Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mircea Dimitrie Ratiu s-a nascut la 11 octombrie 1923 in Turda. A fost fiul primului prefect roman al Turzii, dr. Augustin Ratiu si al Eugeniei Turcu, nepoata lui Ion Codru Dragusanu, autorul "Peregrinului transilvan".
A lucrat in Romania 30 de ani si in SUA 25 in testari mecanice de rezistenta si a colaborat cu firme straine. Impunerea sa pe plan mondial in inginerie e graitoare. In 1983, ca inginer, testeaza siguranta reactoarelor nucleare la cutremur. Paraseste Romania ca refugiat politic in 18 septembrie 1978, pentru ca nu a fost lasat sa isi dea doctoratul in Romania.
In 1924, alaturi de sora cea mare, Eugenia Pica si fratii Ion Iancu si Radu Vasile, a ramas orfan de mama pe cand avea doar cateva luni, fapt ce il va marca. Guvernanta adusa din Austria l-a invatat prima data sa vorbeasca limba germana. De la mama le-au ramas tablourile pictate ce umpleau casa din Turda. Duminicile le petrecea la bunicul sau, Protopopul Nicolae Ratiu. Tatal sau s-a recasatorit cu Felicia Crilevici cu care a avut o fetita, pe Mia Maria, adorata la maximum de mama sa, in detrimentul celorlalti copii care primeau o educatie teutonica.
In adolescenta ii placea sa se califice drept amic al mortii, marcat de cultul mortilor care a fost adanc imprimat in educatia de familie. "Un portret in marime naturala al capului mamei mele era intr-o rama neagra care patrona intr-un fel intreaga incapere. In fata acestui tablou imi aduc aminte ca de multe ori ma furisam si in anumite zile de iarna sau toamna cu ploaie, cand nu puteam sa ma joc afara, imi spuneam pasurile inimii, un fel de solilocuri, cu o convingere ferma ca mama mea ma aude. Nu era nici o teama de aceasta confesiune, nu-mi crea nici o frica, dimpotriva, aveam intotdeauna simtamantul unei intelegeri depline a pasurilor mele. Imi amintesc ca in aceste furisari in sufragerie in fata portretului mamei mele, am intalnit-o uneori si pe sora mea Pica, care era plansa, si ea ma imbratisa intr-o reculegere in fata portretului mamei noastre".
Multi ani de viata ii vor fi marcati de o cazatura absurda in timpul unui meci de fotbal. In 13 martie 1933, la un meci de fotbal in curtea casei cu prietenii, Mircea Ratiu cade pe un parapet din beton si isi fractureaza grav bratul, cotul fiind complet sfaramat. Cum medicii turdeni erau neputinciosi, a fost transportat de urgenta la clinica chirurgicala din Cluj. Profesorul Iacobovici, rectorul de atunci al Facultatii din Cluj a dorit sa faca el in 26 martie operatia care a durat 5 ore. A grefat antebratul cu copci de argint iar la cot a fost instalat un dispozitiv care sa tina bratul si antebratul la o anumita distanta pentru ca oasele sa se poata reface. Pana in 10 mai sta la pat in spital, sub somnifere.
"Copil neastamparat si gata oricand de joaca, voiniceste cum se spune, gata de lupte, de fuga, de toate intreprinderile mai mult sau mai putin temerare, am fost obligat sa-mi schimb viata pentru a ma afirma numai si numai pe baza activitatii intelectuale. Operatia a fost deosebit de dificila. Am fost informat, nu stiu daca e autentic sau nu, ca aceasta operatie ar fi fost prezentata de profesorul Iacobovici in cadrul unui simpozion sau conferinte nationale sau internationale de chirurgie si ortopedie. A fost o operatie unica la data aceea in tara, in care se introducea un aparat special, un dispozitiv ca o menghina, ce tinea despartite cele 2 capete ale bratului si antebratului in procesul lor regenerativ de refacere". Se apuca de lectura de dimineata pana seara. Cand a venit vremea, aparatul a fost dat jos fara anestezie, aceasta fiind considerata periculoasa. Inlaturarea pilonilor metalici cu fierastraul s-a facut pe viu.
Clasele primare le face la scoala greco-catolica din Turda unde isi ia cu brio examenele de echivalare, astfel incat la sfarsitul anului e citat ca elev exceptional pe scoala si primeste locul I cu cununa la nivelul scolii primare. Reinternat la Spitalul de ortopedie infantila din Cluj, i se taie capetele oaselor, evitandu-se amputarea. A trebuit sa urmeze un tratament de lunga durata prin cararea de greutati cu acea mana, pentru extinderea mecanica a bratului. A urmat Liceul Ferdinand, pe care l-a terminat in promotia 1942. Participa la cercul de matematica al prof. Eugen Pascu, dar pastreaza cultul pentru unchiul sau, Dr. I. Ratiu. Pasionat de literatura, publica in "Gazeta de la Turda pentru tineret" 2 eseuri filozofice, "Epimeteu" si "Precursorii". In 1939 lucreaza ca ucenic intr-un atelier auto, cu aprobarea tatalui. Pentru a urma Politehnica duce o adevarata munca de lamurire cu tatal sau. Face practica la Fabrica de Ciment, apoi se hotaraste sa se inscrie la Politehnica din Berlin.
