Marius Tucă: Vecini dintotdeauna

Citeşte şi: • Femeile • Am închiriat lumea pentru tine... • Am să te iubesc până la sfârşitul lumii (introducere) • Am să te iubesc până la sfârşitul lumii (cuprins) • Am să te iubesc până la sfârşitul lumii (încheiere) • De ziua tatălui meu • Aer • Declaraţie • Am să ascult Phoenix până la sfârşitul lumii • Moartea este breaking news • Clepsidra  • Click aici, dobitocilor! • Copii din dragoste şi spam • Dă-mi un like! • Am să te iubesc până la închiderea ediţiei • Mă tem că je t'aime • Casa Scânteii • Dragoste în Piaţa Cosmonauţilor • Am să te iubesc prin sms • Iubire • Colecist • Eşti ce n-a văzut Parisul • Cea mai frumoasă zi • Îmi potrivesc ceasul după tine • Îmi place mult de tot agenda ta • Am să mă întorc în timp să te iubesc • La un capăt al lumii tu, la celălalt eu • Îmi place despre tine • Am să te iubesc o sută de ani lumină • Manualul tău de funcţionare

Nu mai avem vecini 
care să ne spună bună-ziua,
de fapt nu mai ştiu dacă mai avem vecini,
suntem fiecare pe cont propriu,
suntem scări întregi, blocuri şi cartiere de străini,
suntem oraşe de străini,
o ţară în care oamenii ei nu se mai cunosc între ei
aşa cum se cunoşteau odată,
s-au mutat de mici copii,
nici n-au apucat să se cunoască,
s-au mutat părinţii,
care prin străinătate,
care prin singurătate,

bătrânii nu mai stau în faţa blocului,
au plecat demult prin locuri numai de ei ştiute,
au ajuns nişte taloane de pensii ascunse prin case,
pot să moară liniştiţi cu televizorul deschis
că nu află nimeni,
pe la înmormântările lor nu mai vine decât popa,
copiii le sunt plecaţi
abia au plecat şi n-au bani să se întoarcă,
puteau şi ăştia bătrâni să mai aştepte un pic,
măcar până strângeau şi ei bani
de un zbor low-cost,
de un zbor acasă,
spre nicăieri,
spre nimeni şi nimic,

vecinii au plecat demult,
copiii învaţă limbi străine
dacă au apucat să plece,
iar dacă au rămas
învaţă să rabde de foame,
iar dacă au noroc
îşi văd părinţii prin calculator
şi-i iubesc prin internet,
îi iubesc prin skype

acolo e plin de vecini
împrăştiaţi prin toată lumea
care încă n-au uitat
mirosul de ceapă prăjită de pe scara lor
sau mirosul de cornuleţe de la doi,
aşa cum nu pot uita vecinul de la parter,
de la unu sau al nu ştiu câtelea etaj,
mirosul de varză murată
îi urmăreşte prin toată lumea,
pe ei, vecinii de altădată,

vecinii plecaţi din faţa aceluiaşi bloc,
din acelaşi cartier,
din acelaşi oraş,
din aceeaşi lume,
vecini buni,
vecini irepetabili,
vecini pe viaţă şi pe moarte,
vecini cărora le-a rămas
doar ca un pretext,
dorul de casă,
ca să aibă unde să se întoarcă,
unde să vină,
să nu simtă că au ajuns ai nimănui,
că sunt de nicăieri şi că sufletul lor
a rămas într-o cutie poştală părăsită,
acolo unde au primit primul bileţel
sau prima scrisoare de dragoste
şi acum nu mai primesc nici măcar chitanţele
de la gaz sau lumină,

poştaşii au plecat şi ei
odată cu lumea şi cu scrisorile,
trăiesc într-o ştampilă,
sunt aşa de bine timbraţi
că nimeni nu mai poate să-i aducă înapoi,
aşteaptă cuminţi noile adrese
unde se vor strânge toţi vecinii din nou
de pe strada ta,
de pe strada mea,
din blocul tău,
din blocul meu,
de la unu,
de la doi,
iar când ne vom fi strâns toţi
n-o să mai fie nevoie de drumuri,
de străzi sau de numere...
_____________________________

Facebook: www.facebook.com/mariustuca.ro