Horia Brenciu: "Moral şi estetic, suntem varză"

de Anca Nicoleanu | 23 Oct 2009 • 00:00

Când şi-a încheiat socotelile cu televiziunea, Horia Brenciu era înglodat în datorii. Forţat de împrejurări, s-a apucat de muzică, iar acum, cu HB Orchestra, cântă la cele mai simandicoase evenimente. La tv apare rar, pentru că nu-şi găseşte locul între un pitic şi o nichită, şi preferă să comunice cu fanii prin intermediul blogului. Pregăteşte cel de-al doilea album, care va conţine şi prima compoziţie proprie, "I love you", dedicată tatălui său, şi îşi aşteaptă revenirea pe sticlă.

● Jurnalul Naţional: Jocul de Bingo a reapărut, cu Ţociu şi Palade, şi face audienţă. Ai fost primul care a prezentat un asemenea gen de concurs în România, pentru că la "Robingo" s-au introdus la un moment biletele dotate cu premii. Cum îţi explici succesul acestui tip de show, o dată revenit la tv, după atâţia ani?
● Horia Brenciu: E vorba de un câştig, iar la un câştig m-aş băga şi eu. Acum două săptămâni, o bună prietenă m-a sunat să-mi spună că a câştigat un apartament la OTV şi era emoţionată. Noi am vrea ca destinul să ne ofere şi sute de milioane, şi case, unii mai poetici şi mai boemi ca mine vor şi iubire. Dar iubire nu-ţi poate oferi nici Diaconescu, nici Bingo. Pe de altă parte, toată tradiţia asta coroborată cu o bună punere în scenă, cu lumini, balet, încântă telespectatorul. Am zis că dacă mă reîntorc în televiziune trebuie să am nişte date vizuale puternice pentru a convinge oamenii să vină la mine. Lucrurile astea le-au făcut şi ei. Că sunt simpatici e încă un punct bun. Mie nu-mi displace să mă uit la Ţociu şi Palade. Oricum, pentru mine zapping-ul e de bază.

● Jurnalul Naţional: Ai jucat vreodată la Bingo?
● Horia Brenciu: Niciodată. Mă bucură mai mult să câştig bani timp 30 de ani, decât să trag un tun o dată şi gata. Şi când am scos "35", m-am gândit: "scot albumul ăsta, dar e ca şi când aş saluta lumea şi aş pleca, n-aş spune nimic convingător". Din prima clipă am zis că trebuie să scot cel puţin trei materiale discografice: pe primul salut, pe al doilea confirm şi pe al treilea îmi pun ştampila pe distinsa muzică românească. Văd în jur oameni care vor să se afirme. Dar cum vor s-o facă dacă n-au vreo strategie, vreun plan de bătaie? Pentru că pe lumea asta televiziunea a obişnuit-o, timp de 20 de ani, să înfulece formate de emisiuni, să înfulece tot felul de sâni, fese, tot felul de prostii, tot felul de nebuni. Cel puţin în ultima perioadă, moral şi estetic suntem varză. Fiecare îşi planifică emisiunea cum vrea. Până la urmă, omul sfinţeşte locul sau nu. Publicul mănâncă ce-i dai să vadă. Cred că în continuare de multe ori în muzică, în televiziune, dar în special în politică, suntem în tranziţie. Şi nu ştiu cum, dar avem darul de a permanentiza tranziţia asta.

● Jurnalul Naţional: Teo a zis că renunţă la televiziune, dar n-a rezistat decât câteva luni, Andreea Marin continuă să apară prezentând gale caritabile, Mihaela Rădulescu va reveni pentru ediţii speciale de Sărbători. Tu cum rezişti?
● Horia Brenciu: Eu sunt Luceafărul... huilei! Deşi mă zgândăre microbul cu muzica. E normal. Magnetu-i mare cu reîntoarcerea pe ecran! L-am simţit şi eu multă vreme. Eu am avut bafta unor gene sănătoase datorită cărora îmi pot continua muzical cariera. Străbunicul, bunicul, mama cântau. Operă, romanţe, muzică religioasă. Acum 60 de ani, în Braşov, una din puţinele conjuncturi pentru demonstrarea calităţilor vocale era duminica, la biserică. Bunicul cânta "Tatăl nostru", iar toate femeile din biserică veneau după slujbă şi îl felicitau. Şi eu, şi fratele meu am cântat în corul bisericii. A fost o tradiţie. După ce am părăsit televiziunea, am fost foarte drastic cu mine. Mi-am zis: ce-mi place şi aş putea să fac? Răspunsul a venit imediat: muzică!

