Preot afon pentru surzi

De doua saptamani, in paraclisul Manastirii Radu Voda din apropierea Patriarhiei, parintele Victor tine slujbe pentru surdo-muti. Are 24 de ani si este primul preot din Bucuresti hirotonisit special pentru nevoile spirituale ale oamenilor care nu aud.

Intr-o liniste intrerupta doar de scartaitul usor al parchetului si de fasaitul hainelor, preotul le transmite credinciosilor cuvantul lui Iisus prin semne. In paraclis, doua femei in partea stanga, trei barbati in dreapta. Cantaretul. Diaconul. Sotia preotului cu fetita de cateva luni.

Slujba pe scurt, antiplictiseala

Serviciul divin de duminica a inceput la 11:00, cu o ora mai tarziu decat era planificat. "Surzii nu sunt disciplinati, trebuie sa-i chemi la 9:00 ca sa vina la 10:00", spune diaconul preotului. Poate i-a speriat si slujba de saptamana trecuta, care a durat patru ore. Sa te exprimi prin gesturi dureaza mai mult decat prin cuvantul rostit.

Parintele se uita in ochii oamenilor, arata spre icoana Fecioarei, spre cea a Mantuitorului. "Daca as arata in sus, poate nu s-ar alege nimic. Dar asa e direct - uite-l pe Iisus, e aici, cu noi, e prezent." Oamenii zambesc si dau din cap, apoi incep si ei un straniu balet cu mainile, din care un auzitor nu pricepe nimic. Urmeaza un moment in care se imbratiseaza, cerandu-si iertare unii de la ceilalti.

In paraclis nu exista catapeteasma. In celelalte biserici, preotul canta in altar si credinciosii aud, dar aici trebuie pastrat permanent contactul vizual. Pe fereastra intra vocea preotului de la Biserica Radu Voda, de alaturi. Preotului din paraclis nu-i lipseste cantatul cu voce tare. "Eu cant cu mainile. Intr-un fel, eu sunt handicapat din punctul asta de vedere. In facultate chiar mi-a fost greu sa trec examenul la muzica." Pentru ca gesticuleaza mult, are dureri de spate. Absenta credinciosilor este o alta incercare. "E descurajant ca vin atat de putini la biserica. Dar deznadejdea e un gand rau, o ispita. Nu vreau sa renunt, simt ca asta este menirea mea."

Din cele 3.000 de posibili enoriasi, doar 25-30 frecventeaza biserica. Daca e prea cald sau ploua, oamenii prefera sa iasa la iarba verde sau sa stea acasa. Parintele ar vrea sa-i ajute, sa construiasca cateva ateliere mestesugaresti, care sa le ofere locuri de munca. Sa cumpere calculatoare pentru copiii surzi, sa le conecteze la Internet si sa le gaseasca un profesor.

Inainte sa fie hirotonit, preotul Victor facea interpretare pentru surzi in timpul slujbei pentru auzitori. "Ma simteam legat de maini si de picioare, pentru ca nu eram decat un intermediar intre preot si credinciosi." Surzii se vor putea si spovedi. Pana acum nu era posibil, deorece spovedania se face intre patru ochi. Era nevoie si de un interpret, caci preotul nu intelegea limbajul gestual.

Diaconul surdo-mut

Florea Barbu vine in fiecare duminica la biserica. Este si diacon, ajuta la slujba. Vorbeste aproape clar, pentru ca a surzit la trei ani si avea vorbirea formata. Dar nu aude nimic. Citeste pe buze, se uita in ochii tai si te intelege. "Era nevoie de un preot pentru surzi. Inainte mergeam la biserica doar de Pasti si de Craciun. Aprindeam o lumanare pentru parintii morti sau pentru o dorinta. Nu intelegeam nimic din slujba. Ii vedeam pe oameni ca isi fac cruce, ca stau in genunchi, dar mesajul nu ajungea la mine." Florea si-ar dori sa existe macar o biserica speciala pentru ei. Dar o biserica ar costa cateva miliarde, iar surzii sunt saraci. Pana acum au adunat 20 de milioane de lei, bani care ar ajunge doar pentru cateva zeci de caramizi. Oamenii care nu aud sunt izolati intr-o tacere desavarsita. Nu pot face meserii in care e nevoie sa comunice. Nu pot vorbi la telefon cu prietenii, asa cum o fac auzitorii. De aceea, biserica este si un loc de intalnire, un loc unde se pot cunoaste unii pe altii. Aici preotul ii ajuta sa se impace si sa-si gaseasca linistea sufleteasca. Mijlocind prin gesturi intre cei ce nu aud si Dumnezeu.

INITIERE

Parintele Victor s-a straduit trei ani sa-si insuseasca limbajul semnelor. A invatat de la surdo-muti limbajul laic, la filiala lor din Bucuresti. Preotul Onu Constantin l-a initiat in cel religios, la Seminarul Teologic din Pitesti. Parintele Constantin este primul care a tinut pentru surzii din Romania o slujba in limbaj gestual, in 1996. Acum exista preoti care se exprima prin semne in Pitesti, Oradea, Iasi, Constanta. "A fost un prilej si o provocare pentru mine sa lucrez cu surdo-mutii. Si o mare bucurie. L-am vazut pe parintele Onu cum face semnele pentru Sfanta Liturghie si l-am copiat intru totul." Pregatirea fiecarei slujbe presupune citirea si intelegerea textului biblic care urmeaza a fi prezentat. Apoi preotul incearca sa adapteze totul in gesturi, intr-un mod cat mai elocvent.