Spre Centură, cu neamul lui Dorel

Ca să prinzi Centura cobori de la Dristor 2 la Dristor 1 şi de acolo spre staţia Nicolae Grigorescu, locul unde garează cel mai scurt metrou din Europa, metroul de Policolor (Şoseaua de Centură sau Căţelu, cum vrei să-i spui).

Cei 4,8 kilometri trebuiau inauguraţi la sfârşitul lui 2007. Apoi, şi-au dat cu părerea Orban şi Videanu, va fi începutul lui 2008. S-au inaugurat parţial şi electoral în noiembrie 2008. Gata de-a binelea, ne-a zis un tip grav, în salopetă, va fi prin vară.

Cu cât mai târziu, cu atât mai bine. Din amânare în amânare s-au omagiat şi 29 de ani de metrou românesc. Cele patru staţii - Nicolae Grigorescu, 1 Decembrie 1918, Policolor, Linia de centură - sunt rodul trudei asidue din cei douăzeci de ani postrevoluţionari. Mai puţin tunelul, săpat tot pe vremea lui Ceauşescu.

Staţia Nicolae Grigorescu, peron îngust, vopsit în verde. Tabela electronică îşi face datoria: Ora 10:32 - staţia Nicolae Grigorescu - Următorul tren circulă în direcţia Linia de Centură - Pleacă la ora 10:39. La ora menţionată metroul de Căţelu clipeşte din adâncuri şi se-nfige în staţie. Nu se propteşte în tampoane ca Săgeata Albastră în Gara de Nord, fiindcă tunelul continuă, deşi n-are motive.

Aici e cap de linie. Urci, aştepţi să-i dea unu' plecarea. Plecarea nu se dă cu paleta, ci cu semnalul. Vagoanele rablagite scârţâie ca ratele comunale. Trage curentul prin uşi, miroase a depou. Până la Policolor, ca să nu se ciocnească garniturile, se circulă cu rândul, pe o linie. Ca la tramvaie când se repară jumătate de stradă. Douăzeci de ani pentru o linie, efectul realităţii că economia duduie.

La inaugurare, fostul ministru Ludovic Orban era vioi, trăgea la Primărie şi dădea interviuri entuziaste: în mandatul meu, transportul subteran s-a dezvoltat cât în 17 ani, dacă sunt ales, rezolv problema transportului bucureştean. Conform declaraţiilor directorului Metrorex, făcute Jurnalului Naţional acum trei ani, tronsonul Grigorescu - Linia de Centură trebuia dat în folosinţă în 2008 "dacă se deschidea finanţarea". S-a dat parţial. Parţial color până la Policolor. La Policolor pereţii sunt albi.

STAŢIA 1 DECEMBRIE 1918
În întregime galbenă, toată - pereţii şi stâlpii. BCA, rigips, foi de tablă, în loc de marmură, gresie, faianţă. Acelaşi panou electronic, singura noutate deşteaptă, ştii pe ce lume eşti, cât ai de aşteptat, dat fiindcă, prin tradiţie, românul se străduieşte să fie aproximativ, şi la plecări, şi la aşteptări. Şi la promisiuni.
Staţia Policolor. Galben vs orange.
Pereţi albi, stâlpi (desigur) parţial vopsiţi. Câştigă portocaliul. "Policolor" e o chestie generică, fiindcă întreprinderea aproape că nu mai există.

STAŢIA LINIA DE CENTURĂ
E un fel de a zice, până la Centură mai sunt aproape doi kilometri. Predomină galbenul-galben şi galbenul pai. Scaune de plastic cu găuri, plasă. La lifturi, pe coridoarele de acces, peste tot cabluri, fire, şurubăraie. Din WC-ul staţiei, o doamnă din partea locului iese încheindu-se la şliţ. Staţiile de care vorbim sunt singurele cu WC-uri, în afară de Universitate şi Piaţa Unirii. S-a materializat fericit pariul directorului Metrorex Şoavă: "Sper să rămân în istorie ca directorul care a făcut toalete publice". Scările se mişcă rapid şi silenţios. La suprafaţă se lucrează la copertine. Parţial cu chef. E soare, miroase a primăvară şi industria locului e cam pe dric. I-a fost dat locului să aibă metrou când nu mai e pentru cine. Doar pentru cei din Căţelu. Căţelu - primul sat cu metrou.

În intersecţie, pustiu. Un dâmb de hotar imens pe care scrie ceva (cărămidă roşie pe cărămidă albă) ce se poate citi doar din avion sau copac. Din copac citeşti: "BUCUREŞTI, Sector 3". Două indicatoare betege, înainte: Constanţa, la dreapta: Glina. Mă întorc şi iau metroul spre Policolor. La Policolor, până se eliberează linia, intru în vorbă cu doi tipi în salopetă, dialog ca-n filmele cu proşti. "Dacă mai stai la peronu' ăla, zice unul mai gras, abia la vară vine trenul, acum se circulă pe-o linie." "De ce? N-a fost finanţare. Acum e finanţare?". "Îhî". "Şi cum le dă drumul, să nu se lovească, le face cu paleta?". "Aoleu, cu paleta, pe ce lume eşti... cu semaforul."

DIN NOU STAŢIA 1 DECEMBRIE 1918
Ora 11:45. Dacă tot a venit finanţarea, vreo opt muncitori freacă menta şi se uită după tinerele călătoare: "Bă, ce mişto e panarama aia!". Alegerile au trecut, finanţările mai respiră. Prin cele trei staţii mişună numeroase echipe de muncitori. Unii chiar muncesc, alţii sunt neamul lui Dorel.