Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Creşterea economică a Uniunii Europene a dublat impactul ecologic asupra planetei in ultimii 30 de ani, arată un raport WWF. In ciuda progresului tehnologic, presiunea asupra mediului a inregistrat o creştere mai rapidă decăt populaţia Europei.
Creşterea economică a Uniunii Europene a dublat impactul ecologic asupra planetei in ultimii 30 de ani, arată un raport WWF. In ciuda progresului tehnologic, presiunea asupra mediului a inregistrat o creştere mai rapidă decăt populaţia Europei.
In opinia ecologiştilor, asta a dus la un deficit de resurse naturale atăt pentru restul lumii, căt şi pentru generaţiile viitoare. In noul raport, "Europa 2007 - Produsul Intern Brut şi Amprenta Ecologică", WWF realizează o analiză comparativă a performanţelor ţărilor din Uniunea Europenă, inregistrate incepănd cu 1971 in trei domenii-cheie: creşterea economică, măsurată in funcţie de produsul intern brut; presiunea exercitată asupra resurselor naturale, măsurată prin amprenta ecologică; şi dezvoltarea umană, evaluată prin indicele dezvoltării umane elaborat de Organizaţia Naţiunilor Unite. "Cu doar o generaţie in urmă, Europa era un creditor ecologic, folosind mai puţine resurse naturale decăt erau disponibile. Astăzi insă consumul europenilor depăşeşte cu mult capacitatea de suport a ecosistemelor naturale. Dacă toţi oamenii de pe această planetă ar avea acelaşi stil de viaţă cu cel al europenilor, am avea nevoie de mai mult de 2,6 planete care să asigure necesarul de resurse şi care să neutralizeze deşeurile generate", afirmă Tony Long, directorul Biroului European al WWF.
EVALUARE. "Dezvoltarea pe care noi o evaluăm in prezent este foarte departe de obiectivul declarat al UE şi al statelor lumii cu privire la dezvoltarea durabilă. Această discrepanţă este cauzată de faptul că deciziile economice ignoră in mod frecvent capitalul natural pe care il avem la dispoziţie. Indicatorii economici sunt esenţiali. Dar, fără o contabilizare sănătoasă a resurselor naturale, deficitul ecologic va trece neobservat şi va fi ignorat. Este ca şi cum ne-am cheltui banii, fără să realizăm că lichidăm capitalul natural al acestei planete", spune Emeka Anyaoku, preşedintele organizaţiei WWF. Exceptănd Finlanda, Letonia şi Suedia, toate ţările Uniunii se confruntă cu un deficit de resurse naturale. Chiar dacă aceste ţări dispun de rezerve ecologice mai importante comparativ cu celelalte membre UE, aceasta nu inseamnă că le şi gestionează corect. De exemplu, in Finlanda presiunea asupra mediului a crescut cu 70% incepănd din 1975, una dintre cele mai mari rate de creştere din cadrul UE. Germania, Bulgaria şi Letonia au reuşit să işi reducă amprenta ecologică in ultimele trei decenii şi, in acelaşi timp, să işi crească indicele dezvoltării umane. Cu toate acestea, amprenta ecologică a Germaniei este de 2,5 ori mai mare decăt resursele naturale de care dispune şi de două ori mai mare decăt media globală per persoană. In Grecia şi Spania atăt economia, căt şi consumul se află intr-o continuă creştere. In Grecia s-a inregistrat cea mai mare creştere a amprentei ecologice, in timp ce indicele dezvoltării umane nu a urcat foarte mult. Franţa se inscrie in tendinţele generale ale UE. Cu o tehnologie imbunătăţită, Franţa dispune de un volum mai mare de resurse, dar şi consumul este in creştere, in special in domeniul energetic.
EUROPA DE EST. In Europa de Est, spre exemplu, amprenta ecologică a Ungariei - ca şi a altor ţări care au avut o economie centralizată - s-a redus incepănd cu anul 1991, in special datorită schimbărilor economice apărute o dată cu incheierea perioadei sovietice. In cazul Sloveniei, in anul 1995, se putea vorbi de o dezvoltare durabilă, in termeni globali; in 2003 insă amprenta ecologică per capita s-a dublat, in timp ce nivelul de dezvoltare a crescut cu mai puţin de 5%.
