Turneu de bridge la malul marii

Interzis pe vremea lui Ceausescu, obiectul si subiectul unei pasiuni devoratoare. Pentru unii, joc de noroc, pentru altii, de probabilitate. Jocul de bridge. La Mamaia se desfasoara, pana la 3 septembrie, cel mai important turneu de bridge din tara.

Nefiind un joc telegenic - citeste cu figuri, faze si momente de teatralitate - bridge-ul n-a castigat mare popularitate. Pe la noi. Pentru ca, pe afara, cel mai complex joc de carti se afla la mare pretuire. Franta, de pilda, este tara cu cei mai mari profesionisti jucatori de brigde, iar Italia ii detine pe cei mai multi. Nici presa de la ei nu se lasa: publicatiile The Sunday Times si Le Figaro au rubrici permanente de bridge.

BOALA GREA. Desi turneul de la Mamaia a ajuns la cea de-a saptesprezecea editie, evenimentul n-a prea fost mediatizat. Noi am aflat si, ca sa ne lamurim mai abitir, am stat de vorba cu Florin Ghelase si Bogdan Marina, campioni nationali la echipe. Am baut o cafea pe terasa hotelului unde locuiesc cei doi campioni. Toata lumea se saluta cu toata lumea, zambitoare, de parca ar fi o mare familie. "Chiar suntem! Am venit aici de placere, ne cunoastem de foarte multi ani. Pentru noi nu exista alta pasiune in timpul liber in afara de bridge, desi mai jucam si altceva. Eu, de exemplu, mai joc yamms, iar Bogdan joaca toate jocurile de carti. Dar nimic nu se compara cu bridge-ul. Pana la 30 de ani jucam de sapte ori pe saptamana. Acum, cand e «extrasezon», ma duc la club, in Bucuresti, doar o data pe saptamana. Bogdan merge de trei ori pe saptamana. Aici, la Mamaia, jucam cate sapte-opt ore pe zi, din 20 august", spune Florin Ghelase. Ce ziceti de un astfel de hobby, al carui microb l-a contractat acasa la niste prieteni, in plina prohibitie? In 1983, bridge-ul a fost interzis de Ceausesti. Motivul? Valentin Ceausescu era un mare amator al acestui joc, iar cuplul de trista amintire si-a zis ca, daca tot i-au "taiat" pe transcendentali, e cazul ca si jucaria preferata a unuia dintre copii sa fie distrusa. Ce atata distractie? La munca! Asa ca pana-n ’90 s-a jucat numai clandestin. Asa-zisul bridge de salon. In plina perioada de prohibitie, in ’84, Florin a participat prima data la un concurs. Pasiunea era cu atat mai mare, cu cat n-aveai voie s-o consumi pe fata.

INTUITIE SI PROBABILITATI. Ma duc sa vad daca si pasiunea celorlalti e la fel de arzatoare. O terasa in forma de "U" din Mamaia Nord. Cate patru la mese, doar e un joc de doi, pe perechi. Poti sa trisezi, ca-n orice joc. Sau ca-n viata. Dar esti exclus. Profesionistii jocului si-ai vietii nu fac asta niciodata. "«E un joc de noroc, dar cei care castiga sunt mereu aceiasi». Butada nu-mi apartine, dar afirmatia e adevarata. E un joc care se poate invata repede, dar ca sa ajungi la un nivel superior, trebuie exercitiu, studiu, intuitie, prezenta la masa. Adica subconstientul lucreaza, emiti si primesti mesaje in urma carora faci niste rationamente si-ti calculezi miscarile", povesteste Bogdan Marina, vicepresedintele Federatiei de Bridge. Mai pomeneste de probabilitati si de speranta matematica de castig. Poftim? Daca despre matematica e vorba, e clar ca n-am sa joc bridge in viata mea. "N-are legatura", ma linisteste Bogdan, "sunt bridge-isti din toate profesiile, inclusiv artisti. La noi, regretatul Nicolae Pomoje juca, iar actrita Irina Mazanitis e mare amatoare de bridge. Pe dincolo, printre cei mai mari impatimiti se numara generalul Eisenhower si actorul Omar Sharif".

PARTIDE DA, PLAJA BA

Bridge-istii din Mamaia prefera sa stea in vacanta la o masa. Cate opt ore pe zi. Beau doar cafea si joaca. Se mai fac pauze pentru fumat. Sunt atat de concentrati, de parca cine stie ce premii au fost puse-n joc. Premiile-s simbolice, ca si taxele de participare. Dar ne dam seama ca, daca prefera sa-i arda pasiunea jocului in loc de caldura soarelui, la 20 de metri de plaja, treaba-i serioasa. Turneul e unul traditional, prima editie s-a tinut acum 26 de ani, tot la mare. Pauza de cativa ani n-a insemnat nimic pentru pasionatii care au continuat sa joace bridge de salon.