"Dinu Patriciu a avut mână proastă la oameni"

Adrian Halpert, directorul editorial demisionar de la Adevărul Holding consideră că noul management al trustului lui Dinu Patriciu este neprofesionist şi lipsit de viziune, iar Peter Imre, directorul general al companiei, "este format în mentalitatea de şef de sală".

● În scrisoarea de rămas bun adresată colegilor spuneţi că aţi început să vă izolaţi de acum câteva luni. Ce fapt sau ce concurs de împrejurări a determinat izolarea dvs?

Ca m-am izolat înseamnă că am luat mai puţin contactul decât înainte cu jurnaliştii din companie, cu reporterii şi cu şefii de secţie. Nu puteam să-i privesc pe oameni în faţă şi să-i mint, să le spun că e bine când de fapt ştiam că nu e bine deloc. Am preferat, aşadar, să lucrez mai mult cu redactorii-şefi, subordonaţii mei direcţi, care, oricum, ştiu, văd şi simt că lucrurile nu sunt în regulă în companie.

● Care a fost picătura care a umplut paharul, determinându-vă să spuneţi "stop"?

Momentul în care s-a discutat peste capul meu de un plan de restructurare, de personal şi de concept, a revistelor din Adevărul Holding. Momentul în care a fost adus chiar şi personal editorial peste capul meu. Atunci am spus stop, pentru că nu sunt dispus să devin un personaj decorativ.

Citește pe Antena3.ro

Șefa partidului lui Călin Georgescu, reacție violentă în fața jurnaliștilor, în prima zi în Parlament

● A încercat cineva să vă oprească?

Da, la nivel declarativ a încercat directorul general Peter Imre, dar ăsta e doar un balet, un PR de ochii lumii, pentru că, altfel, e convenabil pentru el să dispară de acolo oamenii incomozi, oamenii care îi spun că ia decizii greşite, că are comportamente şi abordări greşite în relaţia cu jurnaliştii din companie şi cu produsele acesteia. De asemenea, urma să am şi o întâlnire cu Dinu Patriciu, care n-a fost în ţară la momentul demisiei mele, însă va fi doar o întâlnire de bun-simţ, firească între doi oameni care au lucrat aproape timp de patru ani. Nimic nu-mi va schimba decizia luată.

● Au existat lucruri în care nu credeaţi pe care aţi fost forţat să le faceţi la Adevărul?

Da, au existat asemenea lucruri, pe unele le-am făcut doar ca să-mi protejez colegii, însă când am considerat că este prea mult am spus stop. Nu mă pot lăsa călcat în picioare, nici cu preţul protecţiei oamenilor cu care am lucrat, nici cu preţul confortului personal.

● Totuşi, în ce condiţii v-aţi întoarce, dacă vi s-ar propune?

Nu cred că se pune această problemă. M-aş putea gândi vreodată la aşa ceva doar dacă managementul companiei va fi schimbat radical, doar dacă Adevărul Holding va începe din nou să funcţioneze ca o companie profesionistă de presă, în care să primeze principiile jurnalistice şi interesul legitim al cititorului, nu alte interese.

● Cum e noul management? Ce le reproşaţi noilor veniţi în conducere?

Într-un cuvânt, neprofesionist. Le pot reproşa multe, e greu să faci acest lucru într-un spaţiu restrâns al unui interviu. Aş menţiona doar lipsa de viziune, existenţa ei numai la nivel declarativ, neînţelegerea fundamentală a pieţei media şi a mecanismelor acestei pieţe.

● Cine face parte din echipa "de barbari care s-a înstăpânit peste festin, urcându-se cu picioarele pe mese şi îndesându-şi bucatele în gurile flămânde cu mâini unsuroase..."?

Nu era decât o metaforă care încearcă să descrie modul cum unii au muncit ca să întindă masa, iar alţii au venit apoi să se aşeze. V-ar folosi la ceva nume concrete? Oricum, cititorii dvs. nu cunosc aceste nume. Le ştiu bine cei care au rămas în interiorul companiei şi asta e suficient. Până la urmă, scrisoarea mea era una de la revedere adresată colegilor mei, un mesaj de uz intern, ca să zic aşa, nu un mesaj de uz public. Aşa că numele n-au nici o relevanţă.

