Pocăinţă şi dărnicie

“Evanghelia care se citeşte în această zi în timpul Deniei (Ioan 12, 17-50) arată înteţirea sau intensificarea conflictului dintre mai-marii cărturarilor şi fariseilor, pe de-o parte, şi Iisus, pe de altă parte.

Sfînta şi Marea Miercuri (Denia de Marţi Seara)

“Evanghelia care se citeşte în această zi în timpul Deniei (Ioan 12, 17-50) arată înteţirea sau intensificarea conflictului dintre mai-marii cărturarilor şi fariseilor, pe de-o parte, şi Iisus, pe de altă parte. În această Evanghelie, Iisus prevesteşte: “acum este judecata acestei lumi, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, cînd Mă voi înălţa de pe pămînt, îi voi trage pe toţi la Mine” ( Ioan 12, 31-32). Apoi, în Evanghelie, se precizează: “Iar aceasta zicea arătînd cu ce moarte avea să moară” (Ioan 12, 33). Apoi Iisus îndeamnă la urmarea lui Hristos-Lumina şi la priveghere: “Umblaţi cît aveţi Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cît aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii”(Ioan 12, 35-36).

Evanghelia care se citeşte în timpul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite (Matei 26, 6-16) vorbeşte despre femeia păcătoasă care, la cina din Casa lui Solomon Leprosul, a turnat mir de mare preţ pe capul lui Iisus pe cînd şedea la masă. Cîntările liturgice ale acestei zile combină ceea ce se spune despre femeia aceasta în Evanghelia după Matei cu ceea ce se spune în Evanghelia după Luca (7, 36-50), pentru a pune contrast dărnicia şi smerenia acestei femei cu lăcomia şi viclenia lui Iuda, vînzătorul sau trădătorul lui Iisus: “Păcătoasa a venit la Tine, vărsînd mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflînd împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vînzîndu-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale”!

În altă parte, concluzia contrastelor devine cerere a darului pocăinţei: “Cînd păcătoasa aducea mirul, atunci s-a înţeles ucenicul cu cei fără de lege. Aceea se bucura turnînd mirul de mult preţ, iar el se grăbea să vîndă pe Cel fără de preţ; aceea a cunoscut pe Stăpînul; iar acesta se despărţea de Stăpînul; aceea se mîntuia, iar Iuda se făcea rob vrăjmaşului. Rea este lenevirea, mare este pocăinţa, pe care dăruieşte-o mie, Mîntuitorule, Cel ce ai pătimit pentru noi, şi ne mîntuieşte pe noi”.

Se vede că aceste prime trei zile ale Săptămînii Sfintelor Patimi sunt încă zile de pocăinţă, ca şi cele din Postul de patruzeci de zile, întrucît ele cuprind încă rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul, Doamne şi stăpînul vieţii mele. În Sfînta şi Marea Miercuri, în timpul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, după ce preotul a ridicat darurile de pe Sfînta Masă, mai rosteşte pentru ultima dată rugăciunea de pocăinţă a Sfîntului Efrem Sirul. Aceasta este ultima Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite întrucît în Sfînta şi Marea Joi Hristos cheamă la Cina cea de Taină pe cei ce s-au curăţit de păcate prin post şi pocăinţă. Aceasta arată că numai prin pocăinţă ne putem apropia de Cina cea de Taină, ea fiind anticipare a jertfei Mielului-Hristos, întrucît “Paştele nostru Hristos S-a jertfit pentru noi” (1 Corinteni 5, 7).”

Din volumul: “Foame şi sete după Dumnezeu (înţelesul şi folosul postului”) de Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

• Sfînta şi Marea Marţi (Denia de Luni Seara) : Pilda celor 10 fecioare