Vladimir Putin, piromanul și pompierul de serviciu al Europei

Pe holurile cancelariilor europene se aud, în aceste zile, semnale de alarmă, provocate de crizele din estul Europei. Oficialitățile occidentale sunt extrem de îngrijorate de masarea trupelor rusești la granița Rusiei cu Ucraina și de situația explozivă a migranților împinși de Belarus la frontiera sa vestică pentru a forța intrarea lor în UE, prin Polonia. Ca și în alte ocazii, în spatele evenimentelor care au inflamat blocul comunitar european și NATO pare să fie Vladimir Putin. Liderul de la Kremlin joacă, în același timp, rolul dușmanului și prietenului Occidentului, creând și întreținând conflicte pe care, ulterior, la rugămințile liderilor vestici, le stinge din postura de salvator al păcii. 

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a avertizat Moscova, la începutul acestei săptămâni, să nu cumva să declanșeze „acțiuni agresive” împotriva Ucrainei, la scurt timp după ce oficialitățile de la Kiev au anunțat prezența masivă a 90.000 de militari ruși „lângă graniță și în teritoriile ocupate temporar”, precum și în zona Mării Negre. 

La rândul său, șeful diplomației americane, Antony Blinken, a declarat că SUA „sunt îngrijorate de rapoartele asupra unei activități militare ruse neobișnuite” și a menționat posibilitatea ca Moscova să încerce repetarea invaziei din 2014, atunci când Rusia a anexat Crimeea și a ocupat o parte din vestul Ucrainei. 

Concomitent, cancelarul german, Angela Merkel, și președintele Franței, Emmanuel Macron, au cerut Rusiei să adopte „o poziție reținută”, deoarece orice încercare „de a submina integritatea teritorială ucraineană ar avea consecințe grave”. 

De-a șoarecele și pisica în Ucraina

Foarte probabil, în discuțiile lor private, liderii și diplomații occidentali de rang înalt consideră că situația de acum nu este atât de alarmantă precum cea din 2014. După toate aparențele, președintele Putin joacă doar pe cartea descurajării. Mai exact, el nu pregătește o nouă invazie teritorială, ci, prin mișcările masive de trupe din zona de frontieră, fără a declanșa un nou război, subminează eforturile de apropiere ale Ucrainei de structurile euroatlantice și transmite Occidentului un mesaj puternic: Rusia rămâne o prezență legitimă și influentă în regiune. 

Liderii occidentali se pot teme, în schimb, că Putin și-a creat o adevărată strategie prin care poate ține în șah Europa și SUA. Șeful de la Kremlin a realizat că masarea de trupe rusești provoacă în mod automat o reacție puternică din partea oficialităților de la Bruxelles și Washington. Problema aliaților occidentali pare însă că, de-a lungul timpului, declarațiile de amenințare și sancțiunile nu au forțat în niciun fel mâna președintelui rus. 

Până acum, Moscova a demonstrat în numeroase rânduri că poate supraviețui sancțiunilor de orice fel. Mai mult, Putin pare să fi realizat că sancțiunile impuse Rusiei se întorc ca un bumerang și contra conducerilor din statele inițiatoare, unde grupuri puternice de interese germane și franceze, spre exemplu, în special din domeniul energetic, pot fi lovite indirect de măsurile punitive adoptate împotriva companiilor rusești cu care acestea colaborează. Nu în ultimul rând, Putin controlează robinetul alimentării unei treimi din gazele naturale ale Europei. 

Din această perspectivă, el primește dovezi de legitimitate și recunoaștere internațională, de câte ori liderii occidentali sunt nevoiți să discute cu el pentru detensionarea unor situații de criză. „De câte ori cineva de talia Angelei Merkel este forțat să pună mâna pe telefon și să-l sune în vederea prevenirii unei situații de criză, Putin devine, simultan, cauza și soluția problemei. Asta îl face să pară extrem de puternic acasă și pretutindeni în Europa!”, remarca recent un diplomat de rang înalt al UE, citat de presa americană. 

Prieten și dușman

O altă situație tensionată în care șeful de la Kremlin are ocazia să joace, în același timp, rolul de dușman și de prieten al Occidentului este actuala situație incendiară de la granița dintre Belarus și Polonia. Dictatorul Alexander Lukașenko este acuzat la unison, atât de către Bruxelles, cât și de către Washington, că atrage în Belarus mii de migranți din Orientul Mijlociu, pe post de carne de tun, doar pentru a-i direcționa ulterior spre UE, forțând frontiera cu Polonia. Liderul de la Minsk, un vechi aliat al lui Putin, este acuzat că, în acest fel, și-a propus să pună în aplicare un plan de răzbunare, prin care vrea să lovească UE, după ce blocul comunitar a impus regimului de la Minsk o serie de sancțiuni pentru alegerile prezidențiale fraudate de anul trecut și numeroasele încălcări ale drepturilor omului din ultimele luni. 

Implicit, planul lui Lukașenko ar putea genera o criză politică la nivelul blocului comunitar, destabilizând UE și provocând o divizare în rândul statelor membre pe tema migrației. Mai mult, statul UE direct afectat de această criză, Polonia, poartă deja de mai mult timp propriul război cu oficialitățile de la Bruxelles, pe tema aplicării legislației europene, alături de Ungaria. Noua divizare a UE, care se prefigurează la orizont, nu poate fi decât pe placul lui Lukașenko și al lui Putin, susțin analiștiii occidentali, care au acuzat Minskul și Moscova că au regizat împreună acest conflict. 

Deși Kremlinul s-a delimitat categoric de aceste acuzații, Putin a apărat modul în care Lukașenko gestionează criza. De altfel, Rusia este cel mai important aliat al Belarusului și a contribuit decisiv la menținerea la putere a celui poreclit „ultimul dictator al Europei”. Din acest motiv, majoritatea analiștilor politici din Occident consideră că este foarte puțin probabil ca noua situație conflictuală să fi izbucnit fără o consultare prealabilă a Moscovei. 

Oricum, această criză i-a oferit din nou președintelui rus prilejul de a fi dușmanul și prietenul Europei. Pe de-o parte, prin sprijinul necondiționat acordat lui Lukașenko, el alimentează focarul de conflict, iar, pe de alta, după anunțul Rusiei că nu va reorienta fluxul de gaze naturale ce tranzitează Belarus spre Europa – așa cum ceruse liderul de la Minsk – Putin joacă rolul de mediator în situația tensionată nou creată. 

Din această perspectivă, Occidentul pare că asistă, legat de mâini și de picioare, la un scenariu controlat și derulat de Kremlin după propriile reguli, așa cum s-a întâmplat, de altfel, de cele mai multe ori, în ultimii ani. Ca de obicei, Putin știe că, în general, poate face cam tot ce vrea în această parte a Europei, fără grija de a primi altceva decât avertismente și declarații belicoase din partea liderilor occidentali. 

„De câte ori cineva de talia Angelei Merkel este forțat să pună mâna pe telefon și să-l sune în vederea prevenirii unei situații de criză, Putin devine, simultan, cauza și soluția problemei. Asta îl face să pară extrem de puternic acasă și pretutindeni în Europa!”

Diplomat UE