Armata, agenţii şi Securitatea

TIMIŞOARA 1989 ● Jurnalul de Luptă al MApN, făcut public
La mai bine de 18 ani de la evenimentele petrecute la Timişoara în decembrie 1989, desecretizarea Jurnalului acţiunilor Armatei confirmă multe dintre zvonurile născute în jurul revoluţiei, dar menţine misterul asupra multora dintre ele.

TIMIŞOARA 1989 ● Jurnalul de Luptă al MApN, făcut public
La mai bine de 18 ani de la evenimentele petrecute la Timişoara în decembrie 1989, desecretizarea Jurnalului acţiunilor Armatei confirmă multe dintre zvonurile născute în jurul revoluţiei, dar menţine misterul asupra multora dintre ele.

Documentul, secret pînă de curînd, dar dat publicităţii ieri de instanţa supremă, dezvăluie minut cu minut desfăşurarea evenimentelor de la Timişoara, în perioada 12-22.12.1989. Jurnalul acţiunilor Armatei confirmă că securiştii au tras în manifestanţi şi acreditează ideea existenţei unor persoane necunoscute care au tras focuri de armă inclusiv în militari. Acelaşi document încearcă însă să demonstreze că angajaţii Ministerului Apărării Naţionale nu s-au făcut vinovaţi de uciderea nici uneia dintre victimele revoluţiei.

MII DE CARTUŞE TRASE. Din prezentarea minuţioasă a acţiunilor militare reiese că Armata, ieşită pe străzile Timişoarei, ar fi tras numai focuri de avertisment. Cu toate acestea, dintre filele aceluiaşi jurnal răzbat şi contradicţiile legate de acest subiect. Astfel, în noaptea de 17 decembrie 1989 este notat un ordin de reîmprospătare a muniţiei: "Ora 23:45 – generalul maior Guşe Ştefan: să fie identificaţi toţi militarii unde sînt. Mîncare şi ceai la oameni. Să fie înăbuşite toate focarele  de agitaţie. Să se reîmprospăteze muniţia. Să se facă planuri cu locurile şi dispozitivele în care acţionează militari". La prima vedere, însemnarea nu spune mare lucru, numai că, potrivit aceluiaşi document, fiecare militar primise, cu numai 11 ore înainte, cîte 90 de cartuşe. Jurnalul nu lămureşte cum şi unde au fost folosite, în numai cîteva ore, mii de muniţii, ci vorbeşte despre numai cîteva focuri de avertisment trase de militari pentru protecţie.

VICTIMELE. În mod ciudat, deşi la Timişoara au murit zeci de oameni, jurnalul confirmă o singură victimă decedată. Potrivit documentului, la data de 17 decembrie 1989, în jurul orei 14:30, Armata a început să execute ordinul ministrului Vasile Milea de "deschidere a focului de avertisment". Măsura fusese luată după ce comandamentul Diviziei 18 Mecanizată fusese atacat de "grupuri de persoane agitate". Jurnalul arată însă că, în timp ce "o santinelă aflată pe balconul clădirii comandamentului a tras cîteva cartuşe în aer", "Căpitanul Joiţoiu – ofiţer de contrainformaţii – a tras cu pistolul-mitralieră, împuşcînd o femeie şi pe soţul acesteia (Familia Bărbat)". Jurnalul arată că "femeia a decedat pe loc, iar soţul acesteia, grav rănit, a fost transportat la Spitalul Militar. De aici, deoarece nu era prezent personalul calificat pentru intervenţie, a fost transferat la Spitalul Judeţean".

Viziunea Armatei este aparte şi în cazul răniţilor, pentru că jurnalul prezintă numai cazurile din propria ogradă. Documentul relatează că mai mulţi militari au fost atacaţi cu pietre, topoare, răngi sau sticle de persoane neidentificate, care aveau un comportament deosebit de violent. Potrivit înscrisului, mai mulţi militari au fost însă răniţi prin împuşcare "de persoane civile neidentificate". Jurnalul nu oferă nici un alt indiciu despre agresorii anonimi, rămînînd înscrise doar notele succinte depre rănirea militarilor.

Deşi Armata recunoştea doar o singură victimă, femeia împuşcată de CI-istul Joiţoiu, planul de luptă menţionează faptul că agenţii Regimentului 404 Buzău, specializaţi în cercetare în spatele frontului, au fost trimişi de generalul Guşe la Spitalul Judeţean la data de 18.12.1989, ora 8:00. Scopul? "Misiunea de a constata starea de spirit a cetăţenilor care vin după rudele decedate şi transmiterea telefonică a numărului victimelor (morţi şi răniţi)." Care morţi şi care răniţi? Asta nu mai explică jurnalul de  acţiune al Armatei.