Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cele două baze-cheie ale Rusiei sunt situate în guvernoratul Latakia, aflat deja sub controlul grupurilor rebele, scrie site-ul Meduza.
Forțele de opoziție siriene nu au transmis încă o poziție oficială cu privire la relația lor cu trupele rusești staționate în prezent în Siria. Regimul lui Assad fusese sprijinit prin raiduri aeriene din aceste baze până în urmă cu câteva zile, subliniază publicația independentă rusă.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a considerat că este „prea devreme” să se vorbească despre păstrarea bazelor ruse de la Khmeimim și Tartus. „Acesta este un subiect de discuție cu cei care vor conduce Siria”, a declarat el la începutul săptămânii. După toate aparențele, totuși, această „discuție” este deja în curs.
Citând diplomați implicați în discuțiile dintre Rusia, Iran, Turcia și „principalele națiuni arabe”, Wall Street Journal scrie că Moscova „a primit probabil angajamente” că și-ar putea menține bazele în Siria ca „parte a unei tranziții”. Dar nu se știe în ce măsură rebelii sirieni vor onora aceste angajamente. Meduza detaliază ce facilități are Rusia în Siria și de ce viitorul lor este atât de incert.
Baza navală Tartus
Situată la 160 de kilometri nord-vest de Damasc, baza navală rusă din orașul-port Tartus se numește oficial al 720-lea punct de sprijin tehnico-material al marinei ruse. În conformitate cu legislația rusă, aceasta este singura instalație navală situată în afara țării (baza navală Sevastopol este situată pe teritoriul ucrainean recunoscut la nivel internațional, deși Moscova nu a recunoscut acest lucru de la anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea în 2014).
Baza navală din Tartus a fost înființată în 1971, după ce tatăl lui Bashar al-Assad, Hafez al-Assad, a venit la putere. Baza a fost menită să sprijine Escadrila a 5-a operațională a Marinei sovietice din Marea Mediterană, servind ca punct de reparații și realimentare. În anii 1980, aceasta includea trei chei plutitoare, un atelier plutitor, spații de depozitare, barăci și alte facilități. După prăbușirea Uniunii Sovietice, Escadrila operațională nr. 5 a încetat să mai existe, însă Marina rusă a păstrat baza de la Tartus.
Citește pe Antena3.ro
Baza navală din Tartus a fost înființată în 1971, după ce tatăl lui Bashar al-Assad, Hafez al-Assad, a venit la putere. Baza a fost menită să sprijine Escadrila a 5-a operațională a Marinei sovietice din Marea Mediterană, servind ca punct de reparații și realimentare. În anii 1980, aceasta includea trei chei plutitoare, un atelier plutitor, spații de depozitare, barăci și alte facilități. După prăbușirea Uniunii Sovietice, Escadrila operațională nr. 5 a încetat să mai existe, însă Marina rusă a păstrat baza de la Tartus.
Este singura baza militară navală a Rusiei din Mediterana
Până în 2007, Rusia a folosit baza pentru realimentarea și aprovizionarea cu alimente a navelor sale care treceau ocazional prin Marea Mediterană. Apoi, la scurt timp după războiul ruso-georgian din august 2008, baza navală a devenit subiectul discuțiilor dintre președintele de atunci Dmitri Medvedev și Bashar al-Assad. La scurt timp după aceea, Marina rusă a instalat un alt chei plutitor și, în anii care au urmat, baza a fost supusă unor reparații planificate ale infrastructurii.
După izbucnirea războiului civil sirian în 2011, baza navală Tartus a devenit o „fereastră” pentru ajutorul militar rus către forțele lui Assad. În 2013, comandamentul marinei ruse a format o nouă escadrilă în Marea Mediterană și a decis să modernizeze în continuare instalația de la Tartus pentru a-și întreține și repara navele. După ce Rusia și-a lansat intervenția în războiul civil din Siria în septembrie 2015, Tartus a devenit un centru logistic în lanțul său de aprovizionare – oprirea finală pentru zecile de nave militare și civile care livrează mărfuri din porturile Mării Negre (cunoscut și sub numele de „Expresul sirian”).
În 2016-2017, Rusia a desfășurat sisteme de rachete de apărare aeriană S-300 și S-400 și sisteme de tunuri cu rachete de apărare aeriană Pantsir-S1 la baza navală Tartus, a extins cheiul instalației și a construit cantine, băi, depozite și un heliport.
În ianuarie 2017, Rusia și Siria au semnat un tratat care permite Moscovei să extindă instalația și să utilizeze gratuit baza Tartus timp de 49 de ani. Acordul a permis Rusiei să păstreze până la 11 nave la Tartus.
Aerodromul și baza militară de la Khmeimim
Cealaltă bază-cheie a Rusiei în Siria este aerodromul de la Khmeimim, situat la sud-est de orașul-port Latakia, centrul administrativ al guvernoratului Latakia. Forțele aerospațiale ruse (VKS) au construit baza adiacentă Aeroportului Internațional Bassel Al-Assad în urma intervenției militare a Rusiei în Siria în 2015.
În mai puțin de 10 ani de atunci, Khmeimim a devenit o fortăreață rusă în Siria. Pe lângă găzduirea a aproximativ cincizeci de avioane și elicoptere, a mii de soldați (inclusiv mercenari ai Grupului Wagner) și a membrilor familiilor acestora, în jurul bazei s-a dezvoltat o infrastructură robustă, inclusiv o biserică ortodoxă rusă, un complex sportiv și o sală de concerte. Cele două piste ale aerodromului pot găzdui chiar bombardiere strategice și aeronave militare de transport de clasă grea.
În timpul luptelor active din războiul civil sirian din 2015-2016, avioanele de luptă și bombardierele rusești au efectuat zeci de mii de ieșiri de luptă de pe această bază, asigurând în mare măsură victoria guvernului sirian asupra forțelor opoziției. Chiar și la 7 decembrie, în ajunul căderii regimului al-Assad, Forțele aerospațiale ruse au efectuat lovituri aeriene asupra pozițiilor rebelilor, ucigând, se presupune, peste 300 de „teroriști” (autoritățile ruse au încetat să mai folosească acest termen pentru a se referi la forțele antiguvernamentale din Siria chiar de a doua zi).
Mai mult, există surse (neconfirmate) care spun că baza aeriană Khmeimim a avut o contribuție la plecarea dictatorului din Siria.