● Jurnalul Naţional: Te-a încurajat cineva?
● Horia Brenciu: A fost doar alegerea mea, pentru că altfel nu aveam din ce să trăiesc! 2003 m-a surprins într-o atmosferă total neprielnică financiar. După 10 ani de televiziune, când am încheiat amiabil legătura cu Antena 1, aveam datorii. Eram un tip împrăştiat, care arunca banii în stânga şi-n dreapta, nu aveam nici un plan, nici o idee despre ce se întâmplă cu viaţa mea, dacă pot să iubesc, dacă pot trăiesc. Nu mă gândeam la nimic care să rămână în urma mea. Atunci am simţit prima palmă puternică. M-a zdruncinat puţin. M-am dus la o bancă, am luat un împrumut, mi-am plătit datoriile şi am început o viaţă nouă. Echipa mea de atunci se împrăştiase, rămăsesem singur şi a trebuit ca pas cu pas să-mi formez un nou rost, o nouă trupă.

● Jurnalul Naţional: Cu aceiaşi bani împrumutaţi de la bancă?
● Horia Brenciu: Primele lucruri pe care le poţi face la începutul unui drum sunt pe prietenie. Mai târziu va veni şi câştigul, cel puţin aşa am gândit. Am primit o propunere din partea directorului de atunci al hotelului Hilton, să fac un cabaret. La vremea aceea, credeam că le pot face pe toate singur. A trebuit să vorbesc cu artişti, să negociez cu ei, să creez anumite momente muzicale, să văd ce echipamente tehnice trebuie pentru un asemenea show, practic eram regizor, prezentator, cântăreţ, şef de producţie, contabil, asistent manager, account manager, secretar. Aşa am pus pe picioare primul cabaret. Ulterior, am realizat că dacă fugi singur dupa cinci iepuri rişti să te împiedici. Şi am început să-mi strâng echipa.

● Jurnalul Naţional: Ai apărut la televizor cu vreun spectacol în genul celor pe care le faci din 2002 încoace?
● Horia Brenciu: Nu şi deocamdată n-am văzut o chestie de genul ăsta pe televizor. Dar pentru ca toate astea să apară într-o emisiune ai nevoie de repetiţii multe, de multe elemente artistice, practic de idei strălucite. Câteva televiziuni m-au contactat pentru un quizz show, pentru concursuri de cultură generală. Nu era momentul. Dacă vrei să faci aşa ceva, îţi trebuie o altă abordare faţă de public. Pe lângă asta, strategia de marketing e sfântă în zilele noastre. Alţii mi-au cerut o emisiune de divertisment. Ne-am întâlnit şi i-am întrebat cum văd ei colaborarea noastră. Dincolo de discuţii legate de bugete, trebuie să intuieşti dacă proiectul va rezista cel puţin trei-patru sezoane, dacă ceea ce faci ar putea să intereseze publicul. N-am văzut formatul din acelaşi punct de vedere.

● Jurnalul Naţional: De ce?
● Horia Brenciu: A fost o vreme în care aveam poate cel mai mare salariu de pe piaţă! Se întâmpla în 2000, la Antena 1. Am fost la multe negocieri, la şedinţe de producţii tv, am făcut radio, film, am realizat emisii de dimineaţă, prânz şi seară şi am colaborat cu patru televiziuni. Am văzut care-i valoarea unei scenografii bune, ce nebunie e cu un balet de 10-15 perechi, ce înseamnă de fapt o echipă de producţie artistică şi tehnică profesionistă. Poţi face unele lucruri din amiciţie, poţi chiar lega parteneriate, dar omul trebuie plătit pentru ceea ce poate şi pentru ceea ce arată. Eu ştiu că de fiecare dată se spune "e criză". Ok, dar credeţi că şi calitatea are vreo criză? Peste câţiva ani, lumea nu-şi va aminti că o emisiune a fost făcută pe timp de criză, nimeni nu va şti peste 10 ani că atunci când Brenciu a lansat un album, România şi întreaga lume erau într-o regretabilă criză!

