Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deşi este considerată una dintre cele mai mari parcări din Capitală, la Casa Presei, numărul maşinilor, ca de altfel şi numărul tamponărilor cresc de la o zi la alta. Haosul este cu atăt mai mare cu căt in zonă, indicatoarele şi marcajele rutiere lipsesc cu desăvărşire.
Deşi este considerată una dintre cele mai mari parcări din Capitală, la Casa Presei, numărul maşinilor, ca de altfel şi numărul tamponărilor cresc de la o zi la alta. Haosul este cu atăt mai mare cu căt in zonă, indicatoarele şi marcajele rutiere lipsesc cu desăvărşire.
Operaţiunea schimbatul bordurilor de lux şi asfaltarea aleilor a ajuns şi la Casa Presei. Nimic de zis! Deja ne-am obişnuit cu peisajul, iar iniţiativa este lăudabilă. Insă nimeni, nici o minte "luminată" nu s-a găndit să mărească şi spaţiul destinat parcării, care pe zi ce trece este tot mai sufocată de numărul in continuă creştere al autovehiculelor. Lucru deloc surprinzător dacă ne găndim că in acest moment, imobilul, ce se intinde pe 23.000 mp, cuprinde peste 6.000 de incăperi in care lucrează peste 3.000 de persoane, alte 7.000 fiind zilnic in trecere. Locul pietrei cubice a fost luat de asfalt, astfel că de-acum trebuie să ne aşteptăm la adevărate raliuri pe aleile ce imprejmuiesc Casa Presei. Asta mai cu seamă că nu există nici un indicator rutier in zonă, nici o trecere de pietoni sau vreun limitator de viteză. Iar regula priorităţii de dreapta este aplicată de fiecare cum crede de cuviinţă. Şi vă daţi seama ce se intămplă cănd la volan este vreun stăngaci...
"Dacă tot se lucrează putea să se ia in calcul şi mărirea parcării. Normal că nu avem unde să ne lăsăm maşinile. Suntem din ce in ce mai mulţi angajaţi in clădirea de la Casa Presei. Iar dacă ne lovim maşina, chiar şi pentru o simplă zgărietură, trebuie să mergem la Accidente Uşoare, unde stăm la cozi uriaşe", ne-a declarat unul dintre sutele de şoferi nemulţumiţi.
PLANURI ŞI SCHIŢE. In parcarea de la Casa Presei, tamponările sunt in floare. Pe lăngă lucrările care de două săptămăni incurcă şi mai mult circulaţia, nu găseşti nici urmă de marcaje sau indicatoare rutiere care ar mai ghida căt de căt conducătorii auto. Dorind să aflăm cum, cănd şi in ce condiţii se pot instala astfel de indicatoare care să ajute fluidizarea traficului (şi nu ne referim doar la perimetrul de la Casa Presei), am descoperit o intreagă poveste de "cascadorii răsului". Să nu credeţi că lucrurile sunt atăt de simple cum ar părea la prima vedere. Dimpotrivă. Mai repede am schimba borduri in vreo şapte cartiere, decăt să instalăm căteva indicatoare! Trebuie să dai atătea explicaţii şi să faci atătea schiţe, incăt pănă la urmă te cam lipseşti. Acesta este probabil unul dintre motivele pentru care in Capitală in unele zone marcajele rutiere sunt cănd acoperite de copaci, cănd trăntite de vănt, inexistente sau amplasate prost.
Operaţiunea schimbatul bordurilor de lux şi asfaltarea aleilor a ajuns şi la Casa Presei. Nimic de zis! Deja ne-am obişnuit cu peisajul, iar iniţiativa este lăudabilă. Insă nimeni, nici o minte "luminată" nu s-a găndit să mărească şi spaţiul destinat parcării, care pe zi ce trece este tot mai sufocată de numărul in continuă creştere al autovehiculelor. Lucru deloc surprinzător dacă ne găndim că in acest moment, imobilul, ce se intinde pe 23.000 mp, cuprinde peste 6.000 de incăperi in care lucrează peste 3.000 de persoane, alte 7.000 fiind zilnic in trecere. Locul pietrei cubice a fost luat de asfalt, astfel că de-acum trebuie să ne aşteptăm la adevărate raliuri pe aleile ce imprejmuiesc Casa Presei. Asta mai cu seamă că nu există nici un indicator rutier in zonă, nici o trecere de pietoni sau vreun limitator de viteză. Iar regula priorităţii de dreapta este aplicată de fiecare cum crede de cuviinţă. Şi vă daţi seama ce se intămplă cănd la volan este vreun stăngaci...
