Botez la columbofili

In fine, s-a intămplat, doamnelor şi domnilor, stimaţi telespectatori! Botezul micuţei Irina şi sărbătorirea celor 50 de anişori ai micuţului ei tătic, un vis televizat, anunţat de pe cănd copila nu părăsise protectorul univers intrauterin... Lume aleasă, cu două şi patru picioare, crema vieţii mondene, numai muc şi sfărc! Â

Naşterea, aproape in direct, a micuţei Irina, prima venită ca moştenitor in familia ui Irinel Columbeanu, deschidea calea următorului eveniment monden: botezul.

A devenit un obicei in lumea bună, născută in tranziţie, ca marile evenimente din familii să se suprapună. Nunta se face o dată cu botezul; divorţul se produce inaintea lunii de miere; zilele de naştere să meargă la pachet cu alte evenimente pre sau postnupţiale. Aşa s-a ajuns ca, după metoda de la supermarketuri, să avem la promoţie două evenimente intr-unul singur. A fost şi cazul botezării micuţei Irina, de ziua tatălui.

PREGĂTIRI. Campania tv a inceput imediat după Revelion, cănd proaspăta mireasă incă nu născuse. Faptele se incheagă repede in familia Columbeanu, la fel precum cimentul rapid turnat in noaptea de pomină a Revelionului, in care, in locul chelnerilor, mişunau prin curte betoniştii, să astupe gropile. Ringul de dans avea luciul făcut, aşa incăt 100.000 de euro, căt a umflat de la Columbeni mezina familiei Şucu, s-au dus pe alte sclipiciuri. Covorul roşu, acelaşi de la nuntă, a fost ca nou după o baie cu dero.

LOC. Evident, platoul de filmare a fost tot reşedinţa columbofililor. Piscina şi lacul erau elementele in jurul cărora s-au planificat sosirile şi plecările. Pe fundal, palatul familiei. Botezul s-a făcut in micuţa biserică din Izvorani, care aşteaptă ca in timp să-şi pună pe pereţi, intre sfinţi, chipul lui şi-al ei. Sătenii stăteau pe afară, pleoştiţi de căldură, să-i vadă pe moguli şi pe invitaţii lor oligarhi. Inăuntru, popii s-au achitat de cele sfinte, şi de sămbătă Irinuca, fata lui Iri, e creştină.

INVITAŢI. Spre seară, cănd dogoarea s-a mai domolit, au inceput să vină şi oaspeţii. Limuzinele işi vărsau miliardarii in sensul giratoriu din curtea devenită cam strămtorată. Majoritatea echipajelor era formată din trei persoane: elefantul plătitor şi două muieri, una cu acte şi alta cu facturi. Partea sensibilă - buchetul de flori şi punga de cadouri - era pescuită din portbagaje deschise cu hotărăre chiar de proprietarii maşinilor. Voiau probabil să fie siguri că şoferii nu scot roata de rezervă la vedere. Protocolul - standard. Fiecare triunghi era insoţit spre gazde de o duduie cu picioare lungi şi zămbitoare. Distanţa pănă la debarcader includea proba de foc: trecerea pasarelei, a cărei cocoaşă punea in primejdie stabilitatea purtătoarelor de tocuri-cui. Nici una n-a venit in nas, prăvălită spre malul Snagovului.

Au trecut prin ochiul camerei mulţi inşi din Top 300, dar şi alţii incă neinventariaţi la venitul global. Feţele din show-biz erau cam aceleaşi: Botezaţi, Ramone Bădescu şi invers. Dan Chişu a dat intăi o tură cu şalupa să vadă căţi au sosit şi apoi s-a arătat şi el, mai imbrăcat. Cel mai simpatic şi nevinovat invitat a venit pe patru picioare. Purta pampon roşu, asortat cu cel din coafura doamnei care-l insoţea. Poneiul a făcut intr-adevăr senzaţie. A dat fiori celorlalţi invitaţi, care s-ar fi simţit oarecum eclipsaţi de distincţia lui şi se intrebau cum să se comporte faţă de comesean. Noroc că i-au pus o iesle separată.

EI DOI. Ea: inaltă cum o ştim, mai voluptoasă in timp de alăptare, s-a prezentat imbrăcată cu rochie de la invitatul Botezatul. Croitorul de lux s-a inspirat cu siguranţă din statuia Victoria de la Samotrace. O aripă ieşită din umăr lăsa loc de adăpost gesturilor materne şi culcuş pentru bărbat. El, mic, copleşit de răspunderea de tată de familie, indatoritor cu părinţii, amabil fără exces cu invitaţii. S-a arătat crispat şi singurul loc unde găngurea fericit era sub aripa Victoriei de la Samotrace.

EFECTE. Ele au venit prin hi-tech. Un fel de război al stelelor purtat de lasere, in care galbenul mai fleşcăit domina micul ecran. A costat ceva, pentru că junioara Şucu bălmăjea că sunt campioni mondiali. Muzica a fost şi ea un ingredient menit să ţină paranghelia in atenţia publicului. Faţă de taica popa de la Revelion, care ataca refrene de canţonete, acum, un negru intrase in rezonanţă cu broaştele de pe lac. Noroc cu Aura Urziceanu, care a salvat situaţia.
La Mulţi Ani! Ziua Irinel - 50 a inceput la miezul nopţii. Foc de artificii şi căntecul adecvat. Vărful petrecerii s-a derulat in jurul unei prăjituri gigantice. Iri şi Moni, faţa in faţă cu tortul miresei. Iri infige cuţitul la inălţimea permisă de statura lui drept in burta prăjiturii. Scoate o bucată de dulce. Elegant, ii dă consoartei să mănănce din măna lui, apoi ce i-a rămas bagă in gură. N-a putut să bage chiar tot. Ca atare, intr-un gest de supremă nobleţe işi linge degetele, cel mare fiind cel mai gustos. Aşa fac şi copiii mici cărora doctorii le dau cu chinină pe ele, ca să-i dezveţe. Iri, treci la tratament.

