Reforma brambura din Justitie

Curtea Constitutionala dovedeste ca pachetul de legi ale Justitiei, promovat de Monica Macovei, e plin de greseli si de contradictii. Articolul de lege care prevede ca procurorii pot con-testa in instanta deciziile superiorilor a fost declarat neconstitutional.

O decizie a Curtii Constitutionale vine sa confirme ceea ce magistratii din toata tara stiu: reforma Justitiei, promovata de Monica Macovei, animata de cele mai bune intentii, dar nu si de suficienta judecata, contine lacune si contradictii daunatoare sistemului judiciar. Vom prezenta in randurile de mai jos un caz si o multime de semne de intrebare pe care le ridica solutionarea acestuia.

Unul dintre punctele forte ale reformei, motiv de mandrie al ministrului Justitiei, este asigurarea "independentei procurorilor in relatia cu persoanele ierarhic superioare". Suna foarte frumos sintagma care, tradusa in litera de lege, suna asa: "Solutiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de procurorul ierarhic superior, cand sunt apreciate ca fiind nelegale. Masura infirmarii este supusa controlului instantei competente sa judece cauza in fond la cererea procurorului care a adoptat solutia". Acesta este art. 64 alin. 3, din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata in Monitorul Oficial din 13 septembrie 2005. Legea cu pricina face parte din pachetul privind Justitia care a provocat la vremea adoptarii vii controverse.

DOSARUL 2307/2005. Tradus mai pe romaneste, acest articol spune ca, daca unui procuror nu-i convine ca solutia data intr-un dosar a fost infirmata de seful lui, se poate duce la instanta de judecata sa conteste decizia sefului. Suna putin ciudat aceasta manifestare a independentei, ca principiu. O sa sune si mai ciudat cand dam un exemplu concret. Niste procurori din Brasov s-au trezit intr-o zi ca sefa lor nu a fost convinsa de solutia pe care ei au dat-o unor dosare. Ei dadusera solutie de neincepere a urmaririi penale impotriva invinuitilor, iar sefa credea ca sunt suficiente indicii pentru inceperea urmaririi penale si pentru eventuala trimitere in judecata. Sefa le-a cerut sa aprofundeze cercetarile, sa mai munceasca la dosar, iar ei s-au prevalat de articolul 64 pe care tocmai l-ati citit si au adus decizia sefei la judecata instantei Tribunalului Brasov. Asa a luat nastere Dosarul 2307/2005. La sedinta de judecata, sefa procurorilor pe nume Irina Coliban a ridicat o exceptie de neconstitutionalitate, afirmand ca articolul 64 contravine Legii Fundamentale. Motivul invocat este ca articolul in cauza nu stabileste procedura dupa care se judeca o asemenea situatie: plangerea subalternului impotriva deciziei superiorului. Articolul nu prevede nici regulile de procedura referitoare la calitatea partilor, la caile de atac si la toate aspectele pe care le comporta un proces. Judecatorii Tribunalului Brasov s-au scarpinat in crestet in fata ingratei situatii de a judeca un litigiu atat de vag reglementat si au decis trimiterea exceptiei ridicate de procurorul Irina Coliban Curtii Constitutionale.

PRINCIPIUL CONTROLULUI IERARHIC. Cei noua judecatori ai Curtii Constitutionale au constatat, in primul rand, ca intra in competenta lor sa solutioneze aceasta exceptie. Apoi au deschis Legea Fundamentala si au citit articolul 132 alin. 1, care spune: "Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic".

Apoi au cautat definitia celor trei principii.

Principiul impartialitatii decurge din apartenenta procurorilor la autoritatea judecatoreasca si din rolul Ministerului Public de a reprezenta interesele generale ale societatii.

Principiul legalitatii spune ca procurorii au obligatia sa urmeze dispozitiile legii, fara posibilitatea de a actiona pe criterii de oportunitate in adoptarea unor masuri sau in alegerea procedurilor.