● Cui i-aţi spus "că el nu e şef de sală, iar noi, jurnaliştii, nu suntem chelneri ca să ne comande ce vrea el". Şi continuaţi în scrisoare: "N-a înţeles şi nu va înţelege niciodată, pentru că e format în mentalitatea de şef de sală". Cum a ajuns un "şef de sală" să comande într-un trust de presă?

Cui i-am spus acest lucru, mi se pare clar pentru toată lumea: directorului general Peter Imre. Cum a ajuns el să comande într-un trust de presă pentru mine este un mister. Cred că va trebui să-l întrebaţi pe domnul Dinu Patriciu.

● Care au fost promisiunile făcute de patron, la început, pe care nu şi le-a respectat?

Nu era vorba de promisiuni personale. Era vorba de o atmosferă de lucru, de nişte condiţii de lucru, de respectarea jurnalistului şi a ceea ce produce el, de neimplicare politică, de un program de dezvoltare şi de investiţii pe termen de cinci ani, de stabilirea în comun a strategiilor de dezvoltare. Parte din condiţiile valabile în toamna lui 2006 nu mai sunt valabile şi acum, de fapt nu mai sunt din luna aprilie a acestui an, odată cu schimbarea din temelii a managementului companiei.

● La plecarea din România, Marius Hagger, managerul de criză al Ringier, a declarat că strategiile de investiţii ale Adevărul Holding au afectat piaţa de print. Îi daţi dreptate?

Da, sigur că au afectat piaţa de print. Au schimbat-o radical. Însă nu în rău, aşa cum sugera Marius Hagger. El a emis acea opinie pentru că se afla în tabăra celor care au pierdut. E surprinzător pentru mine ca un trust străin de presă atât de puternic şi care controla autoritar piaţa de print din România în 2006, n-a fost în stare să anticipeze şi să contracareze ascensiunea Adevărul Holding. Problema celor de la Ringier România este că au fost reactivi, nu proactivi, iar la un moment dat au ajuns să nu mai fie nici măcar reactivi.

● De ce produsele Adevărul Holding sunt în scădere, din aprilie încoace?

Este un cumul de factori. Criza însăşi era suficientă să dea o lovitură grea acestor produse. Dacă la criză mai adaugi lipsa de profesionalism, lipsa de viziune a managementului, lipsa strategiilor coerente nu faci decât să amplifici şi să grăbeşti efectele ei.

● Vrea Dinu Patriciu să-şi îngroape afacerea în care a investit enorm?

Mi-e greu să cred că un om normal la cap ar vrea aşa ceva. Cred că pur şi simplu s-a dat pe mâna unor oameni care nu merită investiţia sa, nici pe cea financiară, nici pe cea de încredere. Pur şi simplu, a avut mână proastă la oameni. Dar, spre binele său, spre binele businessului său, spre binele oamenilor care câştigă o pâine de acolo, mai are timp să se trezească.

● Spuneţi că vă doare sufletul să vedeţi cât de jos a ajuns presa din România. Cine e de vină că s-a ajuns aici?

E o dezbatere lungă... De vină sunt sumele mari investite de nişte oameni care nu văd în presă neapărat un business în sine. Ei mai văd în media un mijloc de apărare, un mijloc de atac, un mediu de influenţare, de manipulare. Pe de altă parte, criza, restrângerea pieţei i-a făcut pe jurnalişti să lase capul jos, să accepte că un salariu şi un loc de muncă sunt mai importante decât principiile, decât interesul legitim al cititorului, singurul care ar trebui să îi anime. De multe ori, nici nu mai e nevoie ca patronul sau reprezentantul patronului să vină să le spună să facă ceva. Vin ei pur şi simplu în întâmpinarea acestor dorinţe, le cunosc modul de gândire şi anticipează reacţiile, se conformează voluntar şi se mai şi bucură când sunt lăudaţi cât de bine au făcut cutare sau cutare lucru...

