Meşteşugul se transmite la Sighişoara

60 de meşteri populari din toată ţara şi-au dat întâlnire în cetatea medievală la cea de-a şasea ediţie a Târgului Meşteşugarilor

Târgul putea nici să nu existe, pentru că nici un sighişorean şi nici un ONG dintre cele guralive nu s-au gândit că aşa ceva s-ar potrivi de minune oraşului medieval. A trebuit să vină o englezoaică să ne înveţe ce e frumos. Dorthy Tarrant a venit în România acum mai bine de 12 ani, a înfiinţat Fundaţia Veritas-Sighişoara şi a demarat o serie de proiecte pentru orfani, pentru bătrâni şi pentru persoanele cu dizabilităţi. Târgul a pornit de la o ideea de a da posibilitatea meşteşugarilor din zonă să se întâlnească şi să mai lege două vorbe. Începutul a fost timid, cu câţiva meşteşugari din zona Sighişoarei. Anul următor au venit şi din Târgu-Mureş, şi din celelalte zone ale judeţului şi încet-încet au început să vină de peste tot. Anul acesta au venit 60, din toate colţurile ţării, mulţi dintre ei obişnuiţi deja ai evenimentului, organizat deja al şaselea an consecutiv. Printre ei, Marc Tudose, cunoscut mai degrabă al fanilor Muzeului Ţăranului

Român din Bucureşti. Prietenii în spun "spoon-man", pentru că sculptează linguri de lemn. Aşa i-a zis şi la site-ul personal, iar sighişorenii l-au îndrăgit rapid, fiind povestelnic din cale-afară. Aşa de mult i-a plăcut Sighişoara, încât s-a mutat în oraş şi a reuşit să îşi deschidă un magazin fix în buricul cetăţii. Cu timpul, şi-a făcut şi propria strategie de marketing, care a dat deja roade: "Eu încerc să fac o promovare a produsului tradiţional românesc prin intermediul poveştii lui. Clienţii mei primesc o pungă ecologică unde este trecută adresa mea de internet, iar acolo pot să vadă poveştile scrise în mai multe limbi". Şi povestea vine pe nerăsuflate: "În România avem o lingură care este lingura îndrăgostiţilor sau a dragobetelui, reprezentată de două păsări, asta pentru că ştim că dragobetele era considerat logodnic al păsărilor. Mai am aici o lingură, este simbol al maternităţii, avem tot două păsări, este vorba despre mama care îşi îngrijeşte puiul, iar deasupra mama are o coroană.

Cercul de deasupra este unitatea familiei, menţinută de mamă. O altă lingură care îmi place foarte mult este cea cu simbolul unui cocoş, simbolul speranţei, pentru că salută fiecare răsărit de soare. Mai am o lingură care îmi este foarte dragă mie, se cheamă ea lingura norocului. Se spune în tradiţia populară că atunci când o barză îşi face loc pe o casă o păzeşte de foc, de ape şi de hoţi". Pe timp de criză, oamenii caută tot povestea, spune Marc Tudose, deşi parcă-parcă se vinde mai bine lingura norocului, şi abia pe locul doi, lingura îndrăgostiţilor. "Din păcate, arta populară nu prea este bine promovată şi de fapt nu e bine promovată povestea. Şi dacă meşterii sau realizatorii de târguri ar pune mai mult accent pe poveste decât pe obiect, arta populară s-ar vinde mult mai bine."

Ţesături din păr de capră

Peste drum de omul-lingură, două turiste cu accent britanic târguiesc un colier de pietre colorate. Vânzătorul, cu mustaţă şi cu pălărie largă, ascultă mirat întrebarea stâlcită în româneşte. "Aaaaa, how much?", se prinde până la urmă, iar turistele îi zâmbesc larg. 300.000 zice, ametist, zice, turistele scot rapid banii. Vizavi, doi copii se aleargă pe lângă standul cu vase de Corund, spre disperarea vânzătorului. Deh, actori, cică s-au speriat de măşti. Fac o pauză la taraba cu turtă dulce, cu 3 lei căsuţa. Se opresc brusc în faţa lui Ioan Nistor, un sighişorean burtos care face curele. 350 de lei brâul. E tăcut, lângă el un meşter din Suceava sculptează linguri fine. L-au copleşit necazurile de acasă. Oamenii cumpără, mai ales turiştii străini, care ştiu să aprecieze munca meşterului. Alţii au venit însă şi cu comorile cele mai de preţ, pe care nu vor să le vândă nicicum. Elena Banu a venit tocmai din Râmnicu-Vâlcea şi este una din cele două persoane din România care ţese covoare din păr de capră. Vinde de toate, de la covoraşe la obiecte tricotate, în afară de covorul la care a lucrat trei ani şi despre care spune că nu l-ar vinde nici cu 10.000 de euro. "Banii se duc. Cineva, un om de ştiinţă, mi-a zis aşa: Nuţi, frumosul nu se scoate din casă niciodată, banii se duc. Tot el mi-a zis că, la bătrâneţe când nu mai poţi face doi paşi, te duci şi îl vinzi." Tanti Nuţi e asistentă, iar în timpul liber se dedică meşteşugului. Are deja premii, pleacă prin străinătate, dar tot are un regret: "Oamenii nu mai ştiu să aprecieze arta populară".

Târgul meşteşugarilor din Sighişoara nu este un loc unde să te plictiseşti. Asta, dacă te interesează. Evenimentul este de altfel un preambul al Festivalului Medieval de la Sighişoara, care în acest an îi va lăsa pe turişti cu gura căscată în perioada 23-25 iulie.