Cand fratele sau Ion decide sa ramana la Londra, familia are de suferit. Tot acum i se publica in revista "Luceafarul" eseul "Biruinta mitului". E cercetat de Gestapo pentru gradul de rudenie, scopul venirii sale intr-o tara inamica Angliei si se reintoarce acasa, mergand la Timisoara sa-si continue studiile, unde e ajutat de unchiul sau, dr. Liviu Cigarean, urmarit de siguranta statului si apoi de securitatea comunista. In 1944, cand Turda e ocupata de trupele germano-hortiste, se retrage cu tatal si sora in Uioara, Blaj si Alba-Iulia, timp de 30 de zile, in care e distrusa arhiva tatalui si casa de bombardament.
Isi face studiile in Timisoara, in electro-mecanica. In 1967 obtine masteratul, avand realizari importante in inventica. Intre 1954-1969 e manager la Institutul de Metrologie din Timisoara. Este urmarit de siguranta statului pentru ca in calitate de membru al P.N.T. Timisoara a participat la afisajul electoral. In Timisoara a desfasurat o activitate deosebita in "Societatea ASTRA" a studentilor romani uniti. Profesional e o valoare in domeniu, publicand, in ciuda regimului comunist, numeroase carti de specialitate.
In anii ‘60 la palatul prezidential din Bucuresti i s-a decernat Ordinul meritul stiintific pentru realizari in implementarea metrologiei si realizarea laboratoarelor de masurarea fortei duritatii incercarilor mecanice din Timisoara iar in 1970, in ciuda rudelor pe care le are in strainatate, primeste de la fostul sistem comunist "Ordinul Muncii" pentru lucrarile de proiectare si realizare a rezistentei noului pod de la Fetesti-Cernavoda. O recunoastere extraordinara a profesionalismului si inteligentei sale.
La Timisoara o cunoaste pe Rodica Bucur, profesoara de pian la Conservatorul din Timisoara, cu care se casatoreste si are 2 copii: Tudor-Stefan Ratiu, doctor in matematica, casatorit cu Lilian Massovd si Ioan Mircea Ratiu, doctor in stiintele fizice nucleare.
Dupa plecarea in SUA in 1978 isi continua profesia, iar in 2003 primeste Diploma de excelenta din partea Biroului Roman de Metrologie. In America a lucrat pana la pensionare pentru echipamente nucleare la marile intreprinderi Transnuclear west, Fermont, California, Calcet Company, San Leandro, California, Duke Engineering Service, San Ramon-California, ca specialist tehnic in consultanta. A publicat numeroase studii de specialitate in SUA, Germania, Franta, Ungaria, Rusia, Elvetia si Romania. Devine membru de onoare al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania.
Departe de tara, Mircea Ratiu nu uita "orasul obarsiei, unde au tinut descendentii familiei Ratiu sa-si aiba salasul de veci, in lutul tintirimului din dealul Turzii", este foarte activ in randul comunitatii de romani din SUA si face parte din "California Consulting Engineering and Technology'
Are patente de inventii inregistrate in Romania pentru: aparat cu incarcare automata pentru etalonarea placutelor de duritate, manometru etalon cu cilindru rotativ si greutati aplicate pe piston, superdurimetru Vickers, calibrator pentru extensometru mecanic, echipament pentru etalonarea traductorilor extensometrici rezistivi, masina de reproducere a fortelor de incarcare directa, succesiva, progresista etc. Politehnica din Timisoara publica inca lucrari ale turdeanului, iar in nr. 3/2003 a BID-ISIM s-a editat un intreg material dedicat turdeanului, sub genericul "Aniversare", cu titlul "Activitatea stiintifica si tehnica a Prof. Mircea Ratiu", iar in acest an Editura Mirton din Timisoara si Politehnica timisoreana ii publica un nou volum de specialitate in rezistentei materialelor.
Un mare iubitor de tara, foarte bun patriot, om de cuvant si de onoare cum rar intalnesti, se evidentiaza in activitati in care sprijina adevaratele valori romanesti, editarea unor volume, ziarul Miorita al diasporei romanesti editat in California, si mentine viu sentimentul mandriei de a fi roman.
Din primavara anului 2007, impreuna cu sotia, revine in Turda natala, pentru a fi aproape de strabuni... Trece de partea cealalta a timpului vineri, 2 septembrie 2011, nu la multa vreme dupa trecerea in nefiinta a scumpei sale sotii, Rodica.
