Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din 1999, un grup de oameni de stiinta, condus de americanul Charles Nelson de la Scoala Medicala Harvard, a urmarit comportamentul a 136 de copii care au fost abandonati la nastere si plasati intr-un orfelinat din Capitala.
Concluzia principala a studiului este ca acesti copii care si-au petrecut primii doi ani in orfelinat s-au comportat "anormal" in relatiile sociale cu alti copii, chiar si dupa cativa ani de la parasirea institutiei. In plus, expertii au constatat ca viata intr-un orfelinat este strans legata de anumite anomalii ale creierului.
In articolul publicat de Science News sunt descrise conditiile din orfelinat. " ... un mediu spartan, in care copiii petrec ore intregi holbandu-se la un perete alb, fiind obligati sa respecte un regim strict de activitati. Copiii au parte de foarte putina atentie din partea ingrijitorilor sociali."
Nelson si echipa sa a aranjat ca jumatate din acesti copii sa ajunga in locuinte individuale, pentru a avea parte de asistenta maternala. Acest experiment a fost numit "Bucuresti, Proiect de Interventie Timpurie" si a oferit specialistilor date despre importanta mediului in care sunt crescuti copiii.
Specialistii au constatat ca urmarile unei educatii si a unui tratament dur persista mult timp, chiar si dupa ce copiii sunt mutati intr-o casa. La varsta de 8 ani, copiii care si-au petrecut primii doi ani intr-un orfelinat, pana sa fie mutati intr-o locuinta individuala, au "deficite profunde" in interactiunea cu alti copii. "Acesti copii nu au fost in stare sa poarte o conversatie normala si au avut probleme sociale", spun oamenii de stiinta.
Nu acelasi lucru se intampla cu cei care au reusit sa plece inainte sa se implineasca doi ani de stat in orfelinat. Acestia au fost capabili sa-si recapete abilitatile de socializare, comportandu-se la fel ca ceilalti copii care au crescut in propriile case.
In plus, copiii care au crescut intr-un orfelinat au prezentat si diferente la nivelul creierului. Scanarile RMN au demonstrat ca micutii institutionalizati prezinta "o scadere dramatica a volumului de materie cenusie, cea care contine celulele nervoase ale creierului".
Cercetatarii mai spun ca "volumul materiei albe, care se refera la semnalele transmise creierului de catre celule, a fost mai mic in cazul copiilor care au crescut in orfelinat un an sau doi si mai mare in cazul celor care au parasit institutia inainte sa se implineasca doi ani."
"Orfelinatele ar trebui sa fie considerate ultima solutie. Cel mai mare efort ar trebui sa fie concentrat pe gasirea cat mai rapida a unor parinti adoptivi", a concluzionat profesorul Nelson. (V.M.)
