Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă vrei să ajungi undeva cu taxiul, nu trebuie sa faci decît un singur pas. Să pui mîna pe un telefon, sau pur şi simplu să ieşi în stradă şi să stai cu mîna-ntinsă, pentru a prinde unul. Astăzi alegem varianta telefonului, afară plouă şi e cam tîrziu.
- Alo, bună seară, o maşină vă rog!
- Unde? (cu o voce piţigăiată)
- Dionisie Lupu, 64-66?
- 64?
- Da, 64-66!
- Cum vă numiţi?
- Andrei.
- Aşteptaţi vă rog. (şi acum începe o sonată din Beethoven)
- Alo..
- Da!
- Maşina 476, în 5 minute.
- Mulţumesc.
- O seară bună.
În cinci minute ies în faţa clădirii şi un taxi galben, o Solenza, tunată, mă aşteaptă.
- Bună seara.
- Noroc, frate!
- În Crîngaşi, vă rog!
- Pe unde vrei să o luăm, frăţiorule?
- Facem dreapta pe Arthur Verona, ieşim pe Magheru, o luăm pe la Victoriei, Gara de Nord, pe Griviţa, urcăm pe pod şi facem dreapta după al doilea semafor.
- Bine, frăţiorule cum vrei tu. Da la ora asta, unde te duci?(este ora 23:30)
- Acasă.
- Aha, eu acum am început şi e foame mare, frate.
“Taxi-ul nu e RATB”
- Nu mai merge treaba?
- Merge frate, da azi, acum seara am luat pe unu, nu mi-a lăsat nici un leu şpagă. Să meargă frate cu tramvaiul, că nu sînt autobuz să-l duc pe sumă fixă. Să lase şi el de-o gumă, de-o ciorbă, de ceva să simtă şi gura mea, mîncare proaspătă.
- Da..
- Şi mai şi comenta că ascultam muzică la radio şi lui nu-i plăcea. Era din ăsta cum îi zice, ce-şi taie venele cu ciobul.
- Emo!
- Aşa, frate, emoticon, din ăsta. Nişte idioţi. I-aş împuşca pe toţi. Dacă mai fumam, cred că se suia pe Palatul Parlamentului.
- Ce să le faci, fiecare face ce-l duce capul.
- Pe unii nu-i duce capul, nici să treacă strada.
…… (linişte pentru cîteva minute)
Taximetrist cu 12 clase
- Auzi, frate, pot să fumez?
- Da, fără probleme!
- N-am mai fumat din armată. Şi acolo din cauza anturajului, erau mulţi golani. Dacă nu m-am dus la facultate, am rămas cu 12 clase, ca toţi imbecilii din ţara asta. Ce dracu să fac acum, conduc o maşină să nu mor de foame, mai prind cîte una, mai mă distrez cu ea.
- Aha.
- Şi ce dracu să zic. Stau de la nouă seara, pînă pe la patru dimineaţa, cinci. Ne cer ăştia o grămadă de bani, la firmă. Şi cu ce mai băgăm motorină, îmi mai ajunge o laie, să mă distrez şi eu.
Jurnalul Naţional: Tucă şi Ciutacu
- Tot un milion vă cer?
- 15 foi frate! E moarte curată, da ce să fac să dau în cap? Mănînc biscuiţi populari, ca pe vremea lu’ Ceauşescu, ia dacă vrei.(întinde punga spre mine)
- Nu, mulţumesc.
- Ia frate, că-s proaspeţi. Am văzut că aştia de la Jurnalul Naţional au scos supliment cu Scînteia, Tucă ală şi cu ală de e la televizor cu Stan, ală, e un nebun, cum îl cheamă…?
- Badea?
- Nu, frate. Ăla e mare şmecher, gura jurnalistului adevăr vorbeşte.
- Ciutacu!
- Da, frăţiorule. Ăla. Au scos ei acum retrospectivă din ‘89. Mai dau banii şi pe ziar în fiecare zi. Într-o zi au pus o cutie de CIP în ziar. Mîncam bomboane din ălea pe vremea lui Ceauşescu, parcă eram nebun.
- Păi, sînt şi acum.
- Ălea erau bune, ăstea sînt pline de e-uri, să le mănînce dracu’, sau ăia de la Jurnalul, că eu nu mai pun în gură mizerii d-astea. Mănînc şi eu ce pot, biscuiţi, un covrig cu sare, am o covrigărie la Gară, e o gagică bună rău, acolo.
Spaga de la “două curve”, duse la Bomboo
- Mănînci numai covrigi şi biscuiţi?
- Şi ce să fac frăţioare, să omor lumea? Supravieţuiesc, mulţumesc lui Dumnezeu. Aseară am fost cu două curve, cred că erau cum se zice prin lumea bună, dame de companie. Aveau nişte craci, de m-au băgat în boală. Una a stat aici în faţă şi una în spate. Fix pe centru. Mă uitam la ea, salivam în gînd. Două nenorocite, una blondă şi cealaltă era roşcată. Frăţioare… (îşi mai aprinde o ţigară)… Ştii cum era? Mamă, frăţioare, genială să moară ce-am mai scump. Am nevastă acasă şi copil mic, da era gata, gata să le-o dau. Le-am luat din Balta Albă să le duc în Bamboo. Patru sute a făcut cursa, mi-au lăsat cinci sute. Meseriaşe, lasă că şi-au scos banii în două ore, ca popa.
- La fiţe.
- Ce fiţe frăţiorule? Erau curve, 100%. Se duc acolo, stau prin faţă ca japiţele, cer 50 de euro la fraieri pentru o m**e şi 100 de euro să le-o tragă. Dacă prind doi-trei într-o seară, s-au făcut… şi eu muncesc ca prostu’ toată noaptea ca să rămîn cu nimic. Mă duc acasă şi mă ia nevastă-mea la scandal, că am frecat-o toată ziua şi nu am făcut nimic. Ce să-i facem frăţiorule, asta e, viaţa e nenorocită.
Vin şi la a doua comandă!
- Peste tot e greu.
- Greu rău, dar curvele şi-o trag pe bani, cinci minute, şi proştii muncesc opt ore să mănînce biscuiţi populari.
- Să mă laşi şi pe mine, aici, pe dreapta!
- Gata frate? Am şi ajuns?
- Da.
- Mai aveam şi eu cu cine să vorbesc! Acum stau iar juma de oră pînă prind vreo comandă, că şi japiţele astea de la noi, pînă dau comenzi zici că-s leşinate. Şi dacă nu înţelegi comanda îţi mai iei şi şase ore.
- Cît face?
- Zice aparatu’. Uite acum. Bag la patron chitanţă?
- Nu, mersi!
- I-auzi, frăţiorule, 13 lei şi 47 de bani.
(deschid portofelul, scot una de zece lei, una de cinci lei şi trei de un leu, adică 18 lei)
- Mîncaţi-aş guriţa ta, vrei să mă scoţi din foame. Dacă mi-ar lăsa toţi ca tine, acum aveam palat ca Gigi.
- Să fii sănătos. Seară bună!
- Mersi, frăţiorule. Poate te mai prind la comandă, că nu mai scapi de mine!
Articol preluat de pe www.ardeimedia.ro - Blogul lui Andrei
