Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lui Claudiu Puiac - devenit de la începutul anului noul manager al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş - i se luminează faţa atunci când vorbeşte despre meseria de anestezist, meserie pe care o consideră inima spitalului. Susţine, totodată, că anestezia şi terapia intensivă reprezintă limita dintre viaţă şi moarte. Ştie, însă, că în spatele oricărui medic bun se ascund zeci de ani de muncă şi o continuă pregătire, dar şi o investiţie financiară care, de cele mai multe ori, în România, nu este acoperită. ,,Un om de caracter este şi un medic bun”, este concluzia dr. Puiac, pentru care relaţia cu pacientul este cea mai importantă parte a muncii sale. Regretă, însă, să vadă că, de multe ori, medicii români sunt mai stimulaţi şi mai apreciaţi în străinătate decât în propria lor ţară. Trecut de puţin timp de cealaltă parte a baricadei, ca manager, este conştient de faptul că îl aşteaptă noi provocări. Are deja proiecte pe care îşi doreşte să le implementeze şi care speră să-i mulţumească atât pe medici, cât şi pe pacienţi.
■ De ce medicina? Cum aţi început să cochetaţi cu această profesie? Tradiţie de familie sau pur şi simplu pasiune?
■ Claudiu Puiac: Sora mea este şi ea medic, ea este cu zece ani mai mare decât mine. In primul an nu am reuşit la medicină, am făcut armata şi după am dat din nou la medicină, şi am intrat. Cu timpul, mi-am dat seama că eu sunt făcut pentru anestezie şi terapie intensivă. Din punct de vedere medical, aşa consider eu, este cea mai frumoasă meserie. Noi suntem inima spitalului. De ce spun asta? Păi, chirurg de renume fără anestezist foarte bun nu poate exista, pe când anestezist foarte bun cu un chirurg mediu, se poate. Anestezia şi terapia intensiva reprezintă limita între viaţa si moarte.
■ Ce se ascunde în spatele unui anestezist cu ştate vechi ca dvs.? Câţi ani de muncă?
■ Claudiu Puiac: Eu sunt mândru că sunt anestezist. La ora actuală, în Târgu-Mureş rectorul facultăţii este anestezist, avem secretari de stat anestezişti. În sfârşit, şi anesteziştii sunt la putere (N.R.- râde). La mine a fost simplu. Mi-am terminat facultatea în ‘97, am fost stagiar un an de zile, am dat examenul de rezidenţiat, mi-am luat rezidenţiatul pe anestezie terapie- intensivă şi, de atunci, sunt medic de anestezie terapie-intensivă. Mi-am luat toate gradele profesionale, medic specialist, medic primar, iar din 99 sunt în acest spital ca medic rezident. După aceea, am lucrat la compartimentul ATI copii. Din 2006 am lucrat la compartimentul ATI de Obstetrică-Ginecologie. Ca rezident, am fost implicat în primele 20 prelevări de organe. Târgu-Mureş este unul dintre centrele medicale care a dat un avânt deosebit transplantului hepatic şi transpartului renal, prin faptul că prelevările de organe, marea lor majoritate, s-au efectuat la Târgu- Mureş, în clinica ATI.
Un medic adevarat este cel care reuşeşte să gasească un echilibru între practică şi teorie
■ Cum au fost primele operaţii la care aţi participat în calitate de anestezist?
■ Claudiu Puiac: Ce sa zic? Primele anestezii au fost cu emoţii. Eram rezident de ziua 1, nu de anul I şi a trebuit să mă duc să intubez, să fac o rahianestezie. Îmi amintesc şi acum: eram stresat, am alergat acasă să îmi iau atlasul de anotomie, nimic nu mai semăna cu ce făcusem eu şase ani de facultate. Da, există o mare diferenţă între practică şi teorie. Adevarata muncă este aceea in care gasesti un echilibru intre practica si teorie. Acolo este adevarata munca. Exista teoreticieni foarte buni, dar un medic adevarat este cel care reuseste sa gaseasca un echilibru intre practica si teorie.
