Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În primul interviu acordat după condamnarea soţului său - Adrian Năstase, Dana Năstase a discutat depre calvarul prin care a trecut familia sa în toată această perioadă.
Redăm din ideile exprimate de doamna Năstase în cadrul emisiunii Sinteza zilei, la Antena3.
"Am să vă spun prin ce am trecut eu în această perioadă, cu copiii am discutat mai rar pe această temă, încercând să păstrăm un echilibru în familie. Nici acum nu-mi vine să cred că ceea ce se întâmplă este cu adevărat. doar în momentul în care îl vizitez la penitenciar, totul devine real. Îmi închipui că este plecat într-o delegaţie şi că, într-o bună zi se va întoarce acasă.
În ianuarie 2005, i-am spus lui Adrian cp mă aştept să se întâmple ceva rău, dar nu mi-am închipuit niciodată că se va ajunge la aşa ceva.
Cel mai greu mi-a fost să iau presiunea de pe copii. Îmi pare bine că Mihnea este plecat la studii şi că nu a fost nevoit să treacă prin tot ceea ce a trăit Andrei, o experienţă prin care nu treci nici în 50 de ani de viaţă.
Mi-era teamă că redactarea motivării deciziei instanţei va fi prelungită cât mai mult, undeva spre finalul perioadei de detenţie, făcând imposibilă depunerea unei cereri de eliberare condiţionată a soţului meu.
Cred că aş fi fost în stare să cer graţierea chiar şi lui Traian Băsescu, dar în mod evident nu aş fi făcut acest lucru fără acordul lui (Adrian Năstase - n.r). Cu toate umilinţele, indiferent de numele celui care ar fi avizat favorabil cererea de graţiere, cel mai important lucru era că el (Adrian Năstase - n.r) s-ar fi întors acasă.
Eu nu sunt jurist, dar, vrând-nevrând am fost nevoită să mă informez, să citesc. Având în vedere vârsta lui Adrian, este posibil ca el să efectueze doar o treime din pedeapsă. Pe de altă parte, conform legislaţiei în vigoare, având dreptul de a participa la diferite activităţi în cadrul penitenciarului. El (Adrian Năstase - n.r) a ales să scrie o carte. şi a obţinut din partea conducerii penitenciarului toate avizele pentru a face acest lucru. Prin scrierea acestei cărţi a mai câştigat 45 de zile de libertate.
Mulţumesc tuturor acelora care în această peroadă au fost alături de noi. Cel mai mult m-a impresionat prima vizită pe care am făcut-o alături de Andrei la penitenciarul Rahova, unde soţul meu era spitalizat. În momentul în care ocoleam clădirea închisorii, pentru a ajunge la intrarea în spitalul instituţiei, am auzit un zgomot asurzitor, deţinuţii îşi loveau cănile de gratiile de la ferestrele celulelor. La început nu mi-am dat seama ce se întâmplă, dar apoi am realizat faptul că televiziunile transmiteau în direct vizita noastră. De la ferestre am auzit strigându-se «Andrei, întăreşte-l pe taică-tu!». A fost şocant să constat un asemenea gest din partea acelor oameni, unii cu pedepse foarte mari.
Bradul este în continuare împodobit şi îl aştept (pe Adrian Năstase - n.r) să sărbătorim Crăciunul încă o dată. Ştiu că Adrian ne urmăreşte, şi vreau să-i spun că îl aşteptăm acasă!".
