze nu au făcut nimic pentru a-i împiedica să poarte „steagul” PKK și fotografii cu idolul lor.
Efect electoral și mesaj pentru SUA
Jonathan Eyal, directorul asociat al „Royal United Services Institute”, cel mai cunoscut grup de reflecție britanic pe probleme de securitate, susține că Erdoğan „trăiește la limită și utilizează o abordare riscantă”.
„Multe dintre cererile sale cu privire la PKK fac parte dintr-un refren turcesc familiar. El are însă motive interne (...) Economia este la pământ, iar popularitatea sa este la cel mai scăzut nivel din toate timpurile.”, a explicat el, citat de „The Guardian”.
Cu o inflație record, de 66,9%, și o monedă care a pierdut aproape jumătate din valoare în ultimul an, Erdogan s-a gândit probabil să exacerbeze din nou votul naționalist, în perspectiva alegerilor de anul viitor.
Concomitent, Ankara poate considera acest moment o oportunitate de a obține noi concesii în cadrul NATO și de a-și exprima nemulțumirile față de anumiți membri, în special față de administrația președintelui Biden, care, spre deosebire de predecesorul său, l-a ținut până acum la distanță pe Erdogan, mai ales după ce Turcia a achiziționat sisteme rusești de apărare antiaeriană și a exacerbat o dispută teritorială cu Grecia, în Marea Egee.
Concesii de ultim moment?
Nimeni nu pare să se îndoiască de faptul că opoziția lui Erdogan ar putea ține NATO în șah luni de zile. Foarte probabil, liderii de la Bruxelles vor fi nevoiți să găsească un compromis urgent, în condițiile în care Suedia și Finlanda nu-și pot schimba pur și simplu legislațiile interne în privința dreptului de întrunire și de azil, sub presiunea solicitărilor lui Erdogan.
Zvonurile recente, negate de Moscova, potrivit cărora Vladimir Putin ar putea vizita Ankara în viitorul apropiat, au fost probabil un alt semnal din partea Ankarei că dispune de un atu.
Tocmai acest joc dublu i-a adus însă până acum Turciei o mare ostilitate din partea unor membri ai NATO, frustrați de duplicitatea lui Erdogan.
