Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Părinții divorțați, cărora foștii soți nu le permit menținerea legăturilor cu copiii, ignorând prevederile din deciziile instanțelor referitoare la drepturile de vizitare, nu au, în prezent, prea multe soluții la îndemână. Există posibilitatea unei plângeri penale, pentru neaplicarea unei decizii judecătorești, dar șansele de a i se da curs sunt minime. În cel mai bun caz, se va aplica o amendă penală, dar părintele recalcitrant nu va putea fi, astfel, constrâns să respecte decizia instanței.
Altă variantă este cea a executorului judecătoresc. Dar, presupunând că părintele care ar trebui executat este la domiciliu și că deschide ușa executorului, este inuman ca, fiecare vizită să fie intermediată de executor și, eventual, de poliție...
Guvern propune o a treia cale, prin proiectul de lege privind modificarea și completarea Legii nr. 272 / 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilui. Astfel „Pentru restabilirea și menținerea relațiilor personale ale copilului, serviciul public de asistență socială și, după caz, direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului București au obligația de a conferi consiliere psihologică atât copilului, cât și părinților săi”. Mai mult: „În cazul în care părintele la care copilul locuiește împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanță sau convenit de comun acord, părintele la care nu locuiește în mod statornic poate cere Serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială în circumscripția căruia se află locuința copilului, să monitorizeze relațiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni. Monitorizarea permite Serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială în circumscripția căruia se află locuința copilului să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuiește în mod statornic, la înapoierea acestuia, să realizeze intervievarea părinților, a copilului și a persoanelor cu care copilul locuiește, precum și altor persoane, în vederea întocmirii raportului de monitorizare. La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul Serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoana cu atribuții de asistență socială care a întocmit raportul poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologică a unuia dintre părinți sau a ambilor, precum și o serie de măsuri pentru îmbunătățirea relației personale dintre copil și părintele la care nu locuiește”.
Proiectul prevede și „o amendă pe ziua de întârziere impusă persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea programului de menținere a relațiilor personale ale copilului”, dar nu precizează cuantumul amenzii.