"Dacă tot se lucrează putea să se ia in calcul şi mărirea parcării. Normal că nu avem unde să ne lăsăm maşinile. Suntem din ce in ce mai mulţi angajaţi in clădirea de la Casa Presei. Iar dacă ne lovim maşina, chiar şi pentru o simplă zgărietură, trebuie să mergem la Accidente Uşoare, unde stăm la cozi uriaşe", ne-a declarat unul dintre sutele de şoferi nemulţumiţi.
PLANURI ŞI SCHIŢE. In parcarea de la Casa Presei, tamponările sunt in floare. Pe lăngă lucrările care de două săptămăni incurcă şi mai mult circulaţia, nu găseşti nici urmă de marcaje sau indicatoare rutiere care ar mai ghida căt de căt conducătorii auto. Dorind să aflăm cum, cănd şi in ce condiţii se pot instala astfel de indicatoare care să ajute fluidizarea traficului (şi nu ne referim doar la perimetrul de la Casa Presei), am descoperit o intreagă poveste de "cascadorii răsului". Să nu credeţi că lucrurile sunt atăt de simple cum ar părea la prima vedere. Dimpotrivă. Mai repede am schimba borduri in vreo şapte cartiere, decăt să instalăm căteva indicatoare! Trebuie să dai atătea explicaţii şi să faci atătea schiţe, incăt pănă la urmă te cam lipseşti. Acesta este probabil unul dintre motivele pentru care in Capitală in unele zone marcajele rutiere sunt cănd acoperite de copaci, cănd trăntite de vănt, inexistente sau amplasate prost.
Paşi de urmat pentru semnalizarea unei intersecţii
După ce tu, ca simplu cetăţean sau ca firmă, sesizezi că in zona ta şi chiar pe strada ta ar trebui să fie indicatoare rutiere, şi ele nu sunt, te apuci cuminte şi faci o schiţă (talentul la desen nu este obligatoriu! ). In desenul făcut, cel care solicită aceste schimbări explică citeţ ce indicator doreşte să amplaseze, unde şi de ce.
Pasul doi: se solicită o audiere, iar schiţa ajunge la Comisia Tehnică de Circulaţie a Primăriei Capitalei, considerată in măsură să decidă dacă se impun intr-adevăr acele schimbări. Comisia, formată din mai mulţi membri (din cadrul Primăriei, din cadrul Poliţiei, de la RATB), supune la vot, ca o adevărată profesionistă, realizarea sau respingerea lucrării in cauză. Dacă se dă acceptul se trece la treabă.
"Nu este de joacă cu amplasarea acestor indicatoare. Este intr-adevăr nevoie de o schiţă, pentru că poziţionarea greşită a unui indicator ne poate costa viaţa", ne-a declarat Valentin Iana, şef Serviciu Sistematizare in cadrul Poliţiei Rutiere. Nu vă găndiţi totuşi că de azi pe măine vă veţi trezi cu indicatorul la poartă sau in faţa blocului. Depinde de lucrătorii de la Administraţia Străzilor, insărcinaţi cu realizarea lucrării. Poate dura o zi, o săptămănă, o lună, sau chiar...un an.
Pasul doi: se solicită o audiere, iar schiţa ajunge la Comisia Tehnică de Circulaţie a Primăriei Capitalei, considerată in măsură să decidă dacă se impun intr-adevăr acele schimbări. Comisia, formată din mai mulţi membri (din cadrul Primăriei, din cadrul Poliţiei, de la RATB), supune la vot, ca o adevărată profesionistă, realizarea sau respingerea lucrării in cauză. Dacă se dă acceptul se trece la treabă.
"Nu este de joacă cu amplasarea acestor indicatoare. Este intr-adevăr nevoie de o schiţă, pentru că poziţionarea greşită a unui indicator ne poate costa viaţa", ne-a declarat Valentin Iana, şef Serviciu Sistematizare in cadrul Poliţiei Rutiere. Nu vă găndiţi totuşi că de azi pe măine vă veţi trezi cu indicatorul la poartă sau in faţa blocului. Depinde de lucrătorii de la Administraţia Străzilor, insărcinaţi cu realizarea lucrării. Poate dura o zi, o săptămănă, o lună, sau chiar...un an.
