Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România repetă greşelile unor ţări din Occident, acceptând introducerea şi menţinerea pe piaţă a sacoşelor din polietilenă cu aditivi care conţin metale grele cu efecte cancerigene, mutagene şi bioacumulative. Acesta este principalul mesaj transmis ieri în cadrul unei conferinţe de presă organizată de nou-înfiinţata organizaţie de protecţie a mediului Agent Green şi de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta.
La câteva săptămâni după ce ministrul Mediului, Nicolae Nemirschi, a declarat că Executivul nu va retrage taxa pe pungile de plastic, două organizaţii de protecţia mediului au organizat ieri la Bucureşti o conferinţă de presă tematică, la care au participat doi experţi în domeniu - italianul Marco Versari, specialist în biodegrabilitate şi compostabilitate şi manager de marketing strategic al companiei Novamont, şi Alina Mihăescu, manager al companiei Vincotte, filiala din România, care are asigură standardizarea materialelor biodegradabile.
S.O.S. OXODEGRADABILELE
Gabriel Păun de la Agent Green şi Costel Popa de la Salvaţi Dunărea au insistat asupra faptului că în ţara noastră aşa-numitele sacoşe oxodegradabile sunt imprimate cu texte ce reprezintă publicitate înşelătoare, precum "biodegradabile" sau "oxo-biodegradabile", şi nu sunt supuse ecotaxei, deşi nu sunt biodegradabile 100%. De fapt, aceste sacoşe conţin 98% polietilenă şi restul de 2% aditivi toxici (inclusiv metale grele cu potenţial cancerigen şi mutagen), caracteristici care permit dezintegrarea în fragmente a plasticului respectiv, fragmente care vor continua să reziste în mediu. Produsă în condiţii de expunere la raze ultraviolete sau la căldură uscată, fragmentarea în particule a oxodegradabilelor permite polietilenei să reziste la biodegradare.
Pentru că materialele oxodegradabile nu corespund normelor europene, existenţa pe piaţa românească a acestor produse nu face decât să încalce normativa EN 13432 (respectiv standardul introdus de România în 2002 SR EN 13432), care stabileşte standardele pentru materialele biodegradabile şi compostabile.
ANCHETĂ AGENT GREEN
În plină discuţie despre ecotaxa introdusă la 1 ianuarie 2009, majoritatea sacoşelor oferite cumpărătorilor nu reprezintă soluţia pentru un mediu mai curat, a spus Gabriel Păun, care a desfăşurat o investigaţie în teren, în rândurile distribuitorilor de pungi aşa-zis biodegradabile, scutite de taxă. Agent Green a dezvăluit ieri că piaţa din România este pur şi simplu invadată de sacoşe care conţin aditivi cu elemente cancerigene, mutagene şi care se acumulează în organisme.
"Culmea este că ele sunt vândute drept biodegradabile, deşi sunt mai dăunătoare chiar şi decât plasticul obişnuit din cauza metalelor grele din aceşti aditivi. Aceşti aditivi mai au proprietatea de a declanşa dezintegrarea plasticului şi deci ar afecta şi produsele fabricate din plastic reciclat", a declarat Păun.
Reprezentantul Agent Green a dat ca exemplu cazul cobaltului, găsit în concentraţii mai mari de 4.000 mg/kg în aditivii "oxodegradabili". La asemenea concentraţii aceste materiale sunt considerate dăunătoare pentru mediu. În procesul de fragmentare aceste metale grele încadrate în categoria "substanţe periculoase" pot ajunge în mediu, unde furnizează substanţe ecotoxice persistente şi substanţe cancerigene, mutagene, toxice pentru reproducere, care se acumulează în organisme.
EUROPA ŞI NOI
Soluţia pentru sacoşele care nu corespund standardelor o constituie materialele biodegradabile şi compostabile.
Din nefericire, în România nu există în prezent un laborator care să testeze materialele folosite la fabricarea sacoşelor.
Cu toate acestea, România se consideră "aliniată" la standardul european EN 13432, care specifică cerinţele pentru ambalajele biodegradabile ce pot fi transformate în compost (deşeuri care pot fi folosite ca şi îngrăşământ - n.r.). Această normă se referă la toate tipurile de materiale şi la toate tipurile de ambalaje pentru toate tipurile de produse.