În România nu se predau lucruri elementare de igiena bucală, de igiena alimentară
■ Care sunt calităţile unui medic/anestezist bun? Ce cere, pe lângă pasiune, meseria de anestezist?
■ Claudiu Puiac: Calităţile unui medic sunt şi calităţile unui om. Un om de caracter este şi un medic bun. Şi invers. Gândiţi-vă că noi trebuie să înţelegem pacientul nu doar din punct de vedere medical, noi trebuie să înţelegem că pacientul acela intră pe mâinile medicului speriat, tracasat. Din pacate, la noi educaţia sanitară este deficitară, omul nu înţelege, nu este pregătit pentru boală- în cazul bolilor oncologice el deja se vede invaliditat pe viaţă. De aceea, trebuie să fii şi un fin psiholog. Mai exact, este nevoie să-i explici pacientului pe înţelesul lui.
■ Care sunt principalele carenţe ale sistemului medical din România şi de unde provin ele?
■ Claudiu Puiac: Din punctul meu de vedere, problemele provin, în primul rând, din educaţie. Gândiţi-vă, că în România nu se predau lucruri elementare de igiena bucală, de igiena alimentară. Lucruri care ar trebuie să se facă cunoscute încă de la gradiniţă. Există o lipsă acută de informare. Din pacate, în mass-media, de cele mai multe ori, apar cu totul alte informări decât lucruri adevărate. Dacă o luam şi pe partea cealaltă a baricadei, cea a personalului medical, există o deficienţă clară şi aici. Nu poţi tot timpul să fii drăguţ, zâmbitor. Nici nu luăm în discuţie problemele financiare, dar, de multe ori, când pleci după o zi de gardă – ajungi dimineaţa la ora 8.00 în spital şi mai vii acasă a doua zi după-amiază, când termini activitatea medicală - nu poţi să fii drăgut tot timpul sau sensibil. Nu vreau să atac legea asigurărilor medicale de sănătate, dar şi aici s-a făcut puţin pompieristic.
■ Mai exact, unde este hiba?
■ Claudiu Puiac: Vă explic imediat la ce mă refer. Sunt de acord că pacientul are dreptul să-şi aleagă medicul, dar trebuie făcută o etapizare. Pacientul să meargă întâi la medicul de familie, să meargă apoi la spitalul unde este arondat teritorial, iar aici la noi să tratăm cazurile cele mai grave. Dar, nici nu poţi să nu rezolvi problema când îţi vine omul şi are nevoie de îngrijiri. Ce poţi să faci într-o astfel de situaţie? E omenesc să-l ajuţi…
■ Cum rezolvăm aceste probleme, astfel încât să le fie bine şi pacienţilor, care de multe ori sunt nemulţumiţi de sistemul medical la care cotizează, dar şi medicilor care au şi ei nemulţumirile lor?
■ Claudiu Puiac: În primul rând, nu trebuie să fim agresivi. Personalul medical este de-o parte, pacienţii sunt de partea cealaltă. Dacă ne punem să discutăm problemele, până la urma le vom rezolva. Pe mine ceea ce mă deranjează în media este agresivitatea. Şi noi, ca medici, şi personalul medico-sanitar au nişte probleme, dar şi campania dusă împotriva personalului medical este agresivă. În orice tratat de medicină există incidente, complicaţii, accidente. Atunci, haideţi, să ne încadram în cazurile alea şi dacă un medic
s-a încadrat în ele nu trebuie neapărat să fie arătat cu degetul. Şi, mai ales, nu trebuie să generalizăm. E foarte uşor să acuzi, dar trebuie să te întrebi tu, ca pacient, ca medic ţi-ai făcut datoria până la capăt? Eu sunt omul care încearcă să gandească raţional, calm, liniştit, fără ţipete, fără urlete, pentru că numai aşa se poate rezolva problema.
Vrem sau nu să recunoaştem, medicina este o industrie
■ Sunteţi manager de puţină vreme. Ce aţi vrea însă să schimbaţi sau să îmbunătăţiţi în spitalul pe care il conduceţi?
