Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Tatăl meu m-a învăţat rigoarea muncii, de aceea am rămas cu această nebunie, nu îmi place să stau.” Aceasta a fost deviza căreia i-a fost fidel eminentului cărturar George G. Potra, plecat atât de nedrept dintre noi. Un crez de viaţă pe care îndelungata sa activitate de istoric al diplomaţiei, cu precădere al diplomaţiei româneşti, l-a confirmat întru totul.
Fiu şi continuator al operei tatălui său, George Potra, pe care lumea academică îl consideră unul dintre părinţii fondatori ai istoriei Bucureştiului, George G.Potra s-a consacrat, cu o pasiune şi cu o pricepere cu totul aparte, promovării unor importante opere ştiinţifice şi diplomatice româneşti în circuitul cultural european şi mondial. Dovada cea mai convingătoare fiind „Biblioteca de istorie contemporană a României” pe care a iniţiat-o şi a coordonat-o ca redactor şef al Editurii Enciclopedice.
În mod cu totul deosebit, George G.Potra s-a dedicat unei uriaşe munci de restituire şi de punere în valoare a personalităţii şi a operei ştiinţifice şi politice a lui Nicolae Titulescu- cel pe care l-a numit „un precursor al Europei Unite de azi”. Pentru George G. Potra întâlnirea cu „Marele Tit” a fost, aşa după cum el însuşi a spus-o în repetate rânduri, acel eveniment care i-a decis, în mod ireversibil, cursul vieţii şi al activităţii. Această „mirabilă întâlnire” s-a produs în anul 1964, când eminentul cărturar şi diplomat Mircea Maliţa l-a cooptat în echipa Ministerului de Externe, care a pregătit şi editat primul volum de documente diplomatice Titulescu. Acesta eveniment i-a relevat sensul moral superior al însăşi ideii de pasiune:„Cred- va spune peste ani George G Potra- că o pasiune apare cu timpul, se cultivă, este rodul, dacă vreţi, al unei întâmplări şi apoi al stăruinţei.” Întărindu-şi gândurile în cuvinte de o puternică rezonanţă sufletească:„Titulescu mi-a deschis ochii spre Europa visurilor noastre, dar mi-a indus deopotrivă conştiinţa că România este şi va rămâne pentru mine singurul loc pe care-l pot numai Acasă pentru că este început şi sfârşit.”
Expresia fericită a ataşamentului său de ştiinţă şi de conştiinţă sunt cărţile pe care George G.Potra le –a dedicat exegezei operei lui Titulescu, cărţi care au devenit lucrări de majoră importanţă în domeniu, precum şi monumentala crestomaţie a scrierilor diplomatice şi politice ale ctitorului diplomaţiei moderne româneşti.
În acelaşi timp, în calitate de director executiv al Fundaţiei Europene Titulescu(2001-2014),George G. Potra- împreună cu preşedintele fundaţiei, prof.univ. dr. Adrian Năstase şi beneficiind de aportul unui inimos grup de colaboratori, între care soţia sa, doamna Ana Potra- a reuşit să impună această entitate a vieţii noastre ştiinţifice şi diplomatice ca pe o prezenţă de prim rang în promovarea patrimoniului cultural naţional, fiind un autentic laborator de dezbatere a unor teme şi idei de majoră însemnătate pentru diplomaţi şi analişti politici. De asemenea, sub egida Fundaţiei Europene Titulescu au fost publicate lucrări ale unor diplomaţi, politicieni şi istorici români care au îmbogăţit în mod substanţial demersurile în aceste domenii de majoră însemnătate.
În semn de binemeritată recunoaştere a prodigioasei sale activităţi, George G.Potra a fost distins, în acest an, de către Academia Română cu „Premiul Nicolae Titulescu pentru diplomaţie şi politologie”, nominalizată în mod direct fiind lucrarea sa „Titulescu după 50 de ani acasă”, în care prezintă, detaliat şi cu o impresionantă documentaţie, Odiseea întoarcerii marelui exilat pe meleaguri româneşti. Înţelegând prin acest cuvânt- „întoarcere”- atât aducerea rămăşiţelor pământeşti ale lui Titulescu spre veşnică odihnă la Şcheii Braşovului, ca şi bătăliile curajoase în care s-a implicat George G Potra pentru ca moştenirea marelui dispărut să fie reintegrată în circuitul public.
În primăvara acestui an, George G. Potra a publicat cartea „Nicolae Titulescu. Arhive pierdute. Dosarul unei recuperări”, în care înmănunchează cele mai semnificative rezultatele ale demersurilor întreprinse de către Fundaţia Europeană Titulescu pentru aducerea din străinătate a unor arhive aparţinând marelui om de stat şi diplomat. Pe ultima pagină a cărţii, autorul menţionează:„Angajat voluntar ca executor testamentar, l-am rugat pe Titulescu să mă accepte ca fiu spiritual, căci eu mi l-am dorit şi crezut ca părinte spiritual.” Pentru a conchide: „Mă mândresc că am servit această cariatidă a spiritualităţii româneşti.”
Aveam, în această mărturisire, speranţa că George G.Potra ne rezervă alte noi întâlniri cu scrisul său. Din păcate, Parcele nu au vrut să fie aşa! George G.Potra a plecat să îşi întâlnească mentorul, pe Nicolae Titulescu, într- o lume mai dreaptă şi mai senină. Iar noi , cei care am avut privilegiul de a-l fi cunoscut şi de a-i fi ascultat şi citit cuvântul său inspirat şi înţelept, îi vom păstra un loc aparte în cel mai frumos ungher al sufletului.
