Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Bună ziua. Anul trecut când am văzut bilanţul care arăta o activitate calitativ în creştere am spus să vedem dacă nu este un accident. Iată că bilanţul de anul acesta pentru anul 2010 confirmă o evoluţie pozitivă a funcţionării instituţiilor statului în bătălia reală cu corupţia, cu crima organizată, cu tot ce înseamnă nerespectarea legii. Este un motiv pentru care în primul rând vă felicit pe dumneavoastră, dar îi felicit şi pe cei care v-au stat alături: poliţiştii de la judiciar, pe cei de la serviciile de informaţii care au făcut posibil sprijinul dumneavoastră în acţiunea îndreptată împotriva celor care nu respectă legea. Eu n-aş privi bilanţul acestui an - şi vă rog să mă scuzaţi că vă spun deschis ce gândesc - ca pe un triumf, ci doar ca pe un început. Este anul cu cele mai bune rezultate de la începerea primului meu mandat, dar l-aş privi ca pe un început. În sfârşit s-a ajuns la stadiul la care instituţiile statului încep să funcţioneze, să funcţioneze eficient. Şi pot să vă spun că în CSAT, în baza unor analize extrem de atente, s-a stabilit că evaziunea fiscală a devenit o vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale. De aceea, revin pe acest subiect şi în faţa dumneavoastră, spunându-vă că el rămâne o mare prioritate şi bătălia cu evaziunea fiscală şi evazioniştii trebuie să continue tot mai apăsat, tot mai fără menajamente, pentru că nimic nu slăbeşte mai mult un stat decât diminuarea resurselor financiare la care are dreptul pentru a putea plăti pensii, salarii, funcţionarea instituţiilor. Orice ban furat statului este un atac la siguranţa lui, la siguranţa socială, la siguranţa funcţionării instituţiilor şi, de ce nu, la morală. De aceea, vreau să ştiţi că în continuare bătălia pentru diminuarea evaziunii fiscale rămâne o mare prioritate. N-aş vrea să lansez cifre care să fie discutate, dezbătute, întoarse pe toate părţile exact pe la nişte televiziuni de evazionişti altfel, dar evaluarea prezentată în CSAT ne-a arătat că peste 30% din resursele ce se cuvin statului sunt evazionate sau suspectate a fi evazionate. Este un procent care iese din limitelele rezonabilului şi din acest motiv toate instituţiile statului trebuie să-şi concentreze efortul pentru diminuarea acestui fenomen. Ca să nu rămână loc de interepretare în această zonă a lipsei de control pe resursele ce se datorează statului, s-au introdus şi activităţi care în mod natural rămân în afara sistemului de taxare, ca spre exemplu micile activităţi comerciale ale micii gospodării ţărăneşti. Ea este în mod natural în zona neplătitoare de taxe nu numai în România, ci în orice stat, dar procentul corect în care ar trebuie să intre şi acest tip de activităţi ale micii gospodării se situează undeva la 15% şi nu la 30% şi mai mult.
Marea problemă pe care o avem este în zona comerţului de toate tipurile. Apropo de acest lucru, probabil că Ministerul de Finanţe va lansa foarte curând ideea desfiinţării Gărzii Financiare şi a Vămii, comasarea lor în interiorul ANAF. Nu ştiu dacă voi fi partizanul acestei soluţii, va trebui să îi văd toate argumentele. Eu aş mai da o şansă acestor instituţii înainte de a le desfiinţa, i-aş mai lăsa până la 31 decembrie să dea proba capacităţii lor de a frâna procesul de evaziune fiscală. Va rămâne să discutăm deci. Am vrut să vă dau această informaţie, că anunţatul proiect, proiectul anunţat de Ministerul de Finanţe este încă în discuţie şi nu cred că atunci când ceva merge prost, când o instituţie merge prost, până la urmă trebuie să ajungi la desfiinţarea ei. Nu, trebuie să o faci să funcţioneze. Mi-ar fi foarte greu să-mi imaginez o Românie fară vamă sau cu un sistem vamal care nu este persoană juridică, ci o direcţie undeva într-o instituţie despre care nu ştiu dacă partenerii noştri europeni au cunoştinţă sau nu despre ANAF. Despre Vama Română cu certitudine ştiu, pentru că o şi are orice stat. Şi aici, pentru că în sală sunt şi poliţişti, şi reprezentanţi ai ANAF, alături de dumneavoastră, aş vrea să fac menţiunea legată de ultimele acţiuni cu privire la Poliţia de Frontieră şi la vămile din frontieră, că esenţa fraudei vamale este la vămile din teritoriu, acolo unde se stabileşte valoarea mărfurilor, cantitatea mărfurilor, nivelul de accize, TVA şi aşa mai departe. Sigur, a fost o operaţiune necesară cea din vămi, dar aş vrea să văd acţiunea în vămile de interior, inclusiv în Portul Constanţa, care este tot o vamă de frontieră, dar nu trebuie omisă vama de la Constanţa.
