Adrian Păunescu trece Prutul

Poetul Adrian Păunescu va merge luni la Chişinău, unde îi va fi înmânat titlul de membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (ASM), distincţie statuată de acest for în urmă cu două săptămâni ca o recunoaştere a bătăliilor sale pentru apropierea celor două maluri ale Prutului şi celebrele cenacluri Flacăra.

Pentru Adrian Păunescu, distincţia reprezintă "cea mai înaltă bucurie spirituală a vieţii sale la maturitate". "Pentru mine, după naşterea copiilor mei, după anii pe care i-am reuşit printr-o inspiraţie a medicilor cu care eram prieten să o fac pe bunica mea să trăiască mai mulţi ani decât îi dădeau voie boala, după momentul de demnitate din august 1968, acesta de luni, 30 august 2010, este momentul de cea mai înaltă vibraţie. Este momentul care mă obligă şi mă onorează fără măsură", ne-a declarat poetul, născut în satul Copăceni, raionul Bălţi. Ne-a mărturisit că îl încearcă o emoţie profundă şi că se aşteaptă la o primire călduroasă din partea fraţilor de peste Prut. "Vă mărturisesc profunda mea emoţie, am tremurat din tot trupul de emoţie.

Sunt îndatorat şi aş vrea să fiu inspirat cât în tot restul vieţii mele, pentru că aşa ceva nu se întâmplă de două ori în viaţă şi te face mai bun şi poate mai responsabil. Nu pot să spun orice, nu pot să fac orice de acum încolo, cum nu am făcut nici până acum, dar parcă mai mult. Mi-a dat telefon ieri domnul preşedinte Duca. «Alo, domnul academician Adrian Păunescu?». Zic: «Ce spuneţi? Alo?». «Da, domnul academician». «Vă mulţumesc domnule preşedinte»" La Chişinău, Adrian Păunescu va rosti un discurs în faţa academicienilor, a elitei intelectuale basarabene. "E vorba despre un cuvânt al meu despre limba română şi despre datoria noastră faţă de ea. E vorba despre această referinţă nemuritoare care este limba noastră. E o încercare de înviere a unor texte vechi, de punere în relief a unor texte noi şi de pledoarie pentru verticalizarea şi unitatea neamului.

Poetul Anatol Corbu, născut în zona de dincolo de Nistru, mi-a consacrat un articol în momentul în care Academia de la Chişinău a hotărât să mă primească în rândurile sale. A fost ultimul său articol, pentru că, mi-a confirmat Nicolae Dabija, Anatol Corbu era foarte bolnav, era pe moarte. A ţinut ca înainte de a muri să-l salute pe fratele şi prietenul său Adrian Păunescu, cel de peste Olt, şi să se bucure de primirea în rândurile Academiei din care el făcea parte înainte să plece. Un fapt tulburător, aşa după cum tulburătoare este, cum de asemenea mi-au spus preşedintele Duca şi poetul Dabija, dorinţa intelectualilor din toate colţurile Basarabiei de a fi prezenţi la această manifestare. Nu numai academicienii, ci şi elita intelectuală şi oamenii care cred în regenerarea acestui neam şi în forţa spirituală a celor care şi-au păstrat credinţa şi caracterul în faţa istoriei de multe ori furtunoase şi nedrepte", ne-a mai spus Adrian Păunescu.

Contribuţia sa enormă la dezvoltarea limbii, literaturii române şi a culturii în Republica Moldova reprezintă şi unul dintre motivele pentru care a primit această distincţie a Academiei de la Chişinău, după cum ne-a declarat preşedintele ASM, Gheorghe Duca. "Păunescu trăieşte cu Basarabia în suflet şi noi vedem asta inclusiv din emisiunile la care participă, din operele şi poeziile sale. Din operele sale transpare durerea Basarabiei, ruptura dintre fraţi. Eu sunt mândru că am reuşit să-l onorăm pe Adrian Păunescu cu această calitate de membru de onoare al Academiei de Ştiinţe. Uitaţi-vă la poeziile sale...

Aceste poezii ne reprezintă pe noi, basarabenii. În mare măsură poeziile lui cântă meleagul şi plâng nedreptatea istorică", ne-a declarat Gheorghe Duca. Întrebat ce reprezintă gestul Academiei de la Chişinău pentru relaţia cu România, Duca a explicat că "în ultimii ani relaţiile politice dintre noi au fost răcite în mod artificial. Poporul de pe cele două maluri ale Prutului a reuşit însă să menţină relaţii foarte calde. Aceste relaţii calde le-am menţinut inclusiv prin intermediul academiilor de ştiinţe. Alegerea maestrului Adrian Păunescu ca membru al academiei noastre este o contribuţie la îmbunătăţirea relaţiilor dintre acelaşi popor de pe cele două maluri ale Prutului. Vă spun foarte sincer că atunci când a apărut această idee cineva mi-a spus: «Dle preşedinte, ştiţi, parcă s-a luminat Academia, pentru că noi de mult aşteptam ca personalităţile noastre care formează diaspora să devină membri ai Academiei»".