Moşii de iarnă şi de vară

A nu-i uita pe cei de-un neam cu noi, care au plecat la cele veşnice, este o datorie de creştin, plăcută lui Dumnezeu, dar este şi de folos sufletelor celor duşi. De două ori pe an, în bisericile ortodoxe se fac pomeniri generale ale morţilor, numite în popor Moşii de iarnă şi Moşii de vară.

Moşii sunt strămoşii noştri cei adormiţi, tot neamul nostru care a răposat. Strămoşii noştri se bucură că ne amintim de ei în acest fel, poate cel mai frumos posibil, se bucură nu numai de acea strigare a numelui de preot în biserică, ci mai ales de pomenirea la Sfânta Litrughie oficiată special pentru ei, în timpul căreia se cere mila Domnului către ei şi care îi poate scoate din chinurile iadului şi aşeza în lumina cea neînserată, după cum ne spun Sfinţii Părinţi. Cei aflaţi deja în Împărăţia lui Dumnezeu se vor bucura şi ei de strădania urmaşilor.

Totdeauna, acest parastas al Moşilor de iarnă se face în sâmbăta dinaintea duminicii Lăsatul secului de carne, în timp ce Moşii de vară sunt pomeniţi în sâmbăta dinaintea Rusaliilor (Pogorârea Sfântului Duh). Cu aceste ocazii se fac colive la biserici, se merge la mormintele celor dragi, se fac pomeni pentru toţi morţii, se împart vase cu mâncare, creştinii având grijă să împartă mai ales celor săraci.

Pentru că duminica următoare acestei zile a Moşilor de iarnă se mai numeşte şi a Înfricoşătoarei Judecăţi, Biserica a rânduit să se facă rugăciuni nu numai pentru cei adormiţi în dreapta credinţă, ci şi pentru toţi cei care au trăit înainte de venirea pe pământ a Mântuitorului Iisus Hristos, adică pentru toţi cei care au trăit aşteptându-L pe Mesia.

BISERICA VIILOR ŞI A MORŢILOR
A ne ruga astfel pentru sufletele celor morţi este o datorie dacă ne gândim că Mântuitorul ne-a poruncit să ne rugăm unii pentru alţii, dar întăreşte şi un alt adevăr: Biserica este formată din vii şi din morţi.
În plus, dacă atunci când erau în viaţă ne rugam pentru cei de-un neam cu noi să fie sănătoşi, să le fie bine, după ce au plecat dincolo, nu-i uităm, ci îi iubim în continuare şi ne rugăm să fie mântuiţi.

Atunci când merg la biserică în ziua de pomenire a morţilor, credincioşii aduc pomelnicul cu numele celor adormiţi, cu o prescure şi o lumânare şi le dau preotului la altar pentru ca morţii să fie pomeniţi la acea Liturghie dedicată lor. Fiecare aduce colivă, o sticlă cu vin, colaci şi alte produse alimentare pentru împărţit, după putere. În celelalte sâmbete de peste an în care se ţin parastase, acestea se fac pentru cei care au murit şi cărora li se împlinesc anumite soroace de pomenire. Ca regulă generală, este bine de ştiut că ziua de pomenire a morţilor este sâmbăta, nu duminica.