Putin a pierdut în alegerile din SUA

Scorul extrem de strâns în lupta pentru preluarea controlului asupra Congresului este considerat de numeroși analiști politici o victorie a președintelui Biden. America se întoarce însă la era guvernării divizate și la doi ani de lupte la baionetă în tranșeele politice de la Washington.

Republicanii fuseseră considerați, anul acesta, marii favoriți, atât în sondajele de opinie, cât și prin prisma faptului că, în mod tradițional, în politica americană, alegerile de la jumătatea mandatului se încheie cu un vot de blam pentru liderul Casei Albe și partidul pe care acesta îl reprezintă. 

Într-adevăr, încă de ieri, republicanii păreau pe cale să obțină majoritatea în Camera Reprezentanților, însă cu o marjă mult mai mică decât se așteptau. Altfel spus, chiar dacă se impun, majoritatea lor extrem de „subțire” oferă Partidului Republican foarte puțin spațiu de manevră atunci când vine vorba despre legiferare. 

Liderul republican Kevin McCarthy, care și-a anunțat intenția de a prelua președinția Camerei Reprezentanților de la Nancy Pelosi, va trebui să facă înțelegeri fie cu democrații, fie cu loialiștii de extremă dreapta ai lui Donald Trump, lucru aproape imposibil de realizat. 

Șicana audierilor

În schimb, controlul republican asupra a cel puțin una dintre Camerele Congresului SUA se va solda, cel mai probabil, cu audieri ce pot ține pe loc echipa de politică externă a lui Biden.

„Republicanii nu vor avea voturile necesare pentru a trece peste un veto prezidențial. Nu vor avea puterea de a avansa o agendă afirmativă!”, susține Brian Finucane, fost înalt funcționar al Departamentului de Stat, în prezent angajat la „International Crisis Group”, un cunoscut grup de reflecție care realizează cercetări și analize asupra crizelor globale.

„Acolo unde își pot exercita puterea, ei vor încerca să blocheze inițiativele administrației sau să monitorizeze lucrurile.”, precizează el, citat de AFP.

Subiectele audierilor care ar putea dinamiza republicanii variază de la evaluarea retragerii haotice a SUA din Afganistan, la anchetarea originilor Covid-19 sau la propagarea speculațiilor asupra celebrului laptop al fiului lui Joe Biden, Hunter.

„Cec în alb” pentru Ucraina?

Pe cale să devină următorul președinte al Camerei Reprezentanților, Kevin McCarthy a avertizat recent că republicanii nu vor mai scrie un „cec în alb” pentru Ucraina, iar partidul său este profund ostil acțiunilor privind clima, chiar în momentul în care un summit al ONU din Egipt ia în considerare un nou ajutor major pentru națiunile cele mai afectate.

Cei mai mulți dintre republicani s-au alăturat însă democraților lui Biden de fiecare dată în aprobarea a miliarde de dolari pentru Ucraina, care să ajute Kievul în lupta contra invadatorilor ruși. În plus, rezultatul sub așteptări după alegerile de marți nu oferă aripii extremiste a Partidului Republican justificarea de a promova o strategie schimbată în mod radical în privința unui subiect atât de sensibil precum războiul din Ucraina.

Oricum, apariția unor extremiști care neagă rezultatul alegerilor din 2020, majoritari în Congres, poate produce o mare neliniște la Kiev, Londra, Berlin sau la Tokyo. Republicana Marjorie Taylor Greene, membră a Camerei Reprezentanților din partea statului Georgia, declara recent: „Sub conducerea republicanilor, niciun ban nu va merge în Ucraina. Țara noastră este pe primul loc!”.

Orientul Mijlociu, posibil motiv de discordie

Printre domeniile de dezacord între democrați și republicani se numără Iranul. În ultimii doi ani, republicanii s-au opus categoric eforturilor lui Biden de a revigora Acordul Nuclear Internațional din 2015, negociat de democratul Barack Obama, din care SUA s-au retras ulterior, unilateral, la dorința fostului președinte republican Donald Trump. Acesta din urmă a calificat de altfel tratatul drept cel mai prost acord internațional încheiat vreodată de Casa Albă. 