La Bucureşti există, din 2006, reprezentanţa unui organism independent care oferă certificate pentru materialele compostabile şi/sau biodegradabile. Reprezentanta Institutului belgian Vincotte la Bucureşti, Alina Mihăescu, a declarat ieri că de la începutul lui 2009 până în prezent a primit "cinci-şase cereri pentru certificarea unor produse din materiale oxodegradabile, dar toate au fost refuzate". Pungile oxodegradabile - a precizat Mihăescu - conţin aditivi care grăbesc dezintegrarea plasticului în fragmente mai mici, care vor continua să reziste în mediu şi în care se găsesc în continuare metale grele. "În condiţiile în care aceste materiale sunt compostabile, adică pot fi folosite ca îngrăşământ, ele devin şi mai periculoase."
În Uniunea Europeană, mai mulţi producători au găsit soluţia oportună, realizând un program de angajament voluntar pentru certificarea produselor care să atingă cele mai înalte standarde de siguranţă şi cel mai mic impact posibil pentru mediu. Angajamentul a fost recunoscut oficial de Comisia Europeană în februarie 2005.
TREI DIRECŢII ÎN UE
Marco Versari, expert în ştiinţe agricole, vorbeşte liber despre trei direcţii europene, adoptate de mai toate statele membre. În primul rând, este nevoie ca europenii să economisească resursele regenerabile. În al doilea rând, este imperativ ca toate ţările din cadrul Uniunii Europene să implementeze sistemul colectării separate a deşeurilor alimentare (care pot fi transformate ulterior în compost). În al treilea, dar nu în ultimul rând, cetăţenii Europei trebuie să conştientizeze că ecologizarea mediului depinde exclusiv de puterea şi capacitatea noastră. Fiecare dintre noi trebuie să contribuim la evitarea acumulării, în mediu, a materialelor plastice care distrug biodiversitatea şi, implicit, care dăunează omului.
Când vorbim despre bioplastice, vorbim în principal despre managementul deşeurilor alimentare, care reprezintă cea mai importantă fracţiune a deşeurilor pe care le generăm, a mai spus Versari. Fiecare om produce aproximativ un kg de deşeuri pe zi. Din această cantitate, 35-50% reprezintă deşeuri organice, compostabile. De sute de ani fermierii produc compostul în gospodăriile lor.
România trebuie să aleagă
Într-un interviu acordat Jurnalului Naţional, Marco Versari de la Novamont a încercat să explice ce înseamnă un mediu curat, o mentalitate sănătoasă şi un viitor pentru copiii noştri. În opinia expertului italian, unul dintre cele mai importante lucruri constă în conştientizarea, de către toţi factorii implicaţi, a faptului că atunci când se vorbeşte despre managementul deşeurilor trebuie să se folosească un singur limbaj. Normele europene sunt elaborate cu scopul de a fi respectate în egală măsură de toate statele membre, inclusiv de România. "Respectaţi standardele! Este un lucru de bun simţ!", ne-a declarat Versari, precizând că această regulă oferă o motivaţie în competiţia între companii, precum şi un nou stil de viaţă pentru omul de rând. "Colectaţi deşeurile în mod selectiv!", a adăugat expertul italian, insistând că cea mai importantă materie la ora actuală o constituie compostul. România nu este singura ţară din Uniunea Europeană care nu foloseşte sistem de colectare selectivă. Şi Franţa se află în aceeaşi situaţie, dar de anul viitor francezii trebuie să renunţe la obiceiul de a-şi arunca gunoiul într-o singură pubelă. Cele câteva reguli care trebuie urmate de orice stat membru contribuie la elaborarea unei filosofii cu privire la modul în care trăim în armonie cu mediul, dar în principal la "moştenirea" pe care o lăsăm copiilor noştri. Şi riscăm, după cum a precizat Versari, să nu lăsăm generaţiilor viitoare decât gunoaie."România trebuie să decidă ce înseamnă să scadă impactul, să aleagă între plastic sau materiale biodegradabile", a concluzionat Marco Versari.
