Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Patru ani de activitate, 32 de monumente salvgardate, 4 premii naţionale, 233 de voluntari, 10.500 de membri implicaţi ai comunităţilor locale... Toate acestea şi multe altele înseamnă Ambulanţa pentru Monumente, proiectul care salvează comori uitate de patrimoniu şi educă în spiritul prezervării lor. Acum, în plină pandemie, Ambulanţa nu-şi dezminte numele: specialiştii ei dau o mână de ajutor medicilor şi repară un spital în ruină.
Ambulanţa pentru Monumente este un program datând din 2016, al Asociaţiei Monumentum. „Vrem să punem în siguranţă obiective de patrimoniu importante, aflate în stare avansată de degradare”, explică arhitectul Eugen Vaida. „E un proiect nu atât al specialiştilor, cât al societăţii civile. Fiindcă acţionează cu ajutorul voluntarilor, al meşterilor locali, al comunităţii”.
Programul a început cu două camionete – faimoasele „ambulanţe” – , încărcate cu unelte şi echipamente, cu câţiva arhitecţi inimoşi şi cu voluntari la fel de pasionaţi de ideea de salva de la ruină bisericuţe medievale cu acoperişul spart, conace prăbuşite, mori de apă sau staţii de tren abandonate.
O şcoală pentru toţi
Cum funcţionează „Ambulanţa”? Explică Eugen Vaida: „Acolo unde există o donație de materiale din partea proprietarilor construcţiei – primării, parohii, chiar şi persoane private –, noi venim cu voluntarii şi executăm partea de manoperă. Însă rolul nostru nu se opreşte aici. Dorim şi să mobilizăm comunităţile locale în a-şi asuma şi prezerva moştenirea culturală, dorim să-i şcolim pe tinerii care studiază în domeniul arhitecturii, arheologiei, istoriei artei, ingineriei, vrem să recuperăm tehnici meşteşugăreşti locale şi să încurajăm filantropia”.
Citește pe Antena3.ro
Proiectul-pilot, care a acţionat mai întâi în zona bisericilor săseşti, s-a extins treptat în toată ţara, fiind îmbrăţişat cu entuziasm de alte şase organizaţii. Astăzi, Ambulanţa pentru Monumente are activitate nu doar în Transilvania de Sud, ci şi în Banat, în Arad, în zona Sălajului – iar de anul acesta, şi în Moldova de Nord, Muntenia de Nord şi Oltenia de Sud-Est.
Lucrări de fală
La începutul acestui an, Ambulanţa din Transilvania Sud se lăuda cu finalizarea Bisericii Evanghelice din Apoş, Sibiu. Clădirea abandonată reprezenta un adevărat pericol public. Timp de două săptămâni, sub supravegherea specialiştilor, voluntarii şi localnicii au triat ţiglele istorice, apoi, în atelierul unui meşter local, sponsorizat de Prinţul de Wales, s-au refăcut, cu tehnici tradiţionale, piesele lipsă. S-au înlocuit laţii din brad, s-au conservat inscripţii vechi.
Fiecare Ambulanţă din ţară se mândreşte cu lucrările ei. „Noi, echipa Transilvania Sud, ne bucurăm că am refăcut învelitoarea bisericii de lemn din Breb, Maramureş, o acţiune în care s-au implicat peste 45 de tineri şi bătrâni din comunitate. Oamenii au confecţionat draniţa şi ne-au ajutat să o montăm pe acoperiş. În Hunedoara, la Baru, peste o sută de localnici au donat pentru intervenţia la vechea biserică din comună”, spune Vaida.
În sprijinul Crucii Roşii
Pentru anul în curs erau planificate mai multe intervenţii, inclusiv la cetatea dacică de la Costeşti – dar pandemia a dat totul peste cap. Coordonatorii de proiect s-au transformat în şoferi voluntari, iar autoutilitarele Ambulanţei s-au reconvertit şi transportă acum alimente şi echipamente pentru medici, sprijinind Crucea Roşie.
Când se vor mai relaxa restricţiile, Ambulanţa va avea prima ei intervenţie în zona de nord a Munteniei, pentru a salva vechiul spital din Filipeştii de Târg, Prahova. Clădirea, aflată într-un stadiu avansat de degradare, va fi pusă în siguranţă şi se va demara procedura de clasare, creându-se astfel premisele restaurării imobilului şi conversiei lui într-un spaţiu destinat comunităţii.
600 de monumente istorice din România așteaptă salvarea de urgență, iar numărul lor crește îngrijorător.
Ambulanța pentru Monumente, avându-l drept principal susţinător pe Prinţul de Wales, a fost răspunsul la lipsa de reacție a autorităţilor, a ministerului de resort și a comunităţilor la distrugerea accelerată a patrimoniului.
„Punerea în siguranţă a unei clădiri nu e totuna cu restaurarea. Dar, în practică, lucrăm cu foarte multe elemente ale restaurării. Dacă reparăm o învelitoare, ca să nu mai plouă înăuntru, această intervenţie conţine în egală măsură şi tehnici meşteşugăreşti de restaurare”.
Eugen Vaida, arhitect
