Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au motivat decizia de arestare a lotului de vameşi şi poliţişti de frontieră din dosarul 1210, în care au fost arestaţi 15 poliţişti şi vameşi de la PTF Stamora Moraviţa, în frunte cu Mihai Adrian Şutea. Instanţa stabileşte situaţia de fapt bazată pe probe, pe care o puteţi citi începând de la pagina 15 a documentului ataşat. Această situaţie datează de mulţi ani şi este una terifiantă, în care oamenii legii s-au asociat cu infractorii şi au folosit atribuţiile pe care le confereau funcţiile deţinute pentru a acoperi, favoriza traficanţii în scopul de a-şi asigura mita cea de toate zilele.
“Dincolo de acest tablou faptic ce conturează, mai degrabă, imaginea unei activităţi de comerţ bazate pe achitarea “preţului” de corupere, şi nu a unei frontiere de stat, existau, în numeroase cazuri, manifestări energice ale funcţionarilor corupţi de impunere a respectării principiilor de echitate, însă nu în raport cu ordinea de drept (singura ”dreptate” invocată fiind remiterea mitei), ci relativ la ”onestitatea” traficanţilor, în ceea ce priveşte corectitudinea îndeplinirii obligaţiei asumate în cadrul grupării criminale şi care consta în darea mitei convenite.”, se arată în motivare.
“Sub acest aspect, în numeroase cazuri, lucrătorii vamali şi poliţiştii de frontieră erau frământaţi de suspiciunea că traficanţii i-ar putea “înşela”, prin aceea că, fiind interesaţi să dea o sumă mai mică de bani, cu titlu de mită, susţineau că au un număr mai mic de baxuri de ţigări decât cel real, astfel că atmosfera devenea pur “comercială” şi se “negocia” problema folosului “cuvenit” funcţionarilor corupţi. Poziţia dezavantajoasă în care se aflau aceştia din urmă era determinată de faptul că, deşi bănuiau că traficanţii aveau o cantitate mai mare de baxuri de ţigări faţă de cea pe care o recunoşteau şi pentru care îi exprimau disponibilitatea de a “plăti mita”, împrejurarea deţinerii unei cantităţi mai mari de ţigări nu putea fi elucidată pe loc, în perimetrul P.T.F. Moraviţa, deoarece ar fi presupus scoaterea ţigărilor din autoturism, ceea ce era exclus, din cauza camerelor de luat vederi amplasate în perimetrul tonetelor de pe pistele de intrare şi ieşire din ţară.”, susţin judecătorii CAB.
Instanţa mai arată că “din acest motiv, lucrătorii vamali şi poliţiştii de frontieră echilibrau această neputinţă tot prin poziţia de forţă care le era conferită de atribuţiile de serviciu pe care le ofereau la “vânzare”, în schimbul mitei, astfel că fără să ţină cont de susţinerile traficanţilor, apreciau ei (de această dată, folosindu-se de experienţa profesională) cantitatea de ţigări care ar fi putut fi depozitată în respectivul autoturism şi impuneau mituitorului să remită corespondentul folosului stabilit (fiind vorba de 50 euro/bax sau un euro/cartuş de ţigări), dar în raport cu propria apreciere”.
Vameşii şi poliţiştii nu se lăsau de “meseria” de corupt nici când aveau controale. Ei doar reduceau motoarele, cât să nu scoată bani din propriile buzunare pentru mâncarea cea de toate zilele
“S-a evidenţiat acest aspect, nu numai pentru a ilustra incapacitatea şi ignoranţa funcţionarilor corupţi cercetaţi în această cauză, ci şi evidenta perenitate a activităţilor infracţionale, pe care, chiar şi în situaţii percepute de ei ca fiind periculoase, poliţiştii de frontieră şi vameşii erau dispuşi doar să le diminueze, însă, în nici un caz, să le întrerupă. O altă consecinţă generată de perpetuitatea acestei activităţi infracţionale din vremuri, cu siguranţă, anterioare datei la care au fost demarate cercetările în acest dosar, este aceea că fiecare dintre poliţiştii sau lucrătorii vamali, care s-au integrat pe parcursul timpului în acest mecanism infracţional, au fost atraşi de eficienţa modului de operare utilizat şi siguranţa pe care le-o conferea, în condiţiile în care singurul lucru pe care unii dintre ei trebuia să-l facă era acela de a achiesa la starea de fapt deja existentă.
Consimţământul la care ne referim presupunea, pentru cei care nu aveau poziţii dominante în ierarhia grupării criminale, doar să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, iar, în schimb, fără să fie necesar să intre în contact direct cu mituitorii sau cu foloasele remise de către aceştia, beneficiau, atât de avantajul de a nu plăti masa ori produsele pe care şi le luau de la magazinul Belacop, cât şi de algoritmul utilizat în cadrul grupului infracţional organizat şi care presupunea ca, la sfârşitul programului de lucru din fiecare tură, să primească şi ei o parte din mita colectată pe timpul serviciului.”, au reţinut judecătorii CAB. Instanţa a mai reţinut, în ciuda criticilor avocaţilor din dosar, că “atât investigatorul sub acoperire V.M.C., cât şi cei doi investigatori cu identitate reală s-au limitat, prin acţiunile lor, la integrarea în mediul infracţional cercetat, iar implicarea lor a constat strict în derularea evenimentelor în care au fost angrenaţi de către membrii grupului infracţional organizat”.
