Lidia Şimon: “După cutremur am căzut în genunchi şi am vrut să văd o faţă de om”

În aşteptarea desfăşurării unui maraton, atleta română Lidia Şimon se găsea în oraşul Nagoya, pe coasta de est a Japoniei, în momentul devastatorului cutremur de vineri. 
Cătălin Tolontan a publicat pe blogul său convorbirea telefonică pe care a avut-o cu Lidia Şimon, care, într-un interviu emoţionant, şi-a împărtăşit trăirile din timpul seismului: "Când s-a terminat prima parte am ieşit pe hol şi am căzut în genunchi. Doream să văd faţa unui om. L-am văzut, era un japonez, palid şi el şi i-am spus citeva cuvinte, nu ţin minte nici ce şi nici în ce limba. Dar aveam nevoie de imaginea figurii unui om".

- Tu cum ai trăit cutremurul?
- Eram singură în hotelul de la Nagoya. La etajul 17, ultimul, vă daţi seama. Totul s-a mişcat, a fost ceva ce nu voi putea uita niciodată. Eu în 1977 eram un bebe, aveam 4 ani, nu-mi amintesc cutremurul din România. Ce mi s-a întîmplat aici a fost şocul vieţii mele.

- Cât a durat?
- Minute cred, nu-mi dau seama. Când s-a terminat prima parte am ieşit pe hol şi am căzut în genunchi. Doream să văd faţa unui om. L-am văzut, era un japonez, palid şi el şi i-am spus câteva cuvinte, nu ţin minte nici ce şi nici în ce limbă. Dar aveam nevoie de imaginea figurii unui om.

- Apoi?
- L-am sunat pe Liviu, el era în avion, venise din America şi aterizase la Tokyo. Era pe pistă în aeroport.  Am reuşit să vorbesc foarte puţin, am aflat că şi el şi copilul sînt bine şi s-a întrerupt. Au început replicile, una după cealaltă. I-am sunat pe organizatorii maratonului şi mi-au spus să stau liniştită pentru că hotelul e foarte sigur. M-am mai liniştit şi m-am ghemuit în baie, la fiecare replică, sub o grindă. Asta mi-am amintit din România că ar trebui să fac.

- Au fost zeci de replici.
- Da, nu le-am putut număra. Apoi m-am uitat la televizor pe CNN. Au venit şi televiziunile japoneze şi mi-au cerut o declaraţie după ce s-a aflat că s-a anulat Maratonul. Le-am spus că eu mă gândesc mereu, chiar şi când trec strada, că nimic nu e uşor şi că trebuie s-o fac şi pe asta, să reuşesc. Şi că sînt convins că vor reuşi să-şi refacă ţara chiar dacă acum e groaznic ce li se întâmplă. Dar nu ştiu câte popoare ar fi rezistat la ceea ce rezistă ei, acum. E mă privesc ca pe o prietenă, eu îi privesc ca pe prietenii mei şi-i admir şi sînt lîngă ei.

“Mă pregătisem să alerg, pentru un sportiv anularea înseamnă să cazi foarte jos, de sus. Ştiu că e o problemă mică faţă de ce se întâmplă în jur, dar mi-aţi cerut să vă spun cum mă simt şi asta simt. Durere şi cădere de sus!”, a mai declarat Lidia.

Citiţi întreg interviul pe blogul lui Cătălin Tolontan