● Ce ar trebui făcut?

După părerea mea, singura salvare, singura şansă de profesionalizare a presei o reprezintă investiţiile serioase în presă, investiţiile străine, marile trusturi care au ocolit până acum România. Am rămas singura ţară din estul Europei care nu beneficiază de prezenţa marilor trusturi de presă. În ultimii doi ani, de exemplu, gigantul german Axel Springer a avut o extindere agresivă în estul Europei. România a fost ocolită. Este frustrant. Companiile care fac presă de zeci de ani, unele de peste o sută, care privesc presa strict ca pe un business şi care îi respectă la sânge regulile, care au cifre de afaceri de zeci de miliarde de euro, care sunt conduse de oameni, de grupuri de oameni fără implicare şi interese politice - toate acestea ne-ar putea scoate la lumină.

● Care sunt acele lucruri revoltătoare pe care le-aţi aflat în ultimii ani? Şi cum se fac jocurile?

Aş prefera să nu detaliez în acest moment, sper să nu fiu nevoit să o fac, dar scandalul stenogramelor Realitatea TV a fost relevant în acest sens. Pentru orice jurnalist cu conştiinţa curată, în orice tabără ar fi înrolat, a fost un moment jenant, fie că recunoaştem sau nu. Patronii care privesc presa ca pe o măciucă mediatică ar trebui să se ocupe cu orice fel de alt business, numai cu media nu.

● "Pentru ca tata n-a avut niciodată firme la care să mă angajeze...", scrieţi, spre finalul scrisorii. Cred că vă referiţi la fiul lui Dinu Patriciu. În ce fel v-a deranjat, dacă a făcut-o, sau în ce mod perturbă el bunul mers al lucrurilor la Adevărul?

Andrei este un tânăr de 33-34 de ani, plin de intenţii bune, dar asta nu este suficient: în media trebuie să o iei de jos, să urci treaptă cu treaptă, să înveţi toate specificităţile meseriei şi ale pieţei ca să poţi deveni un manager eficient. Nu poţi să arzi etapele. Nu poate ieşi nimic bun. Un director general adjunct care nu ştie, după 7 luni de management, cu ce periodicitate apar rapoartele BRAT şi SNA, singurele instrumente de măsurare în media pe print, dar şi alte lucruri, mai are multă carne de pus pe el, cum se spune. El trebuie să ia decizii majore, decizii strategice, nu-şi permite să greşească, pentru că greşeşte pe pielea a peste o mie de oameni.

● Credeţi că, în condiţiile date, se va alege praful de ce aţi construit acolo?

Sper din tot sufletul să nu se întâmple asta. Sper din tot sufletul pentru cei peste o mie de oameni din companie şi pentru tot ceea ce am construit împreună. Cum am spus mai sus, Dinu Patriciu are timp să-şi dea seama că greşeşte şi are timp să schimbe ce greşeşte.

● Înţeleg că, după o pauză, veţi demara un proiect pe forţe proprii... V-aţi dori un proiect comun cu Răzvan Corneţeanu?

Deocamdată nu m-am gândit la nimic. Până după Revelion vreau să mă liniştesc, să mă odihnesc, să fiu alături de familie. Am nevoie de o pauză după 19 ani de presă exclusiv în regim de cotidian. Asta lasă răni, spuneam eu, la care un prieten mi-a replicat că lasă... şanţuri adânci. Aşa e! Voi lucra în viitor şi cu Răzvan Corneţeanu şi cu oricare alt om din media care cunoaşte şi care respectă regulile acestei meserii.

● Când va ieşi soarele pe strada presei, pentru că sunteţi sigur că asta se va întâmpla, şi cu ce preţ?

Cred că peste 4-5 ani faţa presei se va schimba şi în România, odată cu sosirea unor investitori străini puternici şi serioşi. N-o fi ţara asta atât de blestemată încât să rămână până şi în media în afara circuitului internaţional.