■ Claudiu Puiac: Sunt manager de două luni şi jumătate. Când am acceptat această funcţie, mi-am dorit foarte mult ca, prin ceea ce voi face, nu doar pacienţii să fie mulţumiţi, ci şi medicii, asistenţii, infirmierii şi brancardierii, adică tot personalul din spital. Ca urmare, am discutat cu colegii mei şi împreună am încercat să găsim, chiar şi cu aceste restricţii financiare pe care le avem, anumite limite în care să ne încadrăm din punct de vedere financiar şi să încercăm ca actul medical să nu fie afectat de acest lucru. Am găsit nişte soluţii să facem câteva economii din punct de vedere al medicamentelor, să începem terapia cu medicamente mai ieftine şi, doar dacă este strict necesar să trecem la medicaţia foarte costisitoare. Pentru că, haideţi să recunoaştem, nu numai în România, ci în întreaga lume, materialele sanitare sunt costisitoare. Până la urmă, vrem nu vrem să admitem, medicina este o industrie. Pe de altă parte, gândiţi-vă că ne luptam cu utilităţile, cu întreţinerea spitalului…
■ Concret, ce v-aţi gândit să faceţi?
■ Claudiu Puiac: Cel mai bine este să promovam normalitatea. Noi suntem un spital de urgenţă, iar în distribuţia spitalului aveam undeva de 69% cazuri medicale şi restul chirurgicale. Adresabilitatea din punct de vedere chirurgical este foarte mare spre Târgu- Mureş, pentru că suntem cel mai mare Spital de Urgenţă din regiune. Primul lucru pe care l-aş face ar fi renovarea şi reabilitatea clinicii de ATI, deoarece secţiile de ATI reprezintă inima spitalului. Apoi, reabilitarea spitalului şi chiar creşterea numărului sălilor de operaţii. Pe de altă parte, aş dori să creştem calitatea serviciilor hoteliere, prin modernizarea saloanelor şi dotarea acestora cu grup sanitar propriu. Astea sunt proiectele pe care aş dori să le incep. Şi, bineînţeles, pregătirea profesională a personalului medical. De asemenea, aş dori să subliniez ceva foarte important, şi anume că am demarat deja acţiunile pentru ca şi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş să se facă transplant hepatic. Bineînţeles, vom avea tot sprijinul Institutului de Boli Cardiovasculare şi Transplant, pentru că ei au o experienţă bogată în transplantul cardiac.
În medicină, costurile sunt identice
■ De ce pleacă medicii din România şi de ce romanii aleg de cele mai multe ori să faca anumite intervenţii chirurgicale în străinătate?
■ Claudiu Puiac: Lumea critică sistemul sanitar din România. Dar, haideţi să pun altă întrebare: de ce cei care sunt plecaţi la muncă în Occident vin în perioada concediilor şi se tratează în România? A căutat cineva răspuns la această întrebare? Oare medicina în Vest nu este costisitoare? Pe de altă parte tot aud prin media şi sunt foarte dezamăgit: intervenţie de 100 de mii de euro în străinătate. Şi în România costul intervenţiei chirurgicale este tot atât, diferenţa constă în aceea că salariul unui chirurg/anestezist român este mult mai mic. Dar intervenţia chirurgicală se ridică tot la 100 de mii de euro. Şi atunci, în România, se plăteşte intervenţia chirurgicală de 100 de mii de euro? Uitaţi-vă la spitalul nostru. Avem neurochirurgie de performanţă, chirurgie generală de performanţă, colegii noştri de la Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant fac medicină de performanţă. Dar şi la noi costurile sunt la nivel occidental. Probabil că acolo sunt nişte centre supraspecializate, dar aici suntem obligaţi să le facem pe toate. Deci, costul medicinii în România este acelaşi cu al medicinii din Austria, în Franţa, în Statele Unite. Costurile în medicină sunt identice.
Ca să ai un sistem medical performant, trebuie să ai şi o economie performantă
■ Vorbim despre Târgu-Mureş, un oraş cu renume medical. Vorbim despre doctori foarte buni şi intervenţii chirurgicale extrem de complicate, care se pot face cu brio şi în ţara noastră. De ce pleacă totusi medicii români în afară? Nu avem resurse să-i stimulăm să-şi facă treaba aici?