Cred că cel mai mare câştig al anului 2010 a fost capacitatea instituţiilor de a lucra împreună. Iată că putem, putem sta la aceeaşi masă, şi la nivel central şi la nivel local, procurori, poliţişti, SRI, DGPI, DGA şi împreună să ne canalizăm efortul pe priorităţi. Şi repet, nu voi mai reveni, marea prioritate a anului 2011 şi a anului 2012, cu certitudine, râmâne lupta împotriva evaziunii fiscale. Este o luptă pe care statul român trebuie să o câştige, iar dumneavoastră sunteţi cei care în mod decisiv pot înclina balanţa în favoarea statului sau în favoarea evazioniştilor. Semnele anului 2010 ne arată că îi puteţi înfrânge, iar eu nu pot decât să vă susţin şi să vă doresc succes în această bătălie fără menajamente. Sigur, aşa cum se arăta şi în intervenţiile anterioare, este extrem de important ca aceia care încalcă legea să ajungă acolo unde este locul, să fie condamnaţi să ajungă în închisoare, dar de egală importanţă este recuperearea pagubei. Fără recuperarea pagubei, victoria instituţiilor statului nu va fi completă niciodată, iar aici trebuie să gândim dacă nu cumva în anumite dosare, prin lege, putem stabili sechestrarea bunurilor încă de la momentul începerii urmăririi penale, pentru că în cursul procesului penal am observat toţi cei care au probleme îşi transferă proprietăţile pe alte nume şi nu mai pe ce pune sechestru la sfârşit. Este o chestiune pe care Ministerul Justiţiei trebuie să o analizeze împreună cu Parchetul General, cu Înalta Curte, cu CSM şi poate se impune introducerea dreptului procurorului de a pune sechestru pe bunurile celui pe care îl suspectează încă din prima fază a anchetei. Aş vrea să vă felicit - Parchet General şi parchete din ţară - pentru aprecierile pozitive din raportul intermediar legat de Mecansimul de Cooperarea şi Verificare. Este însă doar un raport intermediar. Raportul care va defini evoluţiile mersului justiţiei în România şi pe care îl vor lua în consideraţie toate statele membre este cel din vară. Şi pentru asta este nevoie de continuarea eforturilor, inclusiv în zona judecatorilor şi dosare care stau de multă vreme să fie soluţionate, să li se dea o soluţie oricare ar fi ea.
În mod deosebit vizez aici dosarele de mare corupţie. Nimeni nu cere ca România să condamne un cetăţean sau altul, un politician sau altul, dar toţi colegii noştri din Uniunea Europeană ne cer o soluţie a magistraturii. Nu are România norme de condamnări, câţi să avem condamnaţi, dar are obligaţia să aibă o justiţie care judecă cu o oarecare celeritate cazurile de mare corupţie. Cum, de asemenea, şi nu insinuez nimic, dar atrag atenţia că sunt unele dosare care se blochează din fază iniţială, încă de la procurori. Am informaţia, nu am proba că este cu rea-credinţă, ca atare, nu învinuiesc pe nimeni, dar atenţionez asupra fenomenului. Dosarele, mai ales cele de evaziune fiscală, de crimă organziată trebuie să meargă cu maximă prioritate către instanţe, în încercarea de recuperare a resurselor statului. Aş spune că pentru 2011 rămân trei mari priorităţi. Lupta împotriva corupţiei la nivel înalt şi la nivel local şi aici, categoric, este vorba de cei care influenţează decizia, mă refer, fără drept de apel, la demnitari ai statului, fie că sunt demnitari de rang local sau de rang naţional, ei sunt cei care practică traficul de influenţă. A doua prioritate, egală ca importanţă desigur, dar în ordinea enumerării, evaziunea fiscală, care trebuie combătută fără menajamente şi cea de-a treia, grupurile locale de crimă organizată, aşa-numitele clanuri. La bilanţul Poliţiei rugam, ceream ca în acest domeniu să nu stea piatră pe piatră.