În momentul de față, demersurile diplomatice inițiate de Biden în această privință se află în impas, liderii clerici ai Iranului fiind preocupați doar de reprimarea protestelor interne majore care au cuprins întreaga țară. 

În schimb, republicanii ar putea încheia o alianță strategică cu o altă figură revenită pe scena politică, fostul premier israelian Benjamin Netanyahu, care, la vremea respectivă, a condus mișcarea de opoziție față de politica de apropiere de Teheran, promovată de către Obama.

Unanimitate contra Chinei

În privința războiului tehnologic și comercial contra Chinei, republicanii și democrații sunt în mare parte de acord. Atât Biden, cât și predecesorul său, Donald Trump, au identificat puterea asiatică în ascensiune ca fiind principalul adversar global al SUA.

Tensiunile dintre Washington și Beijing au crescut la cote nemaiîntâlnite în august, după ce președintele Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, a vizitat Taiwanul, insula autonomă revendicată de Beijing. Kevin McCarthy nu numai că a susținut călătoria ei, dar s-a și plâns că lidera democrată nu l-a luat cu ea.

Michael McCaul, care urmează să conducă Comisia pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentanților, a contribuit recent la introducerea unui proiect de lege ce ar spori sprijinul pentru Taiwan, prin furnizarea directă de ajutor militar. În prezent, autoritățile din Taipei trebuie să aștepte o perioadă lungă pentru a cumpăra armele pe care le solicită.

„Nu există mari diferențe între republicani și administrația Biden atunci când vine vorba despre politica în privința Chinei”, a declarat Anna Ashton, expert în China la „Eurasia Group”. „Cred însă că, orice ar face administrația Biden pentru a fi dură cu China, republicanii vor spune că ar trebui să facă mai mult!”, a adăugat ea.

De asemenea, unii republicani radicali pledează pentru renunțarea la politica „O singură Chină”, de recunoaștere doar a Beijingului, în condițiile în care chinezii au avertizat că orice mișcare spre independența oficială a Taiwanului ar putea declanșa un război.

Acord în privința Americii Latine

După alegerile din 2020, administrația Biden, zguduită de victoria obținută de Trump în Florida, a acționat cu prudență în relația cu America Latină, o temă emblematică și extrem de sensibilă pentru o mare parte a comunității latino-americane anticomuniste, cu rădăcini în Cuba sau Venezuela.

Biden nu s-a atins de calificativul de „stat sponsor al terorismului”, impus Cubei de către Trump, și nici nu s-a abătut în mod oficial de la eforturile republicanilor de a-l răsturna de la putere pe președintele Venezuelei, Nicolas Maduro, deși emisarul special pentru schimbările climatice, John Kerry, a dat mâna cu dictatorul venezuelean la summitul COP27.

Rezultatele actualului scrutin parlamentar i-ar putea determina însă pe democrați să considere că o viitoare victorie în cel de-al treilea cel mai populat stat american este o cauză pierdută, în condițiile în care guvernatorul Ron DeSantis, un lider republican în plină ascensiune, a câștigat cu o diferență zdrobitoare. 

Ivan Briscoe, expert în America Latină la „International Crisis Group”, afirmă că Biden a avut până acum puține realizări într-o regiune în care președinți de stânga au fost aleși de la sfârșitul anului trecut, mai exact în Brazilia, Chile și Columbia.

„Florida va rămâne un bastion de rezistență în ceea ce s-ar putea numi o abordare destul de conservatoare față de America Latină, iar administrația Biden nu prea poate schimba perspectivele în această privință. În schimb, guvernul de la Washington trebuie să se concentreze, de fapt, pe realitatea Americii Latine, care se îndreaptă într-o direcție foarte diferită.”, mai spune el.