Irinel te face bine cănd eşti trist şi-ţi tărăşti obscura existenţă intre tv şi baie

Dragi cititori,
Cu ocazia botezului fetiţei familiei Columbeanu şi a implinirii frumoasei vărste de 50 de anişori a lui Iri, haideţi să nu fim pufi şi să-i urăm tatălui multă sănătate şi căldurosul "La mulţi ani!". Aşadar: Iri! Muah-muah şi la mulţi ani!

Mai mult, dragă Iri, să ştii că ne-am uitat la petrecerea ta frumoasă la televizor şi, drept mulţumire pentru clipele minunate pe care le-am trăit sămbătă seară alături de tine, iţi oferim in dar această umilă, dar din suflet cronică de eveniment. Sperăm să iţi placă şi să iţi aducă o rază atătica de lumină in sufletul tău, măcar căt să poţi să tragi fără nici o problemă draperiile din casa ta in miezul nopţii, iar raza asta de lumină provenită din această epistolă să fie ca o lanternă care să-ţi arate drumul spre baie. Cico-ul din frigi. Sau cartea rătăcită pe noptieră.

IRI, FII ANTENĂ INCOACE. Adevărul este ăsta: petrecerea ta, tot fastul ăla cu ponei pe covor roşu, languste vii, rochii "butoi", tort cu unghi inclinat ca al turnului din Pisa şi prezentatoare luptăndu-se cu sărg pentru cupa prostiei, a atins perfecţiunea. Da, Iri! Dar să o luăm mai incet. Inainte de toate, hai să ne jucăm puţin de-a imaginaţia. Imaginează-ţi o curcă beată şi televizată in bătaia unei puşti. O curcă beată, Iri, stărneşte căteodată răsete şi, fără nici un dubiu, intotdeauna compasiune, fiindcă slăbiciunea ei eminamente naturală, moştenită genetic şi neinfluenţată de factorii externi, ii face pe oameni să ţină cu ea şi să-i tragă una in scăfărlie luâ ăla care ţine puşca. Altfel spus, in orice circumstanţe, dă naşpa, dragă Iri, să-ţi doreşti să simţi vreun soi de voluptate in ideea de a pune o puşcă la ochi şi a trage intr-o curcă beată. Poţi să-ţi imaginezi grozăvenia asta? Nu. Bun. Atunci să incercăm un exerciţiu de imaginaţie, dragă Iri. Vreau să iţi spun că, in dorinţa de a mă indrăgi şi tu pe mine, imi pun pe tavă toate expresiile realmente dragi mie - una dintre ele fiind acest "exerciţiu de..." ceva. Deci, dragă Iri, să incercăm un exerciţiu de imaginaţie olecuţă mai dificil: să presupunem că inchizi ochii, uşurel-uşurel te relaxezi, eşti intins pe sofa, un vănticel suflă fără putere dinspre geam spre tălpi, gădi-gădi!, te gădilă pe la degeţele căt să găngureşti ceva inăbuşit, eşti mic precum o răţuşcă şi mut precum o lebădă, langustele se plimbă agale prin acvariu. Un blank uriaş ţi se aşterne peste gănduri, iar pe acel blank, ca pe o păşune, vezi un ponei zburdănd fericit: be-he-he!
Dragă Iri... Dar care e dorinţa ta cea mai mare şi mai mare? Să te laşi privit de lume şi să zică of!? Of, măi Iri, şturlubatic mic ce eşti tu!

DAR SĂ ŞTII... că noi te-am văzut. Erai la fel ca la nuntă. Nu pot să-ţi spun mai multe, fiindcă - unu - m-aş repeta şi te-aş descrie la fel ca in textul de anul trecut şi - doi - măreţia invitaţilor, dar mai ales a prezentatoarelor de la B1, care au reuşit să mi te contextualizeze in funcţie de turul de forţă al astrelor - care, zic ele, mai mult decăt să influenţeze trasează personalitatea umană - şi dihotomia existenţială soartă/măna omului mă fac să văd in orice detaliu o dovadă in sprijinul a ceea ce vreau eu să cred: aţi atins cu toţii desăvărşirea. Drept urmare, ca să nu cumva "verba" să "volant" şi "scripta" să nu "manent", nişte concluzii mai acătării, dragă Iri, despre tine şi cele patru prezentatoare de-a dreptul magistrale care ţi-au acompaniat cheful, sindrofia sau cum vreţi voi să-l numiţi, am regăsit printre spusele acestora, pe care le redau mai jos, ca să se bucure şi cititorii noştri amatori de senzaţii tari: "Au venit foarte mulţi prieteni de-ai lui Irinel Columbeanu, ceea ce inseamnă că el pune accent pe trecutul său". Sau: "Domnii nu ţin cont de kilogramele in plus, pentru că sunt mai puţini bărbaţi in Romănia decăt femei". Sau: "Romăncele au inceput să se alieze Occidentului şi să aibă mai multe grijă de ele". Sau: "Pentru unii fericirea inseamnă o ciorbă de burtă, de aia se zice că sunt fericiţi cei săraci cu duhul". Sau: "Doamna astrolog, vă pun o intrebare apocaliptică: Vine sfărşitul lumii? Ce fac astrele? Fac bine? Răspunsul: Va urma o perioadă de maximă spiritualitate, fiecare va trece testul lui individual cu spiritualitatea, va fi o luptă dură intre bine şi rău". Iri, am rămas fără cuvinte...