Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Au trecut şapte ani de la intrarea într-o comă profundă, anunţată ca ireversibilă, a fostului premier israelian Ariel Sharon, una dintre personalităţile care au marcat istoria nu doar a ţării sale. Acum şapte ani, la 4 ianuarie 2006, un atac cerebral l-a trimis într-o stare vegetativă şi în cărţile de istorie. Cea mai mare teamă a celor care l-au iubit şi i-au apreciat calităţile de om de stat şi de strateg era, după cum mulţi se exprimau chiar în zilele care au urmat atacului cerebral, că Sharon va rămâne într-o comă care va dura câţiva ani, şi astfel lumea va uita de el. Ceea ce ar fi total nedrept. Mi-amintesc că am văzut oameni rugându-se în faţa spitalului Hadassa din Ierusalim, unde a fost transportat imediat după atac, să moară mai repede, pentru a putea fi înmormântat cu onorurile cuvenite unui om de stat în adevăratul sens al cuvântului.
“Mai trăieşte, măi, premierul ăla?”
La 4 ianuarie 2013 s-au împlinit şapte ani de la atacul cerebral al fostului premier. El se află într-o cameră păzită de agenţi ai securităţii la spitalul Tel-Hashomer, din Tel Aviv. Doar fiii săi, Gilad şi Omri, nepoţii şi câţiva apropiaţi, precum consilierul său Dov Weisglass, îl pot vizita. La 22 ianuarie, Israelul a votat pentru a-şi alege cei 120 de membri ai Knessetului (Parlamentul) şi pentru a avea un nou Guvern. De şapte ani, prieteni, colegi, cunoscuţi mă întreabă din când în când “ce mai face ăla, cum îl chema, premierul Israelului care e în comă? Cum să-l ţină, măi, atâţia ani la aparate? Cine plăteşte pentru asta?”. După şapte ani de comă, numele lui Sharon s-a pronunţat în contextul electoral. După şapte ani de comă, jurnaliştii ar fi răspuns, invariabil, dacă ar fi fost întrebaţi ce mai ştiu despre Sharon, că “nu e nimic nou”. În ciuda faptului că fiii fostului premier au insistat, în toată această perioadă, că Sharon este conştient şi că uneori încearcă să le transmită semnale că aude şi înţelege ceea ce ei îi spun atunci când îl vizitează la spital.
Semne
Gilad Sharon susţine că starea fostului şef al Guvernului este stabilă şi că atunci când este treaz, tatăl său îl urmăreşte cu o “privire pătrunzătoare” şi că “mişcă degetele” când i se cere. Fiul său a scris o carte - “Sharon, viaţa unui lider” - în care arată că tatăl său, care cântărea 140 de kilograme înainte de atacul cerebral, nu a pierdut deloc din greutate, în pofida intervenţiilor chirurgicale suferite, între care extirparea unei părţi a intestinului. Alte surse, mai mult sau mai puţin avizate, susţin că Sharon ar fi pierdut cel puţin 50 de kilograme din greutatea sa iniţială.
Spitalizarea fostului general costă circa 300.000 de euro pe an, sumă pe care o plăteşte statul şi familia. Şi acesta este un motiv de discuţii, căci, în vremuri de criză, mulţi se pot întreba cum de îşi permite statul israelian să cheltuiască atât cu un caz fără speranţă. Dar şi motivaţia religioasă, şi dorinţa familiei sunt mai presus decât puterea de decizie a conducerii unui spital de a-l deconecta de la aparate.
Cercetare şi minuni
Ei bine, ceva s-a întâmplat zilele acestea. Ariel Sharon, care are acum 84 de ani, a fost transferat joia trecută de la celebrul spital Tel-Hashomer din Tel-Aviv, unde este spitalizat din 2006, la spitalul Soroka, din oraşul Beersheva din sudul ţării, unde a fost supus unui examen RMN. După efectuarea testelor, Sharon a fost transportat din nou la Tel-Aviv într-una dintre numeroasele clădiri ale mini-oraşului pe care îl reprezintă spitalul Tel-Hashomer.
Duminică, specialişti israelieni şi americani în neuroştiinţă au anunţat că la respectivul RMN a fost constatată “o activitate cerebrală importantă”, relatează AFP şi media israeliene. Într-un comunicat oficial, Universitatea Ben Gurion de la Beersheva a precizat că echipa sa de neurochirurgi şi şeful serviciului de imagistică de la spitalul Soroka din Beersheva, precum şi un neurochirurg de la Universitatea din Los Angeles, profesorul Martin Monti, au realizat teste complexe, timp de două ore, asupra pacientului Ariel Sharon. “Ariel Sharon, care se presupune a fi într-o stare vegetativă din 2006 din cauza unei hemoragii cerebrale, a făcut obiectul unei examinări cu scannerul pentru a se putea determina calitatea activităţii creierului său, utilizându-se metode dezvoltate recent de către profesorul Monti şi colaboratorii săi”, se arată în textul comunicatului.
Imagini cu familia
“Cercetătorii i-au prezentat lui Sharon imagini cu familia sa, i-au pus să asculte vocile fiilor săi şi au recurs la stimulări tactile pentru a afla până la ce punct creierul său reacţionează la stimulii externi”, potrivit aceluiaşi comunicat. “Spre marea lor surpriză, a fost observată o importantă activitate cerebrală la fiecare test în zonele specifice ale creierului”, mai susţine comunicatul. Profesorul Monti a subliniat că “totuşi, elementele adunate nu au indicat clar dacă Sharon percepe aceste informaţii în mod conştient”.
Alţi specialişti, contactaţi de Jurnalul Naţional, apreciază că este vorba doar despre speculaţii şi extrapolări lipsite de acoperire. De fapt, susţin aceştia, tehnicile de vizualizare utilizate nu dovedesc nimic în afara faptului că sistemul nervos central răspunde la anumiţi stimuli, adică subiectul este încă viu. Imposibil de spus dacă aceşti stimuli sunt percepuţi, integraţi şi interpretaţi, dacă există măcar o umbră de conştienţă. Accidentul vascular cerebral masiv suferit de Sharon îl face să rămână în comă profundă şi nu ne putem face iluzii că acesta îşi va reveni vreodată, susţin aceiaşi specialişti.