În fiecare judeţ, dacă iei informaţiile, îţi dai seama că sunt două, trei clanuri, patru, cinci în judeţele mai mari. Sigur, DIICOT a obţinut rezultate excepţionale în anul 2010 pe această temă, dar cred că trebuie să ne propunem ca, în doi, trei ani să nu mai auzim de astfel de organizaţii ad-hoc într-un judeţ sau în altul şi este un obiectiv pe care trebuie să-l preluăm noi toţi, toate instituţiile. În doi, trei ani să nu mai avem niciun - cum îl cheamă pe ăsta cu frate-meu, pe cumătru, Bercea Mondial, da, aşa - să nu mai auzim de niciun cap de ăsta care le rezolvă el pe toate, care are influenţă de nu i se întâmplă nimic, deşi are zeci de dosare. Oameni care, probabil, îşi pot permite să-şi afişeze bogăţia fără ca vreo instituţie a statului să-i întrebe ceva. Când construieşti asemenea imobile şi nimeni nu se sesizează nu poţi să nu gândeşti: „Oare ce se întâmplă în acel judeţ? Oare de ce poliţie, procurori nu reacţionează? Oare de ce nu întreabă nimeni de unde bani?” Deci, vreau să vă spun că eu am o mică hartă cu judeţele albe, judeţele în care nu se întâmplă nimic şi rugămintea mea ar fi să eliminăm orice judeţ care să mai arate a fi alb, a fi curat, în timp ce presa şi semnalele publice sunt pline că acolo sunt domni cu mare influenţă şi cu foarte mulţi bani.
Deci, prezenţa mea aici este, dacă vreţi, şi dorinţa de a vă da un semnal de încurajare şi dorinţa de a vă garanta că voi continua să apăr independenţa justiţiei de orice influenţă politică şi cred că, în ultimii ani, am reuşit acest lucru. Sunt convins că în sală nu există niciunul dintre dumneavoastră care să poată spune de la Preşedinţie sau de la preşedinte, am primit instrucţiuni să nu ne legăm de "X" sau de "Y". Nu, mesajul meu constant a fost: aplicaţi legea indiferent despre cine este vorba. Şi îmi voi menţine acest mesaj faţă de dumneavoastră pentru că reprezentaţi singura soluţie ca în România societatea să se aşeze. Inversarea valorilor în societatea românească a fost posibilă, printre altele, şi pentru că justiţia nu a funcţionat, nu a funcţionat la parametri normali. Sigur că oamenii politici au cea mai mare parte a responsabilităţii, dar cei care pot trece şi peste oamenii politici, şi peste influenţe şi peste cei care ar încerca să distorsioneze valorile într-o ţară care a ieşit dintr-un sistem în care valorile erau altele, sunteţi dumneavoastră, procurorii şi judecătorii, serviţi de poliţişti, de serviciile de informaţii, de toate instituţiile statului. Dar dumneavoastră puteţi reaşeza valorile în societatea românească şi vă cer să o faceţi. Aveţi obligaţia să o faceţi dealtfel, şi prin lege şi prin modul în care este educat un procuror sau un judecător. El se educă în apărarea legii şi în respectarea valorilor. Eu vă mulţumesc mult. Vă asigur în continuare de toată susţinerea mea şi de aprecierea pentru munca dumneavoastră. Aş vrea ca bilanţul din anul 2012 pentru 2011 să ne prilejuiască ocazia de a spune că am avut succese deosebite în bătalia cu evaziunea fiscală şi cu corupţia. Vă mulţumesc mult!”
