Anchetatorii romani au beneficiat de sprijinul Departamentului de Justitie al SUA pentru a audia in regim confidential doi martori care au cerut sa fie protejati de inculpatii dosarului Rompetrol. Cititi Rechizitoriul de trimitere in judeca-ta a lui Dinu Patriciu (format .doc 3.14MB)
In virtutea Tratatului de
asistenta in materie penala, incheiat intre Romania si SUA in anul 1999, anchetatorii romani au beneficiat
de sprijinul Departamentului de Justitie al Statelor Unite ale Americii pentru a audia in regim confidential doi martori care au cerut sa
fie protejati de inculpatii dosarului Rompetrol.
Procesul Rompetrol, in care Dinu Patriciu si alti 11 inculpati au fost deferiti justitiei pentru acuzatii grave, va incepe la data de 2 octombrie la Sectia I Penala a Tribunalului Bucuresti. Declaratiile a doi martori protejati pun bete in roatele apararii omului de afaceri, privind creanta statului de 85 de milioane de dolari.
RICE. La 22 iunie 2006, in sediul Ambasadei Romane din Washington, in prezenta unui oficial al Departamentului american de Justitie, a fost consemnata declaratia unei persoane care s-a aflat in imediata apropiere a conducerii Rompetrol. Aceasta persoana a cerut sa i se ofere protectie, "avand in vedere influenta pe care inculpatii o au in Romania si SUA, precum si posibilitatea reala a acestora de a exercita presiuni asupra sa", si chiar a depus acte din care reiese faptul ca se incercase deja influentarea sa. Protejat sub identitatea George Rice, martorul a aratat ca la data de 13 iunie 2000, John Hamilton Works a primit un e-mail de la Alexandru Bucsa, in care acesta din urma ii descria modul in care a fructificat zece milioane de dolari din prima transa platita in contul
creantei Libia. Bani pentru care Works i-a dat ordine directe sa ii depuna in contul Rompetrol SA, dar in nici un caz in contul Rompetrol International Ltd, despre care Works "nu stia ca exista", conform rechizitoriului. E-mail-ul continea si un tabel din care reiesea cum au fost impartiti banii incasati de "Ltd". Din aceeasi corespondenta, potrivit explicatiilor date de Bucsa lui Works, reiese ca Rompetrol International Ltd nu a fost inclusa ca entitate a grupului Rompetrol in raportul de audit intocmit de Delloitte and Touche pentru anul 2000, dar nici sumele de primit de la aceasta societate "pentru a nu atrage atentia Ministerului Finantelor (MFP), care ar fi putut intreba de provenienta lor". Rezulta ca nici bancile romanesti nu trebuia sa afle despre aceste sume, se arata in actul de trimitere in judecata. Intrebat de Works de ce a fost omisa sesizarea MFP cu privire la incasarea celor zece milioane de dolari, Bucsa i-a explicat ca a actionat asa din dispozitia lui Dinu Patriciu. Martorul sub acoperire a mai aratat ca John Works a cerut in mod insistent o documentatie juridica cu privire la situatia de drept a creantei din Libia, cerand consultarea unor
case de avocatura de renume international in aceasta materie, solicitand totodata anuntarea MFP despre incasarea creantei. Discutiile s-au purtat la nivelul conducerii Rompetrol SA in perioada octombrie-noiembrie 1999, iar decizia insusirii creantei a apartinut lui Dinu Patriciu si s-a bazat pe unica opinie a cabinetului Predoiu & Racoti, se arata in rechizitoriu. Conform corespondentei electronice din perioada 15 octombrie-1 noiembrie, Works i-ar fi reprosat lui Bucsa ca tot ce s-a intreprins pana in acel moment a fost de natura sa contracareze posibilitatea guvernului roman de a solicita pastrarea intregii sume de bani.
OPINIA LEGALA. Procurorii au vrut sa afle care a fost opinia legala data de cabinetul Predoiu & Racoti & Severin, invocata atat de invinuitii, cat si de inculpatii din acest dosar, cu privire la notificarea Ministerului de Finante din 16 decembrie 1999. Avocatii au cerut dezlegare de la conducerea Rompetrol SA de indatorirea pastrarii secretului profesional, sub semnatura avocatului Catalin Predoiu, dar, pana la intocmirea rechizitoriului, ei nu au primit acest accept.
DIVULGATA DE MARTOR. Lumina a venit sa faca insa un alt martor protejat sub identitatea Radu Comanescu. Martorul a relevat faptul ca reprezentantii casei de avocatura numita mai sus, la 11 februarie 2000, nu au putut spune cu certitudine cine este titularul creantei impotriva Repsol din acordul de transfer, din cauza incertitudinii statutului juridic al Rompetrol of Libia (filiala sau sucursala). Cu privire la nelegalitatea actelor normative care atribuie statului dreptul asupra creantei Libia, avocatii au opinat ca exceptia de nelegalitate poate fi invocata numai in cadrul unui eventual proces declansat de Ministerul de Finante pentru plata sumelor datorate de Rompetrol bugetului de stat prin aplicarea hotararilor de guvern mentionate. Expert in domeniul petrolier, martorul sustine ca John Works a afirmat ca si-a dat seama ca "atat corespondenta cu Ministerul Finantelor, cat si asa-zisele expertise" pe care Dinu Patriciu "le pretindea edificatoare legat de proprietatea creantei din Libia nu erau nici mai mult nici mai putin decat «o facatura ordinara»".
APARARE. Dinu Patriciu a negat toate acuzatiile care i-au fost aduse. El a sustinut ca este victima unei "diversiuni", a unui "dosar politic". "Nu s-a cautat adevarul, ci o incercare de a pune cap la cap fapte si probe disparate pentru a acuza niste oameni nevinovati!", a declarat Dinu Patriciu chiar in ziua trimiterii sale in judecata.
RETRAGERE
"La 18 iulie 2001, Works s-a retras din managementul Rompetrol, urmare a faptului ca nu ar fi agreat modul in care Patriciu intelegea sa faca afaceri, si a indicat ca exemplu elocvent creanta Libia" -
George Rice,
martor protejat
CONVINGERE
"Categoric nu ma simt vino-vat pentru nici unul dintre capetele de acuzare.
Am toata convingerea ca judecatorii vor avea exact acelasi punct de vedere,
pentru ca judecatorii in aceasta tara sunt impartiali" -
Dinu Patriciu,
presedintele Rompetrol
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