● Jurnalul Naţional: Te duci foarte rar la emisiuni în calitate de invitat. Ce părere ai despre cei care merg în show-uri să mulgă vaca sau să jumulească găinile?
● Horia Brenciu: Unii cred că dacă apar la televizor or să mai aibă două sau trei cântări. Nu-i adevărat! Mulţi oameni apar haotic, este consecinţa firească a faptului că nu au un plan de bătaie. Cei care au o activitate artistică şi nişte planuri serioase ştiu cu siguranţă la ce televiziuni să apară. Pe de altă parte, sunt din ce în ce mai puţine emisiuni la care poţi să te duci să vorbeşti despre carieră, muzică, despre orice lucru care poate defini ceva frumos, de suflet. Ca să te afişezi între nu ştiu ce pitic şi nu ştiu ce nichită, nu-ţi face nici un serviciu.

● Jurnalul Naţional: Şi atunci ce faci? Trebuie să comunici cumva.
● Horia Brenciu: Ai varianta internetului. Este o modalitate foarte onorantă şi deschisă, cu un feedback foarte rapid. E şi motivaţia pentru care mi-am deschis blogul, horiabrenciu.ro. E un loc unde oamenii mă pot "vedea" altfel decât m-au văzut vreodată la televizor. Anul ăsta s-au întâmplat toate experienţele mele internautice, contul de pe facebook fiind o mare surpriză pentru mine. E plăcut să te întâlneşti în fiecare zi cu oameni din toată lumea. Prin facebook, mi-am reîntâlnit de altfel şi o parte a familiei. Site-ul companiei mele, HB Media Entertainment, hbm.ro, îl am de vreo cinci ani.

● Jurnalul Naţional: Ai început să cânţi în cluburi. Sunt mai rare acum evenimentele simandicoase la care cânţi de obicei?
● Horia Brenciu: Evenimentele astea mai mult sau mai puţin simandicoase există în continuare. Sunt şi unele perioade care, de obicei, nu erau consistente la capitolul spectacol. Nu s-a întâmplat aşa ceva anul ăsta. Poate şi dorinţa multora de a mă vedea cântând a învins criza. Cred că şi în 1929, pe faimoasa criză americană, se cânta cu ardoare. E un lucru care răzbate indiferent de starea actuală a unui popor. Mă bucur că anul ăsta mi-am consolidat, mai mult decât am făcut-o vreodată, orchestra. Am avut mai multe concerte în cluburi, în Bucureşti, dar şi în ţară. De fiecare dată patronii au fost sceptici, pentru că nu-l cunoşteau pe Brenciu cântăreţul, dar până la urmă a fost sold out cu trei zile înaintea fiecărui concert, pentru că oamenii consumatori de muzică erau la curent cu schimbarea mea artistică. Cluburile sunt un magnet, indiferent că eşti megastar sau la început de carieră. Sunt o şcoală, dar şi o plăcere, pentru că eşti într-un spaţiu relativ intim. Simţi spectacolul altfel, ca şi cum ar fi o adunare între prieteni. E un sentiment pe care-l ai numai acolo.

● Jurnalul Naţional: Te vei întoarce la tv?
● Horia Brenciu: Mai devreme sau mai târziu o să mă întorc în televiziune. Am acumulat ceva experienţă pentru un spectacol de televiziune. Vreau ca atunci când se va întâmpla să fiu natural şi firesc. În clipa de faţă, toată forţa mea se concentrează pentru al doilea album, pe care publicul îl va vedea în 2010 şi care nu ştiu cum se va numi. Am lansat un concurs şi aştept toate propunerile pentru cel mai bun titlu. Am şi premii pentru chestia asta. Începutul anului viitor va suna bine la capitolul muzică, cel puţin în ceea ce mă priveşte!