BUCUREŞTI – SINAIA: Din drum regal, un coşmar

de Mara Raducanu | 15 Sep 2008 • 00:00

INFERN ● 36.000 de maşini s-au deplasat vineri din Bucureţi spre Sinaia
Dacă într-o zi de vineri, ţi-ai pus în gînd să-ţi oxigenezi plămînii cu ceva aer de munte, ar fi mai inspirat să foloseşti totuşi aparatul de aer condiţionat. Nu de alta, dar drumul pînă la Sinaia îţi taie şi cel mai mic chef de viaţă. Dar cum se deplasau mai marii vremii la Sinaia? Oare înainte era mai bine?!

După o săptămînă încărcată de muncă, o ieşire spre munte pare a fi soluţia ideală. Asta ne-am spus şi noi vineri, pe la orele 12.47 cînd,
ne-am încumetat să facem un drum pînă la Sinaia. Neinspirată alegere, căci dacă o luam la picior ajungeam de o mie de ori mai repede.

SE CIRCULĂ PE LOC! Casa Presei, orele 12.50. În trafic, maşini bară la bară. Teoretic circulăm. Practic, se stă. Şi se stă, şi se stă, şi se stă… Singura soluţie ar fi teleportarea, dar cum deocamdată nu este posibil, opreşti motorul şi aştepţi. Mai dai un telefon să-ţi spui oful, numeri copacii, firele de iarbă, mai închegi - asta în cazul în care nu eşti prea nervos - o conversaţie cu colegul de drum. Fiecare după cum îl ţine.

BĂNEASA- CASA PRESEI: O ORĂ. Şi uite aşa, cu viteza melcului de la Casa Presei pînă la Băneasa am făcut aproape un ceas. Poliţie, nici picior. Nu-i bai, căci săracii nu ar avea ce să fluiere la atîtea maşini! La orele două intrăm în Baloteşti. Răsuflăm mai uşuraţi. Se circulă bine. Te întorci relaxat în scaun şi cînd începi să prinzi gustul drumului , coşmarul reîncepe!

50 DE MINUTE PE CENTURĂ. Pe la 2.20 intrăm pe centura Ploieştiului. Din nou, simţi că nu mai ai sînge în instalaţie. Îţi vine un chef nebun să baţi pe cineva. Amice, ai tot timpul din lume! Din nou, acelaşi ritual. Pardon, calvar! Oprim motorul şi preţ de 50 de minute socilizăm. Şi dacă aveai vreun gînd să mergi la picnic, ai prins momentul. În jur, oamenii încep să se agite. Ies din maşini, iar vorbele "de dulce” se aud de la vecinii noştri de suferinţă. " Lungă mai e coada, fir-ar să fie. O să ajungem leşinaţi. Na’ că ne-a trebuit munte. Te scoteam la o pădure! ”, îl aud pe vecinul din maşina oprită lîngă noi spunîndu-i consoartei. Gînd la gînd cu bucurie, dar cum ar zice o prietenă faptul e consumat. Mergem mai departe. Dar unde?! Şi cum?! Şi cu ce? Poate pe jos, căci cu maşina personală n-ai nici o şansă. Cîţiva băieţi "bronzaţi” de la mama natură ne vîntură pe sub nas, cu un entuziasm debordant nişte pahare, chipurile "de cristal”. "Vă servesc cu un pahar domniţa?! La cum se circulă, parcă m-ar mulţumi mai degrabă o cupă cu venin! Pe la 15. 10, se dă drumul la verde. Într-un final ieşim de pe centură. Mare eşti tu Doamne, căci aproape ne dădusem duhul! Se făcuse aproape 3.25 cînd am intrat în Cîmpina, iar la orele 3.40 eram pe lîngă Muzeul Cinegetic de la Posada. Încet, încet ne apropiem de Braşov.