■ Claudiu Puiac: Din păcate, am colegi foarte buni care au plecat să profeseze în străinătate şi sunt apreciaţi. Factorul financiar este foarte important. Ca să fii tot timpul la curent cu actualităţile medicale trebuie sa investeşti resurse financiare consistente: tratatele de medicină sunt scumpe, ca să participi la un congres medical taxele sunt la nivel de Vest. Am colegi care, pentru a putea face operaţiile pe care le fac, au mers pe banii lor o lună, două la specializari. Un medic tanâr, care nu are nimic în spate, normal că pleacă. Curba de învăţare în medicină este una de lungă durată, peste 20 de ani de şcoală. Şi, după toţi anii ăştia, te trezeşti că ai 1200 de lei pe lună. Este foarte adevărat că medicina depinde de starea economiei.
■ La alţii de ce se poate? Cum poţi să dezvolţi un sistem medical puternic şi performant?
■ Claudiu Puiac: Ca să ai un sistem medical performant, trebuie să ai şi o economie performantă. Se şi vede: SUA, Marea Britanie, Austria, Germania, Franţa. Aşa cum spuneam, tările cu cea mai puternică economie, au şi un sistem de sănătate puternic.
■ Sunteţi manager de puţin timp, dar aţi fost ani de zile medic în acest spital. De-a lungul timpului, s-a investit suficient?
■ Claudiu Puiac: Suficient nu există, dar, da, de investit s-a investit. Şi, într- adevar în centrele medicale de performanţă, eu zic că s-a investit. Îmi aduc aminte când mi-am început rezidenţiatul, undeva prin '99, când aveam o branulă era ceva deosebit, iar acum avem, şi pe linie de anestezie şi de terapie intensivă, aparatura la care atunci nici nu îndrăzneam să visăm. În ultimii ani s-au investit sume consistente atât pentru a creşte condiţiile hoteliere din spital, cât şi în aparatura de înaltă performanţă, pentru a oferi pacienţilor un act medical sigur şi de calitate. Un exemplu în acest sens, este Secţia de Obstetrică Ginecologie, în care, numai în ultimii doi ani, s-au investit aproximativ 15 milioane de lei, devenind cea mai modernă unitate de acest tip din judeţ, oferind, astfel, posibilitatea naşterii într-un climat decent, sigur şi linistit.
Trebuie găsit un echilibru între familie şi muncă
■ V-au trecut prin mână mii de pacienţi. Ce amintiri vă leaga de unii dintre ei. Aţi rămas în relaţii de prietenie? Cât de importantă este relaţia medic-pacient?
■ Claudiu Puiac: Cu unii da, cu unii nu. Apropo de amintiri, îmi aduc aminte de câteva chestii haioase… Mă duc înainte la consultul pre-anestezic, fiindcă urma o intervenţie chirurgicală de lungă durata, cu pierderi de sânge şi, în astfel de cazuri trebuie să iei consimţământul pacientului pentru anestezie, mai exact, daca acceptă să primească sânge. Merg la pacient şi îl intreb. Acesta îmi răspunde: ,,cum vrea doctorul”. Mai întreb o dată. Primesc acelaşi răspuns. La care eu: doamnă, eu sunt doctorul. Persoana respectiva, o doamnă, îmi raspunde extrem de serioasă: ,,nu, nu, dumneavoastră sunteţi anestezistul”.
■ Ce îi sfătuiti pe tinerii care doresc să dea la medicină? Mai rentează să fii medic în România de astăzi?
■ Claudiu Puiac: Ce îi sfătuiesc? Sa se pregătească şi să aibă răbdare că, peste vreo 40 de ani o să simtă şi ei că sunt medici. Îmi pare rău că spun asta, dar e doar adevărul.
■ Cum împacă managerul Puiac familia cu munca?
■ Claudiu Puiac: Cea mai mare placere este atunci când ajung acasă şi încep să fac temele cu fetiţele mele. Chestiile de familie şi cele de serviciu trebuie împărţite. Trebuie găsit un echilibru. Susţinerea familiei îţi dă forţă. În familie îmi încarc bateriile.
