Refugiaţi sudanezi din Irak, azilanţi la Timişoara

"Hello Romania! It is good to  be here!” a strigat prin gard unul dintre cei aproape 100 de refugiaţi sudanezi, ajunşi la centrul de tranzit în regim de urgenţă din Timişoara. Oficialii UNHCR îi ţin pe deocamdată departe de ochii presei şi ai publicului, anunţând că o întâlnire cu sudanezii, fotografii şi interviuri, vor fi posibile de abia pe 5 ianuarie 2009. Jurnalul Naţional vă prezintă, în exclusivitate, un fotoreportaj cu şi despre drama acestor oameni.

Aproape 100 de refugiaţi sudanezi, majoritatea originari din Darfur, au părasit tabăra improvizată din deşertul irakian şi vor fi cazaţi la Timişoara, în cadrul unui program de reinstalare, la singurul Centru de tranzit în regim de urgenţă din Europa. Un prim grup de 97 de refugiaţi s-a urcat la bordul unui avion cu destinaţia România şi alte 42 de persoane îl vor urma luna viitoare, a relatat putătorul de cuvânt al UNHCR, Ron Redmond. Aceşti refugiaţi au fugit din Sudan la sfârşitul anilor '80, dar situaţia lor în Irak s-a agravat puternic după invadarea ţării de o coaliţie condusă de Statele Unite, în 2003. Ei au fost de atunci victime ale "violenţelor, şantajelor, expulzărilor şi agresiunilor", dar nu mai vor să se întoarcă în Sudan, potrivit UNHCR. Refugiaţii sudanezi au încercat să părăsească Irakul, după ce 17 dintre ei au fost ucişi de grupuri de insurgenţi în perioada decembrie 2004 - februarie 2005, dar au ajuns din întâmplare în tabăra K-70, situată în deşert, aproape de Al Rutbah, la 75 de kilometri est de frontiera iordaniană, a explicat Redmond. "Acolo, ei au fost expuşi la condiţii climatice severe şi la hărţuiri din partea miliţiilor", potrivit UNHCR. Datorită unui acord dintre Guvernul iordanian şi cel român, cei 97 de refugiaţi au părăsit capitala iordaniană Amman cu destinaţia România, unde vor fi primiţi la centrul de tranzit de urgenţă la Timişoara, înainte de reinstalarea lor definitivă. Centrul de la Timişoara a fost inaugurat în luna iunie 2008 şi este singurul din Europa care funcţionează în acest regim şi oferă găzduire refugiaţilor pe o perioadă de şase luni, timp în care se procesează actele şi se găsesc soluţii pentru relocarea lor.