În aprilie 2013, o clădire din Bangladesh, în care funcţionau mai multe fabrici de confecţii - RANA Plaza- s-a prăbuşit. Atunci, 1138 de lucrătoare şi-au pierdut vieţile şi multe altele au fost mutilate definitv, picioarele sau mâinile fiindu-le amputate. Până în prezent, acestea nu au beneficiat de compensaţii din partea marilor companii responsabile de contractarea producţiei din RANA Plaza.
“AUR” – Asociaţia Naţională a Specialiştilor în Resurse Umane (A.N.S.R.U.) şi Cartel ALFA (Confederaţia Naţională Sindicală Cartel ALFA) au organizat, la 23 mai 2014, la Bucureşti, conferinţa “European Decent Work – Decent Life Speakers Tour 2014”.
Întâlnirea a fost organizată cu ocazia “European Decent Work – Decent Life Speakers Tour 2014”. Pentru cei prezenţi au vorbit doi oaspeţi, chiar din Bangladesh, cu o expertiză amplă în apărarea drepturilor lucrătorilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă din Bangladesh, precum şi în evaluarea impactului relaţiilor comerciale la nivel global asupra vieţii lucrătorilor. Aceştia sunt Babul Akhter, preşedintele Federaţiei lucrătorilor din industria textilă din Bangladesh (BGIWF) şi Baby Rokeja Rafique, Director Executiv al “Karmojibi Nari” organizaţie non-guvernamentală ce promovează drepturile şi incluziunea femeilor pe piaţa muncii din Bangladesh.
La un an de la tragedia de la RANA Plaza lucrurile nu s-au schimbat pre amult. Aşa cum se întâmplă şi în alte locuri din lume, legislaţie există, chiar favorabilă lucrătorilor, dar aceasta nu este aplicată. Multinaţionalele văd doar profitul, indiferent de sacrificiile la care sunt supuşi cei care lucrează pentru ele. Aşa cum arătau oaspeţii din Bangladesh, lucrătorii din această ţară nu beneficiază de concediu de odihnă, au un salariu mizer(în jur de 68 de dolari pe lună), sunt supuşi la tot felul de abuzuri. Nici la nivelul societăţii din Bangladesh, lucrurile nu stau prea bine. Există un mare procent de analfabetism, există multe mame adolescente.
Prezenţa lui Babul Akhter şi al ui Baby Rokeja Rafique “este extrem de importantă în contextul în care în acestă perioadă se comemorează 1 an de la tragedia de la RANA Plaza din aprilie 2013, ne-a declarat Raluca Mănăilă, coordonator european al “Multiplying Decent Work- Decent Life!”. Până în prezent acestea nu au beneficiat de compensaţii din partea marilor companii responsabile de contractarea producţiei din RANA Plaza, în directă contradicţie atât cu Articolul 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Participarea oaspeţilor din Bangaldesh reprezintă un tribut adus principiului fundamental al solidarităţii internaţionale la nivel global, singura care poate face posibilă prevenirea repetării unor astfel de tragedii.”
Şi, totuşi, s-a mai schimbat ceva în Bangladesh. După tragedia din aprilie 2013, autorităţile din această ţară au angajat 200 de inspectori de muncă, dar şi experţi în securitatea muncii.
Evenimentul de la Bucureşti s-a derulat în cadrul proiectului european “Multiplying Decent Work- Decent Life!”, cofinanţat de Comisia Europeană prin Programul de educaţie pentru dezvoltare EuropeAid Proiectul este implementat de “AUR” – Asociaţia Naţională a Specialiştilor în Resurse Umane (A.N.S.R.U.) şi CNS Cartel ALFA
“Acest proiect îşi propune să contribuie la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (MDG), şi anume eradicarea sărăciei, egalitatea de gen şi crearea unui parteneriat global în vederea promovării muncii decente. Scopul principal al proiectului este informarea opiniei publice, a consumatorilor şi mass media cu privire la realităţile legate de condiţiile de muncă şi de trai din ţările în curs de dezvoltare. Mesajul pe care dorim să îl transmitem este unul de solidaritate între toţi lucrătorii din 5 state europene şi Brazilia în vederea promovării condiţilor de muncă decente, a respectării drepturilor omului şi a realizării unei dezvoltări durabile bazate pe educaţie. Prin intermediul acestui proiect dorim să facem auzit acest mesaj de către către mass-media, autorităţi publice şi decidenţi, precum şi de publicul larg.”, a mai declarat Raluca Mănăilă.
Abuzuri la adresa angajaţilor se produc orinde în lume, din Europa până în Africa, din America de Sud până în Asia. Şi, poate, n-ar fi rău să ne uităm şi la ceea ce se întâmplă la noi în ţară.