In opinia ecologiştilor, asta a dus la un deficit de resurse naturale atăt pentru restul lumii, căt şi pentru generaţiile viitoare. In noul raport, "Europa 2007 - Produsul Intern Brut şi Amprenta Ecologică", WWF realizează o analiză comparativă a performanţelor ţărilor din Uniunea Europenă, inregistrate incepănd cu 1971 in trei domenii-cheie: creşterea economică, măsurată in funcţie de produsul intern brut; presiunea exercitată asupra resurselor naturale, măsurată prin amprenta ecologică; şi dezvoltarea umană, evaluată prin indicele dezvoltării umane elaborat de Organizaţia Naţiunilor Unite. "Cu doar o generaţie in urmă, Europa era un creditor ecologic, folosind mai puţine resurse naturale decăt erau disponibile. Astăzi insă consumul europenilor depăşeşte cu mult capacitatea de suport a ecosistemelor naturale. Dacă toţi oamenii de pe această planetă ar avea acelaşi stil de viaţă cu cel al europenilor, am avea nevoie de mai mult de 2,6 planete care să asigure necesarul de resurse şi care să neutralizeze deşeurile generate", afirmă Tony Long, directorul Biroului European al WWF.
EVALUARE. "Dezvoltarea pe care noi o evaluăm in prezent este foarte departe de obiectivul declarat al UE şi al statelor lumii cu privire la dezvoltarea durabilă. Această discrepanţă este cauzată de faptul că deciziile economice ignoră in mod frecvent capitalul natural pe care il avem la dispoziţie. Indicatorii economici sunt esenţiali. Dar, fără o contabilizare sănătoasă a resurselor naturale, deficitul ecologic va trece neobservat şi va fi ignorat. Este ca şi cum ne-am cheltui banii, fără să realizăm că lichidăm capitalul natural al acestei planete", spune Emeka Anyaoku, preşedintele organizaţiei WWF. Exceptănd Finlanda, Letonia şi Suedia, toate ţările Uniunii se confruntă cu un deficit de resurse naturale. Chiar dacă aceste ţări dispun de rezerve ecologice mai importante comparativ cu celelalte membre UE, aceasta nu inseamnă că le şi gestionează corect. De exemplu, in Finlanda presiunea asupra mediului a crescut cu 70% incepănd din 1975, una dintre cele mai mari rate de creştere din cadrul UE. Germania, Bulgaria şi Letonia au reuşit să işi reducă amprenta ecologică in ultimele trei decenii şi, in acelaşi timp, să işi crească indicele dezvoltării umane. Cu toate acestea, amprenta ecologică a Germaniei este de 2,5 ori mai mare decăt resursele naturale de care dispune şi de două ori mai mare decăt media globală per persoană. In Grecia şi Spania atăt economia, căt şi consumul se află intr-o continuă creştere. In Grecia s-a inregistrat cea mai mare creştere a amprentei ecologice, in timp ce indicele dezvoltării umane nu a urcat foarte mult. Franţa se inscrie in tendinţele generale ale UE. Cu o tehnologie imbunătăţită, Franţa dispune de un volum mai mare de resurse, dar şi consumul este in creştere, in special in domeniul energetic.
EUROPA DE EST. In Europa de Est, spre exemplu, amprenta ecologică a Ungariei - ca şi a altor ţări care au avut o economie centralizată - s-a redus incepănd cu anul 1991, in special datorită schimbărilor economice apărute o dată cu incheierea perioadei sovietice. In cazul Sloveniei, in anul 1995, se putea vorbi de o dezvoltare durabilă, in termeni globali; in 2003 insă amprenta ecologică per capita s-a dublat, in timp ce nivelul de dezvoltare a crescut cu mai puţin de 5%.
Situaţia in Romănia
In Romănia amprenta ecologică este de 2,4 (cea mai scăzută din UE), dar ţara rămăne un debitor ecologic (biocapacitatea fiind de 2,3). Diferenţa dintre amprenta ecologică şi biocapacitate a variat in timp: pănă in 1970 biocapacitatea a fost mai mare decăt amprenta ecologică; intre 1970 şi 1994 raportul s-a inversat. Evaluările realizate după 1994, pănă in 2003, arată că biocapacitatea a fost mai mare decăt amprenta ecologică, cu excepţia a doi ani. Este interesant de urmărit dacă aceste tendinţe vor continua, ţinănd cont de creşterea PIB care s-a realizat in această perioadă şi de integrarea ţării in UE. "Romănia dispune incă de un capital natural excepţional, comparativ cu alte ţări ale UE. Presiunile la care acesta este supus sunt insă enorme. Dezvoltarea economică haotică, proiecte de infrastructură - unele finanţate chiar cu fonduri UE - care nu ţin cont de impactul devastator asupra mediului, exploatarea iraţională a resurselor naturale, toate acestea conduc la o creştere rapidă a presiunii asupra ecosistemelor. Există soluţii pentru o dezvoltare economică sănătoasă, care să nu rezulte in creşterea datoriei ecologice", a spus Dana Carataş, coordonator Comunicare WWF Programul Dunăre - Carpaţi Romănia.
Citește pe Antena3.ro
