Plajele virgine de pe cordonul litoral

DESCOPERIREA ROMĂNIEI ● Ceauşescu a închis laguna Razim-Sinoie
Cel mai ambiţios proiect al lui Nicolae Ceauşescu privind Delta Dunării a fost asanarea parţială a complexului de lacuri Razim-Sinoie şi transformarea a întinse suprafeţe de apă în teren agricol numai bun pentru cultivarea cerealelor. Lacurile, care în acel moment formau cel mai mare complex lagunar din Europa, au fost despărţite de mare printr-o fîşie de pămînt – astăzi plaje virgine – care a fost denumită cordonul litoral. Iniţiativa a creat o sumedenie de probleme ecologice.

DESCOPERIREA ROMĂNIEI ● Ceauşescu a închis laguna Razim-Sinoie
Cel mai ambiţios proiect al lui Nicolae Ceauşescu privind Delta Dunării a fost asanarea parţială a complexului de lacuri Razim-Sinoie şi transformarea a întinse suprafeţe de apă în teren agricol numai bun pentru cultivarea cerealelor. Lacurile, care în acel moment formau cel mai mare complex lagunar din Europa, au fost despărţite de mare printr-o fîşie de pămînt – astăzi plaje virgine – care a fost denumită cordonul litoral. Iniţiativa a creat o sumedenie de probleme ecologice.

În Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, primele lucrări de anvergură au avut loc sub îndrumarea profesorului Grigo-re Antipa. Comisiunea Europeană, care şi-a stabilit sediul la Sulina, a ajutat la regularizarea braţului Sulina şi transformarea lui în canal na-vigabil de mare adîncime. Pînă în anii ’60, numai săparea cîtorva canale a mai perturbat echilibrul ecologic în Deltă. După această perioadă au început lucrări masive în Rezervaţie. Scopul final? Secarea Deltei şi transformarea ei în teren agricol, propice pentru cultura cerealelor. Proiectul visat de Ceauşescu însemna îndiguirea celor trei braţe, Chilia, Sulina şi Sfîntu Gheorghe, urmînd ca între acestea să se practice agricultură intensă. Planurile au fost puse în practică în mare parte, astfel că, în mai puţin de 20 de ani, zece procente din suprafaţa Deltei fuseseră deja secate de buldozerele şi maşinăriile comuniştilor.

ÎNCHIDEREA. Dintre toate indicaţiile date de Ceauşescu, cea mai "preţioasă" a vizat închiderea cordonului litoral în mai multe puncte la sud de actuala staţiune Portiţa, pentru reducerea suprafeţei acoperite de ape din complexul Razim-Sinoie. Practic, s-a dorit ca lacurile să nu mai comunice prin nici un punct cu marea, în acest fel putîndu-se realiza mai uşor îndiguirile. Lucrările, spectaculoase prin desfăşurarea de forţe, au durat cîţiva ani şi s-au finalizat în 1974. Astăzi, cordonul litoral începe de la Sulina, trece prin Sfîntu Gheorghe şi se continuă în sud prin Gura Portiţei pînă la Grindu Chituc. Sectorul cu fragilitate ridicată este situat între canalul Sondei şi grindul Cazacu, pe o zonă de circa 10 km. În anumite locuri cordonul litoral nu măsoară nici măcar 10 metri lăţime şi nu are mai mult de 30-50 de centimetri deasupra mării. Aceste zone pot fi traversate fără probleme de valurile cu înălţimi medii.

DESCHIDERE POLITICĂ. Construirea cordonului litoral prin care s-au închis toate canalele dintre complexul de lacuri Razim-Sinoie şi Marea Neagră a provocat pagube mai mari decît s-a anticipat la vremea respectivă. După revoluţie, s-a adus de cîteva ori în discuţie, timid, redeschiderea cordonului pentru limitarea pagubelor. Aceasta se poate face cu minim de resurse, însă este nevoie de o decizie politică. Separarea complexului lagunar Razim-Sinoie de Marea Neagră a însemnat un nou proiect ratat pus la cale de Partidul Comunist. Ctitoria viza transformarea marilor lacuri din sudul deltei într-un rezervor de apă dulce care să fie folosit la irigarea ogoarelor din partea de nord a Dobrogei. Dacă pînă în 1989 acest scop a fost atins pentru că sistemul de irigaţii era funcţional, nu acelaşi lucru s-a întîmplat după revoluţie, cînd, încet-încet, sistemul de irigaţii a devenit o ruină. În acest moment acest sistem este nefuncţional, o parte din el fiind furat pe bucăţi în anii ’90, restul rămas fiind învechit şi foarte costistor de folosit. Practic apa din complexul de lacuri Razim-Sinoie nu mai este folosită cîtuşi de puţin pentru agricultură. Iar aceasta a atras nenumărate consecinţe, care de care mai grave din punct de vedere ecologic. Aşa s-a născut ideea abandonării proiectului iniţial şi al redeschiderii cordonului litoral, realizîndu-se astfel reconectarea la mare a complexului de lacuri.

