Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O legendă care circulă pe culoarele Comisiei Europene îl prezintă pe comisarul Gunter Verheugen drept omul providențial care a reușit să ,,bage” România în Uniunea Europeană. În 2004, funcționarii tehnici redactaseră un raport foarte critic la capitolul Justiție și recomandau amânarea aderării. Verheugen, comisarul pentru extindere, schimbă concluzia raportului și recomandă încheierea negocierilor. Se încheia o etapă importantă pentru accederea la statutul de membru al UE. Cererea de aderare fusese depusă de România în 1995, iar Consiliul European de la Helsinki, din 1999, hotăra deschiderea negocierilor.
Greul negocierilor, încheiate cu succes în 2004, l-a dus Guvernul Năstase, instalat după alegerile din 2000. Tratatul de aderare este semnat formal în 2005, România devenind în ianuarie 2007 membru al UE. A parcurs Justiția în acest arc de timp de 17 ani, din care un deceniu în interiorul comunității europene, etapele modernizării și integrării, așa cum au fost ele asumate reciproc? Cadrul instituțional fusese asigurat încă din 2004 pentru lupta împotriva corupției. Parchetul Național Anticorupție funcționa din 2002, în 2004 se înființa Biroul de Combatere a Fraudelor Comunitare, Serviciul pentru combaterea infracțiunilor de crimă organizată.
Reforma Macovei, ,,depistată” de Năstase în 2007
În România Europeană, lucrare apărută în 2007, Adrian Năstase făcea o evaluare a Justiției după cei doi ani de mandat ai Monicăi Macovei la Justiție: ,,Reforma pe hârtie a ajuns la final. Aceasta ar presupune abandonarea practicilor actuale demagogice, lipsite de substanță. Aceste practici au promovat, în ultimii doi ani, o reformă a justiției bazată pe antagonisme: între Ministerul Justiției și forul reprezentativ al magistraților - CSM, sau structura lor profesională cea mai cunoscută - Asociația Magistraților din România (AMR); între Executiv (Ministerul Justiției) și Parlament; între magistrat și justițiabil. A fost promovată în forță o ,,tele-reformă”, subsumată acelorași ținte mediatice și de manipulare. Cetățeanului i se spune că Justiția a făcut progrese remarcabile din 2005 încoace (...) Gradul de nemulțumire sau de neîncredere a populației în activitatea Justiției, de aproape 70 la sută în sondaje recente, deține un record trist al ultimilor ani”. Adrian Năstase, devenit țintă și apoi victimă a sistemului inițiat de Macovei&Băsescu și perfecționat în următorii zece ani, a avut o premoniție extraordinară. În 2016, neîncrederea populației în Justiția românească NU SE DIMINUASE.
O concluzie amară: România a pierdut pariul cu Justiția, în deceniul de aderare la UE starea sistemului s-a deteriorat până la nivel de criză.
Basmul Cenușăresei devine povestea cu minciuni
Etapa deschisă de Macovei a adus în prim-plan destule ,,vedete” care au pus umărul la prăbușirea încrederii cetățenilor în Justiţie, fiecare declarându-se luptători pentru statul de drept și independența Justiției. Morar, Kovesi, Predoiu, Dănileț, Papici, Georgescu, Stanciu sunt doar vârfurile care s-au aflat la timona unor instituții sau instanțe în acești ani răi, ai ,,deceniului european”. Raluca Prună, ministrul care închide acest pluton de execuție a ordinelor greșite, are o părere contrară evidențelor. Venită pe post de constatator, ea compară evoluția Justiției cu basmul Cenușăresei. ,,Diferența dintre Justiția de dinainte de aderare și cea de astăzi este Cenușăreasa de dinainte de bal și Cenușăreasa prințesă în seara de bal”. Poveștile de adormit copiii nasc minciuni spuse adulților de tehnocrați racordați la sistem.
În calitate de premier, Adrian Năstase a condus greul negocierilor de adreare la UE. Apoi a devenit ținta și victima instituțiilor pe care le-a fondat