FINAL DE CALVAR. Victorie. La orele 16.00 eram în Sinaia. Pe ceas: 125 de kilometri i-am făcut în patru ore. Asta în condiţiile în care am pierdut o oră de la Casa Presei pînă la Băneasa. Am cîştigat bătălia, dar nu şi războiul. Mai aveam un drum: întoarcerea. Cu puţin noroc, am ajuns mai repede: după aproape trei ore. Concluzia?- Nu vă încumetaţi! Drumul spre Sinaia înseamnă moarte curată.

Înainte era mai bine?

Dar cum se deplasau mai marii vremii la Sinaia? Înainte de abdicarea familiei regale, Sinaia era pentru aristocraţia românească, locul de petrecere al vacanţei de vară. La începutul secolului XX, Sinaia era caracterizată de contemporani ca un adevărat "mic Versailles”. Dintre toţi, familia regală dispunea de cel mai comod mijloc de transport. În ultimul an de viaţă, regele Ferdinand a comandat societăţii italiene Ernesto Breda din Milano un tren care să-i ofere tot confortul călătoriilor oficiale. Vagoanele şi locomotiva cu aburi au fost finalizate însă abia după moartea sa, în 1928.

CAM LA FEL. Alexandru Lancuzov, autorul cărţii "Bucureşti, de la tramvaiul cu cai la automobilism”, crede că drumul Bucureşti-Sinaia dura chiar mai mult decît în prezent. De vină nu era traficul aglomerat, ci starea drumului şi a mijloacelor de transport. Primele călătorii făcute de Prinţul Carol al României la mănăstirea Sinaia, pe atunci situată în comuna Podul Neagului (se întindea de la Posada până la Predeal şi avea reşedinţa la Buşteni), a fost în zilele de 5 şi 6 august 1866. În această călătorie Carol a fost însoţit de Dimitrie Sturdza, doctorul Davila şi maiorul Fălcoianu. Carol a plecat cu o trăsură trasă de 8 cai din Bucureşti la ora 5 dimineaţa, ajungând la Ploieşti la ora 9 dimineaţa. Prinţul Carol a făcut mai multe opriri începând cu Ploieştiul, apoi a poposit la câteva conace: Călineşti, Floreşti şi Băicoi. Drumul de la Băicoi la Câmpina si Comarnic până la mănăstirea Sinaia era legat de o şosea care fusese afectată de inundaţiile din 1865, când se răsturnaseră poduri de piatră sau din lemn. Aşadar, trăsura principelui a trecut prin apă de mai multe ori. După Comarnic drumul abrupt era afectat fie din cauza alunecărilor de teren sau a inundaţiilor, trecerea fiind anevoiasă. Ajunşi la 7 seara la mănăstirea Sinaia (situată la o altitudine de 1000 m), pe drumuri afectate de ploi, urcuşul trăsurii fiind anevoios şi aici. Drumul de la Bucureşti la Sinaia făcut cu trăsura trasă de opt cai luase 14 ore, ţinând cont de vizitarea unui spital la Ploieşti, sau de cele trei conace boiereşti pe care dorise să le vadă. Acelaşi drum l-a mai parcurs tot cu trăsura în 1870. În august 1871 Prinţul Carol parcurge drumul de la Bucureşti la Sinaia (Podul Neagului) împreună cu soţia sa Principesa Elisabeta şi fiica acestora principesa Mărioara. Până la Ploieşti au mers cu trenul (linia Bucureşti - Ploieşti continuând spre Buzău - Galaţi - Barboşi - Tecuci – Mărăşeşti - Roman – Suceava şi urmând să se inaugureze la 13 septembrie 1872). Au plecat din Bucureşti la 7 dimineaţa, iar după o călătorie cu trăsura, şi un prânz luat la Câmpina, au ajuns la 5 după-amiaza la mănăstirea Sinaia. Pe tot parcursul călătoriei familiei regale s-a observat lucrări pentru repararea şoselei şi a podurilor.