Camelia Bogdan, judecătoarea care a dat sentinţa în dosarul "Telepatia", a publicat în 20 august, pe site-ul Juridice.ro, un articol ("Reflecţii asupra unor situaţii de incompatibilitate a judecătorului în legea procesual-penală") în care justifică hotărârile luate în dosarul privatizării ICA, înainte ca instanţa să fi făcut publică motivarea în acest caz.
Ca răspuns la materialul publicat de Camelia Bogdan, Gheorghe Copos a publicat un drept la replică, tot pe site-ul Juridice.ro.
Redăm mai jos textul integral:
"1. Este regretabilă publicarea de către JURIDICE.ro a articolului semnat de doamna judecător Camelia Bogdan, intitulat „Reflecții asupra unor situații de incompatibilitate a judecătorului în legea procesual-penală”.
2. Ne exprimăm speranța că JURIDICE.ro nu s-a implicat și nu se implică, prin articolele pe care le publică, în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată și că nu încearcă să influențeze soluțiile definitive ale instanțelor prin articolele pe care le publică.
3. Informăm cititorii juridice.ro asupra următoarelor lucruri:
3.1. Cauza la care doamna judecător Camelia Bogdan face referire la punctele 4-9 și 11 din articolul intitulat „Reflecții asupra unor situații de incompatibilitate a judecătorului în legea procesual-penală” este o cauză aflată în curs de soluționare, aflată pe rolul Tribunalului Municipiului București – Secția Penală.
3.2. Până la această dată, Tribunalul Municipiului București, Secția Penală nu a pronunțat o soluție în această cauză.
3.3. Doamna judecător Camelia Bogdan a fost judecător în această cauză la termenele din datele: 19.04.2013, 29.04.2013, 20.05.2013, 14.06.2013. La data de 14.06.2013 au fost formulate două cereri de recuzare a doamnei judecător Camelia Bogdan pentru motivul prevăzut de art. 47 alin. 2 Cod proc. penală vechi (judecătorul și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în acea cauză), iar nu pentru motivul că doamna judecător ar fi pus în discuție necesitatea instituirii măsurii asigurătorii a sechestrului în vederea unei confiscări speciale.
3.4. Cea de-a doua cerere de recuzare a fost admisă cu concluzii ale Procurorului de ședință de admitere a cererii de recuzare și a fost formulată pentru două motive. Primul motiv a constat în aceea că doamna judecător nu s-a limitat doar la a pune în discuție luarea măsurilor asigurătorii, ci s-a pronunțat direct în sensul luării acestor măsuri, la așa-zisa punere în discuție, folosind exprimări de genul: „punem în discuție ca să vedem ce confiscăm” „se impune luarea măsurii…”, „vreau să pun în discuție bunurile pe care eu zic ca e necesar să punem sechestru…”, „sechestrul urmând a fi pus…”, „este oportună luarea măsurii asigurătorii…”, „se va dispune luarea măsurii…”, „judecătorul apreciază necesară luarea măsurii”; „judecătorul apreciază utilă luarea măsurii”). Așadar, doamna judecător a argumentat de ce ar fi fost necesar/util/ori trebuia a se lua măsura asigurătorie a sechestrului înainte ca reprezentantul Ministerului Public și părțile să pună concluzii pe acest aspect. Cel de-al doilea motiv de recuzare a constat în aceea că prin modul în care a argumentat luarea măsurii asigurătorii (prin mod înțelegându-se atât atitudinea acestui membru al completului de judecată, cât și afirmațiile din care a rezultat punctul domniei sale de vedere), doamna judecător a prefigurat soluția finală din dosar (fapt dovedit de însuși materialul publicat de domnia sa și care face obiectul acestui răspuns).
3.5. Urmare a modului în care doamna judecător Camelia Bogdan a „decis” instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului în vederea confiscării speciale, președintele de complet a considerat că este necesar să facă precizarea că motivarea necesității instituirii măsurii sechestrului reprezintă exclusiv punctul de vedere al doamnei judecător Camelia Bogdan, fapt consemnat atât în încheierea din 14.06.2013, cât și în Încheierea prin care s-a admis cererea de recuzare a doamnei judecător, din 15.06.2013.