Ca sa fie si o garantie a respectarii de procurori a acestor principii, Constitutia a consacrat si principiul unitatii de actiune a membrilor Ministerului Public sub forma controlului ierarhic. Acest principiu are menirea de a asigura indeplinirea de catre toti procurorii a functiei lor de reprezentare a intereselor intregii societati. In virtutea principiului controlului ierarhic, Ministerul Public este conceput ca un sistem piramidal, in care masurile de aplicare a legii adoptate de procurorul ierarhic superior sunt obligatorii pentru toti cei din subordine.

DEFINITIVA SI OBLIGATORIE. Decizia Curtii Constitutionale

DECIZIA: ARTICOLUL E NECONSTITUTIONAL. Acestea sunt principiile care definesc activitatea procurorilor, iar Curtea a constatat ca prevederea prevazuta de art. 64, care instituie controlul judecatoresc asupra masurii de infirmare a solutiilor, contravine in mod evident principiului controlului ierarhic consacrat prin art. 132 din Constitutie. Drept urmare, acest articol 64 nu se justifica nici prin alta norma din Legea fundamentala sau din actele normative internationale la care Romania este parte. Judecatorii Curtii Constitutionale au sesizat, asadar, ca instituirea controlului judiciar desfiinteaza controlul ierarhic prevazut de Constitutie si transfera activitatile de control in sarcina instantelor judecatoresti care nu au competenta de a le indeplini. Prin urmare, Curtea Constitutionala a constatat ca, atacand in justitie masura de infirmare luata de superiorul ierarhic a solutiei adoptate intr-o cauza, procurorul autor al solutiei infirmate nu isi apara un drept subiectiv propriu, pentru ca el nu este parte in cauza pe care o solutioneaza, ci este autoritate competenta sa o solutioneze.

Aceasta este pe scurt motivatia deciziei Curtii de a declara neconstitutionala a doua fraza din art. 64 alin. 3 privind organizarea judiciara, prin care se prevede ca "masura infirmarii este supusa controlului instantei competente sa judece cauza in fond, la cererea procurorului care a adoptat solutia". Decizia, definitiva si general obligatorie, a fost pronuntata in sedinta publica la 18 aprilie 2006. In urma acestei decizii, procurorii nu se mai pot plange instantelor impotriva deciziilor superiorilor. Iar legea nu mai prevede nici o alta cale pentru ca acestia sa le conteste. Cu drept cuvant, ei vor avea motive sa se simta nedreptatiti. Art. 64 este numai un exemplu de lege facuta cu furca. Un alt exemplu este art. 522 din Codul de Procedura, privind judecarea dupa extradare. Si multe alte exemple probeaza ca principii adoptate in graba sunt puse in legea penala romana fara a fi insotite de proceduri.

STUDIU DE CAZ

In graba de a face reforma cu orice pret, in pachetul de legi ale justitiei au fost introduse la gramada prevederi aiuristice, la consecintele carora autorii modificarilor legislative, probabil cu tot atata experienta ca si ministrul insusi, dar animati de aceleasi bune intentii, n-au avut timp sa se gandeasca. Solutii coerente si inteligente ar fi existat, dar aplicarea lor ar fi luat timp si un sustinut exercitiu neuronal. Transformarea procurorului in judecator de instructie si redarea intregii demnitati de magistrat i-ar fi asigurat deplina independenta. Sau, in formula actuala, chiar si articolul 64 ar fi subzistat, cel putin formal, daca s-ar fi inlaturat principiul controlului ierarhic din Constitutie. De fapt, formula pe care o impune art. 64 deschide calea unei dezordini in sistemul judiciar. Sa presupunem ca un procuror cu vechime de trei-patru ani vede mai greu incadrarea juridica a unor fapte penale si evita sa inceapa urmarirea penala. Seful procurorului nu e de acord si il sfatuieste sa mai munceasca, dar subalternul sau ii arata degetul aratator si il duce in fata instantei. Judecatorii nu stiu cum pot sa rezolve neobisnuitul conflict, pentru ca nici articolul 64 si nici vreun altul nu ii invata ce au de facut. Si timpul trece, iar invinuitul isi face de cap, isi sterge urmele, fuge din tara, face tot ce vrea binecuvantand prudenta anchetatorului sau si reforma ministrului Macovei.