PLANURI. Despre reconstrucţia ecologică a zonei Razim-Sinoie a început să se vorbească prin 1990, anul în care a fost pus la punct planul de reconstrucţie a Rezervaţiei Delta Dunării. Între cele trei braţe, Chilia, Sulina şi Sfîntu Gheorghe, proiectul viza renaturarea amenajărilor agricole şi piscicole construite în perioada comunistă şi redarea lor circuitului natural. Primele care au fost supuse programului de reconstrucţie ecologică au fost zonele Babina (2.100 de hectare) şi Cernovca (1.580 de hectare) din partea de nord a deltei, în apropierea braţului Chilia. Lucrările au început în 1994, iar doi ani mai tîrziu se vedeau deja rezultatele. Proiectul a fost foarte apreciat de specialiştii internaţionali, primind Premiul Eurosite din partea Comisiei Europene şi Conservation Merit Award din partea Fondului Mondial pentru Natură (WWF). Următoarea etapă, zona Popina, de 3.600 de hectare, a fost începută abia în anul 2000, după trei ani de monitorizări şi studii. Reconstrucţia ecologică a amenajării Fortuna (2.115 hectare) a fost finalizată în noiembrie 2004. Succesul programului de reconstrucţie ecologică, foarte apreciat în străinătate, reprezintă garanţii şi pentru deschiderea cordonului litoral.

PAŞI. Pentru realizarea proiectului ar fi nevoie în primul rînd de un studiu efectuat de experţii Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare "Delta Dunării" din Tulcea. În momentul în care studiul ar fi gata, acesta ar urma să fie trimis la Ministerul Mediului, care îl va analiza. Pasul următor ar fi finanţarea proiectului, fie de la bugetul ministerului, fie prin atragerea de diferite fonduri din ţară sau străinătate. Mai multe instituţii financiare europene au fost de acord pînă acum să finanţeze proiectul de reconstrucţie ecologică. Odată asiguraţi banii, lucrările fizice, la faţa locului ar dura aproximativ un an. Etapa cea mai importantă a proiectului ar urma însă abia după momentul redeschiderii cordonului. Pentru o perioadă de 4-5 ani ar urma să fie monitorizate şi cercetate din punct de vedere ştiinţific impactul lucrării şi evoloţia ecologică a complexului, intervenindu-se din timp în timp cu alte lucrări de mai mică anvergură acolo unde este nevoie.

PIEDICI. Deşi în teorie sună foarte promiţător, previziunile practice pentru ca acest proiect să fie pornit nu sînt prea roz. Şi asta pentru că este nevoie de o decizie politică. Actualii guvernanţi nu par prea dispuşi să continue proiectul de reconstrucţie ecologică. Astfel, într-una din sedinţele de guvern de luna trecută s-a discutat despre sprijinirea amenajărilor agricole şi piscicole, este clar că aceasta înseamnă stoparea reconstrucţiei ecologice în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării". În plus, există semnale că Ministerul Agriculturii nu este dispus să renunţe la rezerva de apă dulce din Razim şi Sinoie, chiar dacă aceasta nu-şi mai are rostul, în favoarea refacerii activităţilor tradiţionale în zonă şi a protejării habitatelor.

Turism în plină dezvoltare

În timp ce politicienii şi experţii se ocupă (sau nu) de redeschiderea cordonului litoral, zona a devenit extrem de interesantă pentru turişti. Staţiunea Gura Portiţei a cunoscut o dezvoltare fără precedent în ultimii ani. De la o locaţie insalubră, aici s-a construit un complex turistic modern, amenajîndu-se şi un camping pentru cei care doresc să stea la cort. În căutare de linişte, turiştii sosesc cu miile aici din primăvară pînă în toamnă, bucurîndu-se de plaja virgină. Din păcate, o dată cu dezvoltarea turismului (la Portiţa se poate ajunge foarte uşor cu vaporul), a crescut şi invazia plajelor virgine.