3.6. Cererea de recuzare formulată de avocații părților, la care, după cum am arătat, procurorul a pus concluzii de admitere, a fost admisă de judecătorii care au judecat-o, iar deontologia profesională (art. 11 alin. 3 teza finală din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor adoptat prin Hotărârea CSM nr. 328/2005) o obligă pe doamna judecător Camelia Bogdan la tăcere, nimic nedându-i dreptul de a critica o hotărâre a colegilor ei, așa cum o face în articolul domniei sale: „înainte de a expune considerentele care ne îndreptățesc să ne exprimăm serioase rezerve cu privire la soluția adoptată de completul care a soluționat cererea de recuzare” (pct. 5 din Articolul publicat); „După cum am arătat, noi avem rezerve față de soluția de admitere a cererii de recuzare formulată de apărătorii inculpaților împotriva unui membru al completului de judecată” (pct. 9 din Articolul publicat).
3.7. Reamintim că disputa științifică, atunci când există – iar în cazul articolului citat care dezbate un dosar penal aflat în curs de soluționare și critică încheierea definitivă a completului care urmează a pronunța o soluție în acest dosar penal, încheiere prin care s-a admis cererea de recuzare a autoarei, nu avem motive să credem că este vorba despre o dispută științifică, al cărei scop este îmbogățirea doctrinei de specialitate – trebuie să fie politicoasă, respectuoasă, fără resentimente, onestă, argumentată solid și cu acuratețe juridică.
3.8. În mod evident, în articolul doamnei judecător Camelia Bogdan se demonstrează atât faptul că cererea de recuzare a fost întemeiată, cât și faptul că cererea de recuzare a fost admisă în mod corect și în concordanță cu legea de către judecătorii cererii de recuzare.
3.9. De altfel, Încheierea de ședință din data de 14.06.2013 este edificatoare în privința temeiniciei cererii de recuzare pe motiv de antepronunțare cu privire la soluția ce ar urma să fie dată în cauză.
3.10. Prin comentariile pe care le face în articol, doamna judecător Camelia Bogdan își spune părerea și comentează o cauză aflată în curs de judecată. Procedând în acest mod, doamna judecător Camelia Bogdan demonstrează fie că nu cunoaște legea, fie dispreț față de lege. Independent de motivele pentru care o face – neștiință sau rea-credință – doamna judecător Camelia Bogdan a încălcat dispozițiile art. 10 alin. 1, art. 90 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, art. 5 alin. 2 lit. a) din Hotărârea nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, art. 11 alin. 3 teza finală și art. 15 alin. 1 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor adoptat prin Hotărârea nr. 328/2005 a plenului CSM.
3.11. Atragem atenția că parte din pct. 7 și întregul pct. 8 al articolului doamnei judecător reprezintă copierea paginilor 23-31 ale Încheierii de ședință din data de 14.06.2013 a cauzei penale nesoluționate încă prin hotărâre definitivă. Prin publicarea de extrase și informații dintr-un dosar aflat în curs de judecată, doamna judecător Camelia Bogdan a încălcat procedura de punere la dispoziția publicului a informațiilor din activitatea judiciară, astfel cum este reglementată de art. 79 și art. 80 din Hotărârea nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești. Singurul în măsură să decidă punerea la dispoziția publicului a unor asemenea informații este conducătorul biroului de informare și relații publice al instanței, după o atentă examinare a cererilor.
3.12. Publicarea informațiilor din activitatea judiciară în articolul „Reflecții asupra unor situații de incompatibilitate a judecătorului în legea procesual-penală” s-a făcut cu nerespectarea dreptului la viață privată, în condițiile în care nume ale entităților din dosar au fost redate integral și fără prescurtări.
Față de gravitatea faptelor săvârșite de doamna Camelia Bogdan prin comentariile făcute în articolul menționat cu privire la un dosar în curs de judecată și publicarea lor în spațiul public și față de faptul că observațiile doamnei judecător Camelia Bogdan sunt de natură a afecta reputația, independența și imparțialitatea judecătorilor care soluționează cauza penală comentată, Consiliul Superior al Magistraturii, ca garant al independenței justiției și apărător al independenței, imparțialității și reputației judecătorului chemat să înfăptuiască justiția (art. 1 alin. 1 și art. 31 alin. 1 din legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii), trebuie să se sesizeze din oficiu, să cerceteze abaterea disciplinară a doamnei Camelia Bogdan și chiar să evalueze dacă faptele menționate nu întrunesc elementele constitutive ale uneia dintre infracțiunile prevăzute în Codul penal, Titlul al IV-lea, dedicat infracțiunilor contra înfăptuirii justiției.
Gheorghe COPOS".