Marinari abandonaţi pe Dunăre

Zece marinari de pe trei nave aparţinând CNF Giurgiu Nav SA se luptă de mai bine de trei luni cu foamea. Împingătoarele Giurgiu 6, Giurgiu 20 şi Filiaşi 10 sunt ancorate în apropierea Portului Drobeta Turnu-Severin, în aşteptarea unor comenzi care să-i scoată din criză.

Cine-i ajută?

Zece marinari de pe trei nave aparţinând CNF Giurgiu Nav SA se luptă de mai bine de trei luni cu foamea. Împingătoarele Giurgiu 6, Giurgiu 20 şi Filiaşi 10 sunt ancorate în apropierea Portului Drobeta Turnu-Severin, în aşteptarea unor comenzi care să-i scoată din criză. Marinarii nu şi-au mai primit alo­ca­ţiile de hrană şi trăiesc de pe o zi pe alta, din mila oamenilor. Chiar dacă unii au primit pachete de la familii, proviziile au fost epuizate rapid.

Căpitanul vasului Giurgiu 6, Puiu Popescu, povesteşte că a cerut mâncare şefului Portului Mol­do­va Veche, acesta ajutându-i cu efor­tul primarului. “Primarul lo­ca­li­tă­ţii s-a milostivit şi ne-a adus pâine, costiţă şi şuncă, altfel muream de foame”, spune bătrânul lup du­nă­rean. Puiu Popescu este din Giurgiu, are 58 de ani şi de la 27 de ani este căpitan fluvial. Are la activ peste 200 de îmbarcări. Din 2006 a ajuns angajatul Giurgiu Nav. Necazurile şi umilinţa au început din ianuarie 2007. Nava pe care o comandă acum, Giurgiu 6, a lucrat până la 4 oc­tom­brie anul trecut la transportul şlepu­ri­lor de cărbune importat din Serbia, după care a acostat la mal şi aici a rămas, din lipsa comenzilor. La Giurgiu Nav nimeni nu scoate o vorbă despre salarii. Şeful Biroului Miş­ca­re, Eugen Şoavă, nu a dorit să dea nici o lămurire, iar dispecerul Nicu Pastramă a fost categoric: “Nu ştiu şi nici nu pot vorbi de asta, nu mă interesează, nu avem noi treabă cu plata personalului”.