Cum putem deveni empatici ca adulţi

Tragedia de la Caracal, în care angajaţi ai statului au dat dovadă de lipsă de empatie, şi situaţiile cu care ne confruntăm zi de zi ne arată cât de mulți oameni sunt lipsiți de abilitatea de a-i înţelege şi ajuta pe cei din jur. Psihologii spun că empatia nu este ceva cu care ne naştem. În Danemarca, de exemplu, există ore speciale, la şcoală, la care copiii învaţă să fie empatici.

Pe scurt, empatia este capacitatea de a înţelege emoţiile şi gândurile altor persoane, să te pui în pielea celuilalt. Trebuie să îi ascultăm cu atenţie pe cei din jur atunci când ne spun că au o problemă, să le fim alături, să îi liniştim şi să încercăm să îi ajutăm să găsească o soluţie. Empatia poate însemna şi înţelegerea că omul de lângă poate are nevoie de spaţiu să-şi revină după o situaţie dificilă prin care a trecut. În astfel de situaţii, trebuie să înţelegem că nu e despre noi şi nu totul se rezumă la ce simţim noi.

În ţara noastră, din păcate, vedem o lipsă de empatie de la nivel înalt până la profesori, medici şi colegul de lângă noi. "S-a vorbit mult despre lipsa de empatie dar, de fapt, este vorba de nepăsare a celor din jur şi aceasta ţine de educaţia civică. Nu putem trece pe stradă pe lângă oameni aflaţi în pericol sau în suferinţă, mai ales când aceasta este evidentă, atâta timp cât suntem educaţi că trebuie să fim de ajutor. În societatea românească de astăzi se promovează ideea că fiecare trebuie să se descurce singur ca într-o junglă, pentru că nu mai poţi avea parte de siguranţă şi ajutor din partea nimănui, dar acest concept are dublu efect: (pozitiv) acela de a-l modela pe individ în sensul de a se apăra singur şi (negativ) de a deveni nepăsător", spune psihologul Lorena Diaconescu, pentru Jurnalul.

CELE MAI FERICITE ŢĂRI DIN LUME

2015 – 2017

1. Finlanda

2. Norvegia

3. Danemarca

...

52. România

SURSA: RAPORT ONU PRIVIND FERICIREA MONDIALĂ

Modelul danez: munca în echipă

Danemarca este una dintre cele mai fericite ţări din lume. Asta deşi factorii externi nu sunt tocmai favorabili: se întunecă devreme şi clima este rece. Zilele scurte şi vremea rece pot provoca depresie. Cu toate acestea, din 2012 şi până acum, Danemara se află pe podium la capitolul fericire, pentru că pune accent pe felul în care sunt crescuţi copiii. Studiul realizat de ONU plasează Finlanda pe primul loc, Norvegia pe al doilea şi Danemarca pe al treilea. România se regăseşte pe locul 52, iar la coada clasamentului întâlnim Burundi, pe locul 156.

Unul dintre secretele găsite de statul danez pentru a forma adulţi fericiţi este predarea empatiei în şcoli. Acest lucru este obligatoriu încă din anul 1993 şi se predă de la copii de 6 ani la adolescenţi de 16 ani. La această oră de empatie, copiii discută despre ce probleme au la şcoală sau în general, iar profesorul cu ajutorul colegilor încearcă să găsească o soluţie. Se pune accent pe ascultarea cu atenţie a copilului care îşi expune problema şi pe înţelegere. Dacă nu există anumite probleme de discutat, copiii pur şi simplu îşi petrec timpul împreună într-o atmosferă plăcută.

Danezii pun accent pe munca de echipă a copiilor şi astfel le dezvoltă empatia. 60% dintre temele de la şcoală sunt rezolvate în echipă. Profesorii nu vor ca anumiţi copii să îi întreacă pe ceilalţi şi evită mediul competiţional. Competiţia este cu propria persoană, nu cu cei din jur.

O altă metodă care presupune munca de echipă este învăţatul prin colaborare. Copiii care au diverse abilităţi sau slăbiciuni sunt încurajaţi să se ajute în timpul orelor. Metoda îi învaţă pe copii, încă de la vârste fragede, faptul că nu pot reuşi fără ajutorul celor din jur.

Ne putem schimba la maturitate?

Dacă tot am lipsit la orele de empatie de la şcoală, pentru că la noi nu există aşa ceva, şi poate în familie nu am avut modele de urmat, ne întrebăm ce soluţii avem la maturitate. Aşa cum ne dorim să arătăm bine, să slăbim, să promovăm la muncă sau să învăţăm o limbă străină, putem să ne dorim şi să fim mai buni. Empatia se învaţă. “E adevărat că empatia se dezvoltă de la vârste fragede, dar se poate învăţa şi mai târziu, pentru că fiecare experienţă de viaţă ne educă. Pentru a fi persoane empatice, avem nevoie de raţiune dar şi de emoţie, trebuie să avem capacitatea de înţelegere a faptelor, oferind apreciere fără a judeca pe nimeni şi de a ne conecta cu ceilalţi acceptând că suntem diferiţi. Persoanele care îşi doresc să devină empatice sau care vor să-şi educe copiii în sensul acesta, ar trebui să cunoască faptul că o persoană empatică nu judecă pe nimeni, este un bun ascultător (face ascultare activă), acceptă că uneori nu poate înţelege motivaţia celorlalţi pentru că suntem diferiţi, se detaşează de povestea proprie încercând să vadă lumea prin ochii interlocutorului, identifică şi analizează emoţii comune dar şi emoţii noi, se preocupă de dezvoltarea sa personală”, mai spune psihologul Lorena Diaconescu.